• Înapoi

Adversitatea ca mijloc de mântuire....

Voi, oamenii, încă mai trebuie să treceți prin mari adversități, sunteți încă complet devotați lumii și nu ați găsit încă drumul spre Mine. Eu încerc să vă salvez pe toți, vă arunc tuturor colacul de salvare, dar dacă îl luați sau nu depinde de voi, căci nu vă pot forța să o faceți. Dar adversitatea spirituală dictează ca adversitatea pământească să vină peste voi.... Căci nu știți ce înseamnă când experimentați sfârșitul în această adversitate.... Vedeți doar lumea și vă întindeți spre bunurile ei și nu vă dați seama că picioarele voastre ating marginea abisului.... Și dacă vreau să vă trag înapoi, atunci trebuie să vină peste voi o suferință care să vă facă să priviți în jur.... Și când apoi vă veți da înapoi, când veți vedea abisul și veți fugi de el, atunci adversitatea a fost o binecuvântare pentru voi. La urma urmei, în scurt timp, voi, oamenii, veți pierde tot ceea ce dețineți în ceea ce privește bunurile pământești, pentru că vă aflați în fața unui mare moment de cotitură, un moment de cotitură spirituală care include trecerea în neființă a creațiilor pământești. Dar în acest timp scurt ați putea dobândi o mare comoară de bunuri spirituale care sunt veșnice. Iar Eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să obțineți acest lucru prin greutăți și suferințe care fac să moară în voi dorința de bunuri pământești.... Eu Însumi vreau să intru în cercul vostru de gânduri prin aceste greutăți, vreau să vă amintiți din nou de Mine, voi care M-ați uitat.... Vreau ca, în marile adversități pământești, să vă întoarceți la Cel în Care nu ați vrut să credeți.... că Eu, Dumnezeul și Creatorul vostru, voi fi recunoscut de voi ca ultima soluție, până la urmă, dacă nu mai cunoașteți altă cale de ieșire. Și cu adevărat vă voi facilita să credeți în Mine printr-un ajutor neobișnuit pe care nu-l mai puteți descrie ca fiind o coincidență.... Dar Eu nu pot folosi vreodată asupra voastră decât astfel de mijloace de ajutor care nu vă forțează. Adversitatea este indispensabilă și se va apropia de voi, oamenii, în cele mai diverse moduri, dar are un singur scop: Să vă permită să Mă găsiți. Căci, fie că Mă adresez vouă, fie că vă trimit mesageri care vă aduc Cuvântul Meu, fie că Evanghelia este proclamată în lume și voi sunteți informați despre sfârșit.... nimic din toate acestea nu aduce o mare schimbare în gândirea acelor oameni care sunt sclavii lumii, care sunt atât de vrăjiți de ea încât numai bunurile ei li se par dezirabile. Iar ei trebuie să se îndepărteze de lume prin greutăți pământești palpabile, dacă mai vor să găsească salvarea de la ruină. Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru toți oamenii lumești, căci ei nu știu că sufletele lor sunt în primejdie, că se află într-o stare teribilă din cauza faptului că stăpânul acestei lumi îi ține încă sub controlul său și că nu pot deveni liberi atâta timp cât ființa umană se agață de lume, atâta timp cât încă nu este capabilă să se desprindă de ea. Din acest motiv, ei nu văd greutățile ca pe un mijloc de mântuire pentru sufletele lor, dar pot deveni dezgustați de lume și de bunurile ei dacă nu se mai pot bucura de ele din cauza unei infirmități fizice, a unei boli sau a altor greutăți, iar atunci gândurile lor se pot totuși îndrepta într-o altă direcție. Dar atâta timp cât lumea încă îi ispitește cu plăcerile și deliciile sale, ei nu vor rezista acestor ispite și ultimul timp până la sfârșit va trece nefolosit pentru eternitate. Dar marile adversități pot încă atinge inimile, marile adversități pot încă să deschidă ochii indivizilor și să-i facă să recunoască stinghereala lumii și a bunurilor ei. Și binecuvântat este cel a cărui inimă se lasă abordată de adversitate.... Binecuvântat este cel care poate acum să se lipsească el însuși în folosul semenilor săi aflați în nevoie.... Căci el se întoarce pe calea pe care o luase, iar pericolul căderii este îndepărtat.... și va binecuvânta greutățile care l-au salvat de la moarte....

Amin

A angústia como meio de salvamento....

Vocês humanos ainda têm que passar por grandes dificuldades, vocês ainda são completamente dedicados ao mundo e ainda não encontraram o caminho para Mim. Tento salvar toda a gente, atiro a linha da vida a toda a gente, mas se a levas é contigo, pois não te posso obrigar a fazê-lo. Mas as dificuldades espirituais ditam que as dificuldades terrenas virão sobre ti.... Pois você não sabe o que significa quando você experimenta o fim nesta adversidade.... Você só vê o mundo, e você alcança seus bens e não percebe que seus pés tocam a borda do abismo.... E se eu quiser puxar-te de volta, então uma angústia deve vir sobre ti, o que te faz olhar em volta.... E quando você então se afasta, quando você vê o abismo e foge dele, então a adversidade foi uma bênção para você. Afinal, em pouco tempo vocês humanos perderão tudo o que possuem em bens terrenos, porque estão diante de um grande ponto de transição, um ponto de transição espiritual que inclui a passagem das criações terrenas. Mas neste curto espaço de tempo você poderia adquirir um grande tesouro de bens espirituais que são eternos. E eu quero ajudar-vos, humanos, a alcançar isso através de dificuldades e sofrimento que causam o desejo de bens terrenos a morrer em vós.... Eu mesmo quero entrar no teu círculo de pensamentos através destas dificuldades, eu quero que te lembres de Mim novamente, tu que me esqueceste de Mim.... Quero que você, em grande adversidade terrena, se volte para Aquele em Quem você não queria acreditar.... que eu, seu Deus e Criador, serei reconhecido por você como o último recurso, afinal, se você não souber mais nenhuma outra saída. E eu facilitaria muito a sua crença em Mim através de uma ajuda invulgar que já não se pode descrever como coincidência.... Mas eu só posso usar tais meios de ajuda em ti que não te forcem. A adversidade é indispensável e se aproximará de vocês, humanos, das mais diversas maneiras, mas só tem o único propósito de permitir que vocês Me encontrem. Pois se eu me dirijo a vós, se envio mensageiros que vos trazem a Minha Palavra, se o Evangelho é anunciado no mundo e se sois apontados para o fim.... Nada disso traz uma grande mudança no pensamento das pessoas que são escravas do mundo, que estão tão sob seu feitiço que só seus bens lhes parecem desejáveis. E eles devem se afastar do mundo através de dificuldades terrenas tangíveis, se ainda querem encontrar a salvação da ruína. Estas palavras são incompreensíveis para todas as pessoas mundanas, pois elas não sabem que suas almas estão em perigo, que estão em um estado terrível devido ao fato de que o senhor deste mundo ainda as tem sob seu controle e que elas não podem se tornar livres enquanto o ser humano se apegar ao mundo, enquanto ele ainda não for capaz de se desprender dele. Por isso não vêem a adversidade como um meio de salvação para suas almas, mas podem ficar enojados com o mundo e seus bens se não puderem mais desfrutá-los devido a enfermidades ou enfermidades físicas ou outras dificuldades, e então seus pensamentos ainda podem se mover em uma direção diferente. Mas enquanto o mundo ainda os tenta com seus prazeres e deleites, eles não resistirão a essas tentações e a última vez até o fim passará sem uso por toda a eternidade. Mas grandes adversidades ainda podem tocar os corações, grandes adversidades ainda podem abrir os olhos das pessoas individuais e fazê-las reconhecer a firmeza do mundo e dos seus bens. E bendito é aquele cujo coração se deixa tratar pela adversidade.... Abençoado aquele que agora pode prescindir para o benefício dos seus semelhantes em necessidade.... Pois ele volta para o caminho que tinha tomado, e o perigo de cair é evitado.... e ele abençoará a adversidade que o salvou da morte...._>Amém