• Înapoi

Adversitatea ca mijloc de mântuire....

Voi, oamenii, încă mai trebuie să treceți prin mari adversități, sunteți încă complet devotați lumii și nu ați găsit încă drumul spre Mine. Eu încerc să vă salvez pe toți, vă arunc tuturor colacul de salvare, dar dacă îl luați sau nu depinde de voi, căci nu vă pot forța să o faceți. Dar adversitatea spirituală dictează ca adversitatea pământească să vină peste voi.... Căci nu știți ce înseamnă când experimentați sfârșitul în această adversitate.... Vedeți doar lumea și vă întindeți spre bunurile ei și nu vă dați seama că picioarele voastre ating marginea abisului.... Și dacă vreau să vă trag înapoi, atunci trebuie să vină peste voi o suferință care să vă facă să priviți în jur.... Și când apoi vă veți da înapoi, când veți vedea abisul și veți fugi de el, atunci adversitatea a fost o binecuvântare pentru voi. La urma urmei, în scurt timp, voi, oamenii, veți pierde tot ceea ce dețineți în ceea ce privește bunurile pământești, pentru că vă aflați în fața unui mare moment de cotitură, un moment de cotitură spirituală care include trecerea în neființă a creațiilor pământești. Dar în acest timp scurt ați putea dobândi o mare comoară de bunuri spirituale care sunt veșnice. Iar Eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să obțineți acest lucru prin greutăți și suferințe care fac să moară în voi dorința de bunuri pământești.... Eu Însumi vreau să intru în cercul vostru de gânduri prin aceste greutăți, vreau să vă amintiți din nou de Mine, voi care M-ați uitat.... Vreau ca, în marile adversități pământești, să vă întoarceți la Cel în Care nu ați vrut să credeți.... că Eu, Dumnezeul și Creatorul vostru, voi fi recunoscut de voi ca ultima soluție, până la urmă, dacă nu mai cunoașteți altă cale de ieșire. Și cu adevărat vă voi facilita să credeți în Mine printr-un ajutor neobișnuit pe care nu-l mai puteți descrie ca fiind o coincidență.... Dar Eu nu pot folosi vreodată asupra voastră decât astfel de mijloace de ajutor care nu vă forțează. Adversitatea este indispensabilă și se va apropia de voi, oamenii, în cele mai diverse moduri, dar are un singur scop: Să vă permită să Mă găsiți. Căci, fie că Mă adresez vouă, fie că vă trimit mesageri care vă aduc Cuvântul Meu, fie că Evanghelia este proclamată în lume și voi sunteți informați despre sfârșit.... nimic din toate acestea nu aduce o mare schimbare în gândirea acelor oameni care sunt sclavii lumii, care sunt atât de vrăjiți de ea încât numai bunurile ei li se par dezirabile. Iar ei trebuie să se îndepărteze de lume prin greutăți pământești palpabile, dacă mai vor să găsească salvarea de la ruină. Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru toți oamenii lumești, căci ei nu știu că sufletele lor sunt în primejdie, că se află într-o stare teribilă din cauza faptului că stăpânul acestei lumi îi ține încă sub controlul său și că nu pot deveni liberi atâta timp cât ființa umană se agață de lume, atâta timp cât încă nu este capabilă să se desprindă de ea. Din acest motiv, ei nu văd greutățile ca pe un mijloc de mântuire pentru sufletele lor, dar pot deveni dezgustați de lume și de bunurile ei dacă nu se mai pot bucura de ele din cauza unei infirmități fizice, a unei boli sau a altor greutăți, iar atunci gândurile lor se pot totuși îndrepta într-o altă direcție. Dar atâta timp cât lumea încă îi ispitește cu plăcerile și deliciile sale, ei nu vor rezista acestor ispite și ultimul timp până la sfârșit va trece nefolosit pentru eternitate. Dar marile adversități pot încă atinge inimile, marile adversități pot încă să deschidă ochii indivizilor și să-i facă să recunoască stinghereala lumii și a bunurilor ei. Și binecuvântat este cel a cărui inimă se lasă abordată de adversitate.... Binecuvântat este cel care poate acum să se lipsească el însuși în folosul semenilor săi aflați în nevoie.... Căci el se întoarce pe calea pe care o luase, iar pericolul căderii este îndepărtat.... și va binecuvânta greutățile care l-au salvat de la moarte....

Amin

Nood als redmiddel

U mensen, die nog geheel de wereld bent toegedaan en de weg naar Mij nog niet hebt gevonden, zult nog door veel grote nood moeten heengaan. Aan allen probeer Ik redding te brengen, allen werp Ik het reddingsanker toe. Maar of het wordt vastgepakt blijft aan u overgelaten, want daartoe kan Ik u niet dwingen. Maar de geestelijke nood vereist dat er aardse nood over u komt. Want u weet niet wat het betekent wanneer u in deze nood het einde meemaakt. U ziet alleen de wereld en u verlangt naar de goederen ervan en merkt niet dat uw voeten de rand van de afgrond raken. En wil Ik u ervan wegtrekken, dan moet er een nood over u komen die u ertoe brengt om u heen te kijken. En wanneer u dan echter achteruitstapt, wanneer u de afgrond ziet en voor hem vlucht, dan was de nood zegenrijk voor u.

Binnenkort verliest u mensen toch alles wat u aan aardse goederen bezit, omdat u voor een groot keerpunt staat, voor een geestelijke ommekeer, die het vergaan van aardse scheppingen omvat. Maar u zou u in deze korte tijd een grote schat aan geestelijke goederen kunnen verwerven die onvergankelijk zijn.

En daar wil Ik u mensen graag bij helpen, door noden en lijden die het verlangen naar aardse goederen in u laten verdwijnen. Ik wil graag door deze noden Zelf uw gedachtekring binnentreden. Ik wil graag dat u, die Mij vergeten bent, zich Mij weer herinnert. Ik wil graag dat u in grote aardse nood u tot die Ene wendt, in Wie u niet wilde geloven. Dat Ik, uw God en Schepper, door u nu toch als laatste redding zal worden gezien, wanneer u geen andere uitweg meer weet.

En Ik zou het u waarlijk gemakkelijk maken in Mij te geloven, door ongewone hulpverdeling, die u niet meer als toeval zult kunnen bestempelen. Maar Ik kan steeds alleen maar hulpmiddelen op u toepassen, die u niet dwingen.

De nood is beslist nodig en hij zal op de meest verschillende manieren op u mensen afkomen. Maar hij zal alleen dit ene doel hebben: u de weg naar Mij laten vinden. Want of Ik u aanspreek, of Ik u boden tegemoet zend die u Mijn Woord brengen, of het evangelie in de wereld wordt verkondigd en u op het einde wordt gewezen, dit alles brengt geen grote verandering van het denken tot stand van die mensen, die een prooi van de wereld zijn, die zo in haar ban zijn, dat hun alleen haar goederen begerenswaardig toeschijnen. En ze moeten zich door voelbare aardse nood van de wereld afkeren, wanneer ze nog gered willen worden van de ondergang.

Voor alle wereldse mensen zijn deze woorden onbegrijpelijk, want ze weten niet dat hun ziel in nood is, die zich in een vreselijke gemoedsgesteldheid bevindt, doordat de heer van deze wereld ze nog in zijn macht heeft en ze hiervan niet vrij kan worden zolang de mens de wereld aanhangt, zolang hij nog niet in staat is zich van haar los te maken. Daarom zien ze in de nood ook niet een redmiddel voor hun ziel. Maar de wereld en haar goederen kunnen voor hen vergald worden, wanneer ze door lichamelijke gebreken of ziektes of andere noden hier niet meer van kunnen genieten. En dan kunnen hun gedachten toch nog een andere richting opgaan.

Maar zolang de wereld nog met haar vreugden en geneugten lokt, bieden ze deze verlokkingen geen weerstand. En de laatste tijd tot aan het einde gaat voorbij, zonder te zijn benut voor de eeuwigheid. Maar grote nood kan nog indruk maken op de harten. Grote nood kan enkele mensen nog de ogen openen en de banaliteit van de wereld en haar goederen doen inzien.

En zalig is hij, wiens hart positief op de nood reageert. Zalig, wie nu zelf afstand kan doen ten gunste van de zich in nood bevindende medemensen. Want deze keert nu om op de weg die hij had betreden. En het gevaar om in de diepte te storten is bezworen en hij zal de nood zegenen die hem redde van de dood.

Amen