• Înapoi

Adversitatea ca mijloc de mântuire....

Voi, oamenii, încă mai trebuie să treceți prin mari adversități, sunteți încă complet devotați lumii și nu ați găsit încă drumul spre Mine. Eu încerc să vă salvez pe toți, vă arunc tuturor colacul de salvare, dar dacă îl luați sau nu depinde de voi, căci nu vă pot forța să o faceți. Dar adversitatea spirituală dictează ca adversitatea pământească să vină peste voi.... Căci nu știți ce înseamnă când experimentați sfârșitul în această adversitate.... Vedeți doar lumea și vă întindeți spre bunurile ei și nu vă dați seama că picioarele voastre ating marginea abisului.... Și dacă vreau să vă trag înapoi, atunci trebuie să vină peste voi o suferință care să vă facă să priviți în jur.... Și când apoi vă veți da înapoi, când veți vedea abisul și veți fugi de el, atunci adversitatea a fost o binecuvântare pentru voi. La urma urmei, în scurt timp, voi, oamenii, veți pierde tot ceea ce dețineți în ceea ce privește bunurile pământești, pentru că vă aflați în fața unui mare moment de cotitură, un moment de cotitură spirituală care include trecerea în neființă a creațiilor pământești. Dar în acest timp scurt ați putea dobândi o mare comoară de bunuri spirituale care sunt veșnice. Iar Eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să obțineți acest lucru prin greutăți și suferințe care fac să moară în voi dorința de bunuri pământești.... Eu Însumi vreau să intru în cercul vostru de gânduri prin aceste greutăți, vreau să vă amintiți din nou de Mine, voi care M-ați uitat.... Vreau ca, în marile adversități pământești, să vă întoarceți la Cel în Care nu ați vrut să credeți.... că Eu, Dumnezeul și Creatorul vostru, voi fi recunoscut de voi ca ultima soluție, până la urmă, dacă nu mai cunoașteți altă cale de ieșire. Și cu adevărat vă voi facilita să credeți în Mine printr-un ajutor neobișnuit pe care nu-l mai puteți descrie ca fiind o coincidență.... Dar Eu nu pot folosi vreodată asupra voastră decât astfel de mijloace de ajutor care nu vă forțează. Adversitatea este indispensabilă și se va apropia de voi, oamenii, în cele mai diverse moduri, dar are un singur scop: Să vă permită să Mă găsiți. Căci, fie că Mă adresez vouă, fie că vă trimit mesageri care vă aduc Cuvântul Meu, fie că Evanghelia este proclamată în lume și voi sunteți informați despre sfârșit.... nimic din toate acestea nu aduce o mare schimbare în gândirea acelor oameni care sunt sclavii lumii, care sunt atât de vrăjiți de ea încât numai bunurile ei li se par dezirabile. Iar ei trebuie să se îndepărteze de lume prin greutăți pământești palpabile, dacă mai vor să găsească salvarea de la ruină. Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru toți oamenii lumești, căci ei nu știu că sufletele lor sunt în primejdie, că se află într-o stare teribilă din cauza faptului că stăpânul acestei lumi îi ține încă sub controlul său și că nu pot deveni liberi atâta timp cât ființa umană se agață de lume, atâta timp cât încă nu este capabilă să se desprindă de ea. Din acest motiv, ei nu văd greutățile ca pe un mijloc de mântuire pentru sufletele lor, dar pot deveni dezgustați de lume și de bunurile ei dacă nu se mai pot bucura de ele din cauza unei infirmități fizice, a unei boli sau a altor greutăți, iar atunci gândurile lor se pot totuși îndrepta într-o altă direcție. Dar atâta timp cât lumea încă îi ispitește cu plăcerile și deliciile sale, ei nu vor rezista acestor ispite și ultimul timp până la sfârșit va trece nefolosit pentru eternitate. Dar marile adversități pot încă atinge inimile, marile adversități pot încă să deschidă ochii indivizilor și să-i facă să recunoască stinghereala lumii și a bunurilor ei. Și binecuvântat este cel a cărui inimă se lasă abordată de adversitate.... Binecuvântat este cel care poate acum să se lipsească el însuși în folosul semenilor săi aflați în nevoie.... Căci el se întoarce pe calea pe care o luase, iar pericolul căderii este îndepărtat.... și va binecuvânta greutățile care l-au salvat de la moarte....

Amin

La miseria como remedio de salvación....

Los hombres tienen que pasar todavía a través de una miseria muy grande los que estáis completamente sometidos al mundo y los que no han encontrado todavía el camino hacia Mi. Intento ofrecer la salvación a todos, a todos echo el ancla de salvación, pero si lo agarran es vuestra elección, porque no os quiero forzar. Pero la penuria espiritual pide pasar esta penuria terrestre.... Porque no sabéis lo que significa si vivís el final en esta miseria.... Solo estáis viendo el mundo, y estais anhelando por los bienes y no lo notáis que vuestros pies están tocando el borde del abismo.... Y si Yo os quiero retraer, tiene que venir una penuria sobre vosotros que os empuja a mirar a vuestro alrededor.... Y si retrocedeis, si estáis viendo el abismo y huis, entonces la miseria ha contraído mucha bendición para vosotros. Y en poco tiempo los hombres están perdiendo todo lo que tenéis de bienes espirituales, porque estáis delante de un cambio enorme, ante un cambio espiritual que incluye la destrucción de creaciones terrestres. Pero podéis acumular en poco tiempo un tesoro muy grande de bienes espirituales que son inmortales. Y los hombres pueden conseguirlos a través de penas y sufrimiento que hacen morir los anhelos por bienes terrestres.... Yo mismo quiero entrar en el círculo de vuestros pensamientos, quiero que me estáis recordando, los que me han olvidado.... Quiero que me buscáis durante la miseria grandísima, Al que no estáis creyendo.... que Yo, vuestro Dios y creador Me estáis recordando como última salvación, si no conocéis ninguna salida. Yo os facilita todo mucho más para poder creer en Mí por remedios de ayuda inusuales, que ya no podéis dar como una casualidad.... Pero Yo solo puedo ofrecer aquellos remedios de ayuda que no os fuerzan. El sufrimiento es inevitable y se os acercan de diferentes maneras, pero solo tienen un propósito, dejaros acercar a Mí. Si os hablo, si os mando mensajeros que os traen a Mis palabras, si pronuncio el evangelio por el mundo y os aviso de un final.... todo aquello no sirve para conseguir a un cambio de la mente de aquellos hombres que están sometidos al mundo, que están tan encerrados en su rutina que solo las ganancias de sus bienes les parecen deseables. Y tienen que desviarse del mundo por miseria sensible si quieren encontrar salvación antes del hundimiento. A toda la humanidad mundial aquellas palabras no son entendibles, porque no saben que sus almas están en peligro, que se encuentran en un estado terrible porque el Señor de este mundo los tienen bajo su control y no pueden liberarse mientras el hombre se pega más con el mundo y no se suelta del mundo. Y por esto no entienden que la pena sirve como remedio de salvación para sus almas, pero se les puede quitar las ganas del mundo y sus bienes por defectos corporales, enfermedades o por otra penuria no se puede aprovechar, y entonces a lo mejor sus pensamientos pueden dirigirse por otras direcciones. Mientras el mundo tiende con sus gozos y alegrías no se oponen con resistencia y el último tiempo se pasa sin aprovechar para la eternidad. Pero la gran pena puede tocar los corazones, la gran miseria puede abrir los ojos de algunas personas y dejar reconocer la ranciedad del mundo y sus bienes. Y benditos son los que dejan tocar sus corazones por penuria.... benditos son quien practica renuncia a favor de semejantes en situaciones difíciles.... Porque aquel cambia de rumbo del trayecto que está pasando y el peligro de la caída está proscrito.... y va a bendecir la penuria que le salvó de la muerte....

amén