• Înapoi

Adversitatea ca mijloc de mântuire....

Voi, oamenii, încă mai trebuie să treceți prin mari adversități, sunteți încă complet devotați lumii și nu ați găsit încă drumul spre Mine. Eu încerc să vă salvez pe toți, vă arunc tuturor colacul de salvare, dar dacă îl luați sau nu depinde de voi, căci nu vă pot forța să o faceți. Dar adversitatea spirituală dictează ca adversitatea pământească să vină peste voi.... Căci nu știți ce înseamnă când experimentați sfârșitul în această adversitate.... Vedeți doar lumea și vă întindeți spre bunurile ei și nu vă dați seama că picioarele voastre ating marginea abisului.... Și dacă vreau să vă trag înapoi, atunci trebuie să vină peste voi o suferință care să vă facă să priviți în jur.... Și când apoi vă veți da înapoi, când veți vedea abisul și veți fugi de el, atunci adversitatea a fost o binecuvântare pentru voi. La urma urmei, în scurt timp, voi, oamenii, veți pierde tot ceea ce dețineți în ceea ce privește bunurile pământești, pentru că vă aflați în fața unui mare moment de cotitură, un moment de cotitură spirituală care include trecerea în neființă a creațiilor pământești. Dar în acest timp scurt ați putea dobândi o mare comoară de bunuri spirituale care sunt veșnice. Iar Eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să obțineți acest lucru prin greutăți și suferințe care fac să moară în voi dorința de bunuri pământești.... Eu Însumi vreau să intru în cercul vostru de gânduri prin aceste greutăți, vreau să vă amintiți din nou de Mine, voi care M-ați uitat.... Vreau ca, în marile adversități pământești, să vă întoarceți la Cel în Care nu ați vrut să credeți.... că Eu, Dumnezeul și Creatorul vostru, voi fi recunoscut de voi ca ultima soluție, până la urmă, dacă nu mai cunoașteți altă cale de ieșire. Și cu adevărat vă voi facilita să credeți în Mine printr-un ajutor neobișnuit pe care nu-l mai puteți descrie ca fiind o coincidență.... Dar Eu nu pot folosi vreodată asupra voastră decât astfel de mijloace de ajutor care nu vă forțează. Adversitatea este indispensabilă și se va apropia de voi, oamenii, în cele mai diverse moduri, dar are un singur scop: Să vă permită să Mă găsiți. Căci, fie că Mă adresez vouă, fie că vă trimit mesageri care vă aduc Cuvântul Meu, fie că Evanghelia este proclamată în lume și voi sunteți informați despre sfârșit.... nimic din toate acestea nu aduce o mare schimbare în gândirea acelor oameni care sunt sclavii lumii, care sunt atât de vrăjiți de ea încât numai bunurile ei li se par dezirabile. Iar ei trebuie să se îndepărteze de lume prin greutăți pământești palpabile, dacă mai vor să găsească salvarea de la ruină. Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru toți oamenii lumești, căci ei nu știu că sufletele lor sunt în primejdie, că se află într-o stare teribilă din cauza faptului că stăpânul acestei lumi îi ține încă sub controlul său și că nu pot deveni liberi atâta timp cât ființa umană se agață de lume, atâta timp cât încă nu este capabilă să se desprindă de ea. Din acest motiv, ei nu văd greutățile ca pe un mijloc de mântuire pentru sufletele lor, dar pot deveni dezgustați de lume și de bunurile ei dacă nu se mai pot bucura de ele din cauza unei infirmități fizice, a unei boli sau a altor greutăți, iar atunci gândurile lor se pot totuși îndrepta într-o altă direcție. Dar atâta timp cât lumea încă îi ispitește cu plăcerile și deliciile sale, ei nu vor rezista acestor ispite și ultimul timp până la sfârșit va trece nefolosit pentru eternitate. Dar marile adversități pot încă atinge inimile, marile adversități pot încă să deschidă ochii indivizilor și să-i facă să recunoască stinghereala lumii și a bunurilor ei. Și binecuvântat este cel a cărui inimă se lasă abordată de adversitate.... Binecuvântat este cel care poate acum să se lipsească el însuși în folosul semenilor săi aflați în nevoie.... Căci el se întoarce pe calea pe care o luase, iar pericolul căderii este îndepărtat.... și va binecuvânta greutățile care l-au salvat de la moarte....

Amin

La misère comme moyen de salut

Vous les hommes qui êtes encore totalement adonnés au monde et n'avez pas encore trouvé la voie vers Moi, vous devez être guidés encore à travers de grandes misères. J’essaye de vous sauver tous, à tous Je jette l’Ancre du Salut, mais il est laissé à vous le soin de la saisir, parce qu'à cela Je ne peux pas vous forcer. Mais la misère spirituelle ordonne la misère matérielle pour qu'elle vienne sur vous, parce que vous ne savez pas ce que signifie que d’expérimenter la fin dans cette misère. Vous voyez seulement le monde et tendez vers ses biens et vous ne vous apercevez pas que vos pieds touchent le bord de l'abîme, alors doit venir sur vous une misère qui vous incite à regarder autour. Et lorsqu’ensuite vous voyez l'abîme vous reculez et vous vous enfuyez, alors la misère est une bénédiction pour vous. En peu de temps vous les hommes perdrez de toute façon tout ce que vous possédez en biens terrestres, parce que vous vous trouvez devant un grand tournant, devant un tournant spirituel qui inclut la disparition des Créations terrestres. Mais dans ce bref temps vous pourriez vous conquérir un grand trésor en biens spirituels qui sont impérissables. Et à cela Je voudrais vous y aider, vous les hommes, par des misères et des souffrances qui permettent de tuer en vous le désir pour les biens terrestres. Par ces misères Moi-même Je voudrais entrer dans le monde de vos pensées, Je voudrais que vous vous rappeliez de nouveau de Moi, vous qui M'avez oublié. Je voudrais qu'au travers d’une grande misère terrestre vous vous tourniez vers l'Unique dans lequel vous ne voulez pas croire, que Moi, votre Dieu et Créateur, soit reconnu par vous maintenant comme dernier Salut, lorsque vous ne trouvez aucune autre porte de sortie. Et Je vous rendrais vraiment facile de croire en Moi, au moyen d'une prestation inhabituelle d'Aide que vous ne pourrez plus décrire comme due au hasard. Car Je peux toujours seulement employer de tels moyens auxiliaires qui ne vous forcent pas. La misère est inévitable et elle s’approchera de vous les hommes de manière très diverse, mais elle aura seulement pour but de vous faire Me trouver. Parce que si Je vous parle, si Je vous envoi des messagers qui vous apportent Ma Parole, si l'Évangile est annoncée dans le monde et s’il vous est indiqué la fin, tout cela ne produit aucun grand changement dans les pensées de ces hommes qui se sont donnés au monde, qui se trouvent tellement sous son charme, que pour eux seulement ses biens semblent désirables. Et ils doivent se détourner du monde par une misère terrestre significative s'ils veulent trouver encore la voie du salut de la ruine. Pour tous hommes mondains ces Paroles sont incompréhensibles, parce qu’ils ne savent pas que leur âme est en danger, qu'ils se trouvent dans une situation terrible par le fait que le patron de ce monde les tient encore dans son pouvoir, et qu'ils ne peuvent pas se libérer tant que l'homme tend encore vers le monde, tant qu’il n'est pas en mesure de se détacher de lui. Donc ils n'entrevoient pas dans la misère un moyen de salut pour leur âme, mais les biens du monde peuvent être rendus pour eux insupportables lorsqu’ils ne peuvent plus en jouir à cause de maladies ou d’autres misères, et ensuite leurs pensées peuvent encore se tourner dans une autre direction. Mais tant que le monde les attire encore avec ses joies et ses jouissances, ils ne prêtent aucune résistance à ces tentations, et le dernier temps jusqu'à la fin est rendu inutile pour l'Éternité. Mais une grande misère peut encore toucher leur cœur, une grande misère peut encore ouvrir les yeux à quelques hommes et leur faire reconnaître l'insipidité du monde et de ses biens. Et bienheureux celui dont le cœur duquel se fait toucher par la misère, bienheureux aussi celui qui maintenant prête renoncement en faveur du prochain qui se trouve dans la misère. Parce que celui-là revient maintenant sur la voie sur laquelle il avait marché, et le danger du précipice est dépassé, et il bénira la misère qui l'a sauvé de la mort.

Amen