• Înapoi

Adversitatea ca mijloc de mântuire....

Voi, oamenii, încă mai trebuie să treceți prin mari adversități, sunteți încă complet devotați lumii și nu ați găsit încă drumul spre Mine. Eu încerc să vă salvez pe toți, vă arunc tuturor colacul de salvare, dar dacă îl luați sau nu depinde de voi, căci nu vă pot forța să o faceți. Dar adversitatea spirituală dictează ca adversitatea pământească să vină peste voi.... Căci nu știți ce înseamnă când experimentați sfârșitul în această adversitate.... Vedeți doar lumea și vă întindeți spre bunurile ei și nu vă dați seama că picioarele voastre ating marginea abisului.... Și dacă vreau să vă trag înapoi, atunci trebuie să vină peste voi o suferință care să vă facă să priviți în jur.... Și când apoi vă veți da înapoi, când veți vedea abisul și veți fugi de el, atunci adversitatea a fost o binecuvântare pentru voi. La urma urmei, în scurt timp, voi, oamenii, veți pierde tot ceea ce dețineți în ceea ce privește bunurile pământești, pentru că vă aflați în fața unui mare moment de cotitură, un moment de cotitură spirituală care include trecerea în neființă a creațiilor pământești. Dar în acest timp scurt ați putea dobândi o mare comoară de bunuri spirituale care sunt veșnice. Iar Eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să obțineți acest lucru prin greutăți și suferințe care fac să moară în voi dorința de bunuri pământești.... Eu Însumi vreau să intru în cercul vostru de gânduri prin aceste greutăți, vreau să vă amintiți din nou de Mine, voi care M-ați uitat.... Vreau ca, în marile adversități pământești, să vă întoarceți la Cel în Care nu ați vrut să credeți.... că Eu, Dumnezeul și Creatorul vostru, voi fi recunoscut de voi ca ultima soluție, până la urmă, dacă nu mai cunoașteți altă cale de ieșire. Și cu adevărat vă voi facilita să credeți în Mine printr-un ajutor neobișnuit pe care nu-l mai puteți descrie ca fiind o coincidență.... Dar Eu nu pot folosi vreodată asupra voastră decât astfel de mijloace de ajutor care nu vă forțează. Adversitatea este indispensabilă și se va apropia de voi, oamenii, în cele mai diverse moduri, dar are un singur scop: Să vă permită să Mă găsiți. Căci, fie că Mă adresez vouă, fie că vă trimit mesageri care vă aduc Cuvântul Meu, fie că Evanghelia este proclamată în lume și voi sunteți informați despre sfârșit.... nimic din toate acestea nu aduce o mare schimbare în gândirea acelor oameni care sunt sclavii lumii, care sunt atât de vrăjiți de ea încât numai bunurile ei li se par dezirabile. Iar ei trebuie să se îndepărteze de lume prin greutăți pământești palpabile, dacă mai vor să găsească salvarea de la ruină. Aceste cuvinte sunt de neînțeles pentru toți oamenii lumești, căci ei nu știu că sufletele lor sunt în primejdie, că se află într-o stare teribilă din cauza faptului că stăpânul acestei lumi îi ține încă sub controlul său și că nu pot deveni liberi atâta timp cât ființa umană se agață de lume, atâta timp cât încă nu este capabilă să se desprindă de ea. Din acest motiv, ei nu văd greutățile ca pe un mijloc de mântuire pentru sufletele lor, dar pot deveni dezgustați de lume și de bunurile ei dacă nu se mai pot bucura de ele din cauza unei infirmități fizice, a unei boli sau a altor greutăți, iar atunci gândurile lor se pot totuși îndrepta într-o altă direcție. Dar atâta timp cât lumea încă îi ispitește cu plăcerile și deliciile sale, ei nu vor rezista acestor ispite și ultimul timp până la sfârșit va trece nefolosit pentru eternitate. Dar marile adversități pot încă atinge inimile, marile adversități pot încă să deschidă ochii indivizilor și să-i facă să recunoască stinghereala lumii și a bunurilor ei. Și binecuvântat este cel a cărui inimă se lasă abordată de adversitate.... Binecuvântat este cel care poate acum să se lipsească el însuși în folosul semenilor săi aflați în nevoie.... Căci el se întoarce pe calea pe care o luase, iar pericolul căderii este îndepărtat.... și va binecuvânta greutățile care l-au salvat de la moarte....

Amin

Distress as a means of rescue....

You humans still have to go through great hardship, you are still completely devoted to the world and have not yet found the path to Me. I try to save everyone, I throw the lifeline to everyone, yet whether you take it is up to you, for I cannot force you to do so. But spiritual adversity dictates that earthly adversity should come upon you.... For you don't know what it means when you experience the end in this adversity.... You only see the world, and you reach for its goods and don't realize that your feet touch the edge of the abyss.... And if I want to pull you back from it, then a distress must come over you which causes you to look around.... And when you then step back, when you see the abyss and flee it, then the adversity was a blessing for you. After all, in a short time you humans will lose everything you own in earthly possessions because you are facing a great turning point, a spiritual turning point which includes the passing away of earthly creations. But in this short time you could acquire a great treasure of spiritual possessions which are everlasting. And I want to help you humans achieve this through hardship and suffering which cause the desire for earthly goods to die in you.... I Myself want to enter your circle of thoughts through these hardships, I want you to remember Me again, you who have forgotten Me.... I want you, in great earthly adversity, to turn to the one in Whom you did not want to believe.... that I, your God and creator, will be recognized by you as the last resort after all if you no longer know any other way out. And I would truly make it easy for you to believe in Me through unusual help which you can no longer describe as coincidence.... But I can only ever use such means of help on you which do not force you. Adversity is indispensable and will approach you humans in the most diverse ways but only have the one purpose to let you find Me. For whether I address you, whether I send messengers to you who bring you My word, whether the gospel is proclaimed in the world and you are informed of the end.... none of this brings about a great change in the thinking of those people who are slaves to the world, who are so under its spell that only its goods seem desirable to them. And they must turn away from the world through tangible earthly hardship if they still want to find salvation from ruin. These words are incomprehensible to all worldly people, for they don't know that their souls are in distress, that they are in a terrible state due to the fact that the lord of this world still has them under his control and that they cannot become free as long as the human being clings to the world, as long as he is still unable to detach himself from it. For this reason they do not see adversity as a means of salvation for their souls, but they can become disgusted with the world and its goods if they can no longer enjoy them due to physical infirmities or illnesses or other hardships, and then their thoughts can still move in another direction. But as long as the world still tempts them with its pleasures and delights they will not resist these temptations and the last time until the end will pass unused for eternity. But great adversity can still touch hearts, great adversity can still open the eyes of individual people and make them recognize the staleness of the world and its goods. And blessed is he whose heart lets itself be addressed by adversity.... Blessed is he who can now himself do without for the benefit of his fellow human beings in need.... For he turns back on the path he had taken, and the danger of falling is averted.... and he will bless the hardship that saved him from death....

Amen