• Înapoi

Marea suferință a sufletelor în lumea de dincolo....

Suferința sufletelor din lumea de dincolo, cărora le lipsește lumina, este nespus de mare. A vă descrie vouă, oamenilor de pe Pământ, starea lor, ar fi cu adevărat suficient pentru a vă îndrepta propriile vieți într-o altă direcție, dar atunci libertatea voinței voastre ar lua sfârșit; împinși de teama aceleiași sorți, ați adopta în mod inevitabil un alt mod de viață, astfel că ați face cu siguranță ceea ce vi se cere, dar nu din proprie inițiativă, împinși de propria voință. Cu toate acestea, ar trebui să știți despre soarta sufletelor, ea vă va fi transmisă, iar apoi veți fi în continuare liberi să credeți și să trageți concluziile voastre din ea.... Când au intrat în împărăția de dincolo, aceste suflete au pierdut tot ceea ce le era atașat în inima lor pe Pământ, nu mai posedă nimic, căci nu pot lua cu ele decât ceea ce au dobândit în mod spiritual și suferă de cele mai mari lipsuri în acest sens. Ele sunt înconjurate de un întuneric total, deoarece au trăit un mod de viață nelegiuit și sunt complet neputincioase, dar nu insensibile, căci împrejurimile lor înseamnă pentru ele chin și teroare, iar sufletul care a dus la îndeplinire fără teamă și cu tărie tot ceea ce pe Pământ l-a cufundat acum în întuneric, va simți și el acest chin și această teroare.... Suferințele sunt de nedescris și fie vor trezi dorința sufletului de a scăpa de această stare, fie nu vor face decât să intensifice toate impulsurile rele și, de asemenea, îl vor lăsa să caute satisfacție în acea împărăție, ceea ce înseamnă o cedare totală în fața forțelor întunericului. Cu toate acestea, chiar și acele suflete care nu au părăsit viața pământească în această păcătoșenie, ci a căror viață a fost indiferentă față de tot ceea ce este spiritual și lipsită de iubire, se află într-o situație extrem de anevoioasă, deoarece și ele sunt chinuite în mod indescriptibil de întuneric, care, cu siguranță, cedează temporar locul unei stări de întuneric, dacă sufletul nu este încă complet împietrit, astfel încât să tânjească și el după lumină, căci numai dorința îl poate lăsa să ajungă la lumină. Dar tuturor sufletelor le lipsește puterea pentru voința corectă.... și niciun ajutor nu le poate fi adus conform legii veșniciei dacă nu-l doresc ele însele. Lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu nu este cu siguranță încheiată atunci când sufletul părăsește trupul pământesc, însă ceea ce a lăsat nefolosit pe Pământ, chiar dacă a posedat din belșug, trebuie mai întâi să dobândească în lumea de dincolo, iar el este prea slab pentru a face acest lucru.... Imaginați-vă întotdeauna ființe extrem de slăbite, neajutorate, care suferă de nedescris și care depind de ajutor pentru a se elibera de suferința lor.... Ați fi cuprinși de milă față de aceste ființe dacă le-ați putea vedea în suferința lor. Și aveți cu toții acolo suflete despre care nu știți în ce stare au intrat în împărăția spirituală.... Voi toți ați pierdut oameni care au fost aproape de voi până la moarte.... Amintiți-vă măcar de aceste suflete care v-au fost aproape și ajutați-le, căci chiar și cea mai mică lucrare de răscumpărare asupra unor astfel de suflete duce la alte răscumpărări, iar voi ați contribuit mult la aceasta. Și nu le puteți ajuta decât prin amintire și rugăciune plină de dragoste, prin mijlocirea pentru aceste suflete care, deși nu le eliberează încă de chinurile lor, le dă putere prin care sufletul își poate apoi schimba voința și tinde spre lumină. El nu poate fi eliberat din situația sa chinuitoare împotriva voinței sale, dar este necesară mijlocirea voastră pentru ca el să poată dori corect, rugăciune care îi este dăruită cu iubire de îndată ce se forțează în gândurile voastre. Căci trebuie să știți că sufletul apelează la ajutorul vostru dacă intră în gândurile voastre, că vă înconjoară în permanență suflete care speră să primească ajutor de la voi și că nu trebuie să respingeți fără voia voastră gândurile celor decedați dacă nu vreți să le sporiți agonia.... Pentru a nu vă dăuna vouă înșivă și liberului vostru arbitru, soarta acestor suflete vă rămâne ascunsă; există două lumi în care vă aflați voi și sufletele celor decedați, o graniță este trasată, vederea în lumea lor vă este refuzată, dar totuși ea există, iar voi puteți trimite multă dragoste la ele din lumea voastră, ceea ce are un efect într-un fel și într-o măsură în care nenumărate suflete pot scăpa de starea lor. Gândiți-vă adesea la aceste sărmane suflete și nu le lăsați neobservate în necazurile lor, căci ceea ce faceți pentru ele cu iubire milostivă vă va fi răsplătit din belșug, deoarece ajutorul spiritual vă este deja acordat pe Pământ prin toate sufletele care au ieșit din întuneric la lumină....

Amin

Grande miseria delle anime nell’aldilà

E’ ultra grande la miseria di quelle anime nell’aldilà a cui manca la Luce. Voler descrivere il loro stato a voi uomini sulla Terra. basterebbe a guidare la prostra propria vita davvero in un altro binario, ma allora sarebbe finito con la vostra libera volontà; verreste obbligatoriamente spinti dalla paura dello stesso destino, darvi da fare per un altro cambiamento di vita, fareste quindi ciò che vi viene richiesto, ma non da voi stessi, non stimolati dalla libera volontà. Ma dovete sapere della sorte delle anime, vi deve essere trasmesso e poi siete sempre ancora liberi di credere e di trarre le vostre conclusioni. Queste anime, al loro ingresso nel Regno dell’aldilà, hanno perduto tutto ciò a cui era attaccato il loro cuore sulla Terra, non possiedono nulla, perché possono portare con sé nell’altro mondo soltanto ciò che è stato conquistato spiritualmente e di questo soffrono la massima mancanza. Sono circondati da totale oscurità, perché hanno condotto una vita senza Dio e perciò sono totalmente deboli, ma non senza sensibilità, per loro l’ambiente significa ora strazio e spavento, e questi strazi e spaventi percepirà anche quell’anima, che vissuta sulla Terra tutto senza paura e con forza ciò che ora l’ha precipitata nell’oscurità. Sono delle sofferenze di specie indescrivibile, che ora risvegliano nell’anima o il desiderio di sfuggire a questo stato, oppure rinforzano tutti i cattivi vizi e le fanno cercare soddisfazione anche nel Regno dell’aldilà, che significa totale decaduta alle forze dell’oscurità. Ma anche quelle anime, che non hanno lasciato la Terra in questa peccaminosità, la cui vita era però senza amore e indifferente nei confronti di tutto lo spirituale, si trovano in una situazione oltremodo oppressa, perché anche loro si sentono torturate indicibilmente dall’oscurità, che cede bensì temporaneamente ad uno stato crepuscolare, quando l’anima non è ancora del tutto indurita, affinché anche lei desideri la Luce, perché soltanto il desiderio può farla arrivare alla Luce. Ma a tutte queste anime manca la forza per il giusto volere, ed a loro non può essere dato aiuto secondo la Legge dall’Eternità, se loro stesse non lo desiderano. L’Opera di Misericordia di Dio non è ancora terminata quando l’anima lascia il corpo terreno, ma ciò che sulla Terra ha lasciato inutilizzato, benché lo possedesse in ricchissima misura, se lo deve conquistare nell’aldilà e per questo è sovente troppo debole. Immaginatevi sempre soltanto degli esseri estremamente indeboliti, inermi, che soffrono indicibilmente e che dipendono dall’aiuto, per essere liberati dalle loro sofferenze, sareste assaliti da compassione per questi esseri, se li poteste vedere nella loro miseria. E voi tutti avete delle anime nell’aldilà, di cui voi non sapete in quale stato sono entrate nel Regno spirituale, voi tutti avete degli uomini perduti con la morte, che vi stavano vicini. Ricordatevi almeno di queste anime a voi vicine ed aiutate loro, perché persino l’opera di salvezza più piccola per tali anime ha per conseguenza altre salvezze, e voi ne avete allora contribuito molto. E voi potete aiutare loro soltanto mediante pensieri amorevoli e preghiera, mediante intercessione per queste anime, che non sono ancora liberate dal loro tormento, ma dà loro forza, mediante la quale poi l’anima cambia la sua volontà e può tendere verso la Luce. Non può essere salvata contro la sua volontà dalla sua situazione penosa, ma affinché possa volere giustamente, è necessaria la vostra intercessione, una preghiera che le viene donata con amore, appena questa si spinge nei vostri pensieri. Perché voi dovete sapere che l’anima se si include nei vostri pensieri vi chiede aiuto, che quelle anime vi stanno sempre intorno, perché sperano aiuto da voi, e che non dovete respingere irritati dei pensieri ai defunti, se non volete aumentare ancora i loro tormenti. Per non danneggiare voi e la vostra libera volontà, vi rimane nascosta la sorte di queste anime; sono due mondi, nei quali vi trovate voi e le anime defunte, tra i quali è tirato un confine, lo sguardo vi è impedito nel loro mondo, ma esiste comunque e voi potete inviare loro molto amore dal vostro mondo, che ha l’effetto in un modo ed in una misura, che innumerevoli anime possono sfuggire alla loro situazione. Pensate sovente a queste povere anime e non lasciatele inosservate nella loro miseria, perché quello che fate per loro con amore misericordioso, vi viene riccamente ricompensato, mentre vi giunge sulla Terra già dell’aiuto spirituale mediante tutte quelle anime, che sono già giunte dall’oscurità alla Luce.

Amen