• Înapoi

Marea suferință a sufletelor în lumea de dincolo....

Suferința sufletelor din lumea de dincolo, cărora le lipsește lumina, este nespus de mare. A vă descrie vouă, oamenilor de pe Pământ, starea lor, ar fi cu adevărat suficient pentru a vă îndrepta propriile vieți într-o altă direcție, dar atunci libertatea voinței voastre ar lua sfârșit; împinși de teama aceleiași sorți, ați adopta în mod inevitabil un alt mod de viață, astfel că ați face cu siguranță ceea ce vi se cere, dar nu din proprie inițiativă, împinși de propria voință. Cu toate acestea, ar trebui să știți despre soarta sufletelor, ea vă va fi transmisă, iar apoi veți fi în continuare liberi să credeți și să trageți concluziile voastre din ea.... Când au intrat în împărăția de dincolo, aceste suflete au pierdut tot ceea ce le era atașat în inima lor pe Pământ, nu mai posedă nimic, căci nu pot lua cu ele decât ceea ce au dobândit în mod spiritual și suferă de cele mai mari lipsuri în acest sens. Ele sunt înconjurate de un întuneric total, deoarece au trăit un mod de viață nelegiuit și sunt complet neputincioase, dar nu insensibile, căci împrejurimile lor înseamnă pentru ele chin și teroare, iar sufletul care a dus la îndeplinire fără teamă și cu tărie tot ceea ce pe Pământ l-a cufundat acum în întuneric, va simți și el acest chin și această teroare.... Suferințele sunt de nedescris și fie vor trezi dorința sufletului de a scăpa de această stare, fie nu vor face decât să intensifice toate impulsurile rele și, de asemenea, îl vor lăsa să caute satisfacție în acea împărăție, ceea ce înseamnă o cedare totală în fața forțelor întunericului. Cu toate acestea, chiar și acele suflete care nu au părăsit viața pământească în această păcătoșenie, ci a căror viață a fost indiferentă față de tot ceea ce este spiritual și lipsită de iubire, se află într-o situație extrem de anevoioasă, deoarece și ele sunt chinuite în mod indescriptibil de întuneric, care, cu siguranță, cedează temporar locul unei stări de întuneric, dacă sufletul nu este încă complet împietrit, astfel încât să tânjească și el după lumină, căci numai dorința îl poate lăsa să ajungă la lumină. Dar tuturor sufletelor le lipsește puterea pentru voința corectă.... și niciun ajutor nu le poate fi adus conform legii veșniciei dacă nu-l doresc ele însele. Lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu nu este cu siguranță încheiată atunci când sufletul părăsește trupul pământesc, însă ceea ce a lăsat nefolosit pe Pământ, chiar dacă a posedat din belșug, trebuie mai întâi să dobândească în lumea de dincolo, iar el este prea slab pentru a face acest lucru.... Imaginați-vă întotdeauna ființe extrem de slăbite, neajutorate, care suferă de nedescris și care depind de ajutor pentru a se elibera de suferința lor.... Ați fi cuprinși de milă față de aceste ființe dacă le-ați putea vedea în suferința lor. Și aveți cu toții acolo suflete despre care nu știți în ce stare au intrat în împărăția spirituală.... Voi toți ați pierdut oameni care au fost aproape de voi până la moarte.... Amintiți-vă măcar de aceste suflete care v-au fost aproape și ajutați-le, căci chiar și cea mai mică lucrare de răscumpărare asupra unor astfel de suflete duce la alte răscumpărări, iar voi ați contribuit mult la aceasta. Și nu le puteți ajuta decât prin amintire și rugăciune plină de dragoste, prin mijlocirea pentru aceste suflete care, deși nu le eliberează încă de chinurile lor, le dă putere prin care sufletul își poate apoi schimba voința și tinde spre lumină. El nu poate fi eliberat din situația sa chinuitoare împotriva voinței sale, dar este necesară mijlocirea voastră pentru ca el să poată dori corect, rugăciune care îi este dăruită cu iubire de îndată ce se forțează în gândurile voastre. Căci trebuie să știți că sufletul apelează la ajutorul vostru dacă intră în gândurile voastre, că vă înconjoară în permanență suflete care speră să primească ajutor de la voi și că nu trebuie să respingeți fără voia voastră gândurile celor decedați dacă nu vreți să le sporiți agonia.... Pentru a nu vă dăuna vouă înșivă și liberului vostru arbitru, soarta acestor suflete vă rămâne ascunsă; există două lumi în care vă aflați voi și sufletele celor decedați, o graniță este trasată, vederea în lumea lor vă este refuzată, dar totuși ea există, iar voi puteți trimite multă dragoste la ele din lumea voastră, ceea ce are un efect într-un fel și într-o măsură în care nenumărate suflete pot scăpa de starea lor. Gândiți-vă adesea la aceste sărmane suflete și nu le lăsați neobservate în necazurile lor, căci ceea ce faceți pentru ele cu iubire milostivă vă va fi răsplătit din belșug, deoarece ajutorul spiritual vă este deja acordat pe Pământ prin toate sufletele care au ieșit din întuneric la lumină....

Amin

Grande necessidade de almas no futuro....

A dificuldade das almas no além, que carecem de luz, é excessivamente grande. Para vos descrever o seu estado, humanos na Terra, bastaria verdadeiramente conduzir as vossas próprias vidas numa direcção diferente, mas então a vossa liberdade de vontade acabaria; movidos pelo medo do mesmo destino, adoptariam inevitavelmente um modo de vida diferente, assim fariam certamente o que vos é exigido, mas não por vossa própria vontade, motivado pelo livre arbítrio. No entanto, deve conhecer o destino das almas, ele ser-lhe-á transmitido, e então ainda é livre de acreditar e tirar as suas conclusões a partir dele.... Quando entraram no reino do além estas almas perderam tudo a que os seus corações estavam apegados na terra, nada possuem, pois só podem levar consigo o que foi adquirido espiritualmente, e sofrem a maior falta disso. Estão rodeados de escuridão total porque viveram um modo de vida ímpio e são completamente impotentes mas não insensíveis, pois o seu ambiente significa para eles tormento e terror, e a alma que destemida e fortemente levou a cabo tudo na terra que agora a mergulhou na escuridão também sentirá este tormento e terror.... Os sofrimentos são indescritíveis e ou despertam o desejo da alma de escapar a este estado ou apenas intensificam todos os maus impulsos e também deixam-na procurar satisfação nesse reino, o que significa uma queda total nas forças das trevas. No entanto, mesmo aquelas almas que não deixaram a vida terrena nesta pecaminosidade mas cuja vida era desprovida de amor e indiferente a tudo o espiritual estão numa situação extremamente angustiada, pois também elas são inqualificavelmente atormentadas pelas trevas, que certamente cedem temporariamente a um estado obscuro se a alma ainda não estiver completamente endurecida, de modo que também ela anseia por luz, pois só o desejo pode deixá-la alcançar a luz. Mas a todas as almas falta a força para quererem a.... e nenhuma ajuda lhes pode ser trazida de acordo com a lei da eternidade se eles próprios não a desejarem. A obra de misericórdia de Deus não está certamente terminada quando a alma deixa o corpo terreno, mas o que deixou por utilizar na terra, apesar de o possuir em abundância, tem primeiro de adquirir no além, e é demasiado fraca para o fazer.... Imagine sempre seres extremamente enfraquecidos, indefesos que sofrem de forma indescritível e que dependem de ajuda para serem libertados do seu sofrimento.... Seriam vencidos pela pena por estes seres se os pudessem ver na sua angústia. E todos vós tendes almas ali, das quais não sabeis em que estado entraram no reino espiritual.... todos perderam pessoas que estavam perto de si através da morte.... Pelo menos lembre-se destas almas que estavam perto de si e ajude-as, pois mesmo o menor trabalho de redenção sobre tais almas resulta em mais redenções, e contribuiu muito para isso. E só se pode ajudá-los através da lembrança amorosa e da oração, através da intercessão por estas almas que, embora ainda não as liberte do seu tormento, lhes dá força através da qual a alma pode então mudar a sua vontade e lutar em direcção à luz. Não pode ser libertado da sua situação agonizante contra a sua vontade, mas a sua intercessão é necessária para que possa querer correctamente, uma oração que lhe é dada por amor assim que se força a si próprio nos seus pensamentos. Pois deve saber que a alma apela à sua ajuda se entrar nos seus pensamentos, que as almas o rodeiam constantemente, que esperam a sua ajuda, e que não deve recuar sem querer os pensamentos do falecido se não quiser aumentar a sua agonia.... Para não se prejudicarem a vós próprios e ao vosso livre arbítrio, o destino destas almas permanece escondido de vós; há dois mundos em que vós e as almas que partiram se encontram, um limite é traçado, a visão do seu mundo é-vos negada, mas no entanto ela existe, e podeis enviar muito amor atrás delas do vosso mundo, o que tem um efeito de certa forma e numa medida em que inúmeras almas podem escapar ao seu estado. Pensa nestas pobres almas frequentemente e não as deixes despercebidas na sua adversidade, pois o que fizeres por elas com amor misericordioso ser-te-á ricamente recompensado, uma vez que já te é concedida ajuda espiritual na Terra através de todas as almas que emergiram das trevas para a luz...._>Ámen