• Înapoi

Marea suferință a sufletelor în lumea de dincolo....

Suferința sufletelor din lumea de dincolo, cărora le lipsește lumina, este nespus de mare. A vă descrie vouă, oamenilor de pe Pământ, starea lor, ar fi cu adevărat suficient pentru a vă îndrepta propriile vieți într-o altă direcție, dar atunci libertatea voinței voastre ar lua sfârșit; împinși de teama aceleiași sorți, ați adopta în mod inevitabil un alt mod de viață, astfel că ați face cu siguranță ceea ce vi se cere, dar nu din proprie inițiativă, împinși de propria voință. Cu toate acestea, ar trebui să știți despre soarta sufletelor, ea vă va fi transmisă, iar apoi veți fi în continuare liberi să credeți și să trageți concluziile voastre din ea.... Când au intrat în împărăția de dincolo, aceste suflete au pierdut tot ceea ce le era atașat în inima lor pe Pământ, nu mai posedă nimic, căci nu pot lua cu ele decât ceea ce au dobândit în mod spiritual și suferă de cele mai mari lipsuri în acest sens. Ele sunt înconjurate de un întuneric total, deoarece au trăit un mod de viață nelegiuit și sunt complet neputincioase, dar nu insensibile, căci împrejurimile lor înseamnă pentru ele chin și teroare, iar sufletul care a dus la îndeplinire fără teamă și cu tărie tot ceea ce pe Pământ l-a cufundat acum în întuneric, va simți și el acest chin și această teroare.... Suferințele sunt de nedescris și fie vor trezi dorința sufletului de a scăpa de această stare, fie nu vor face decât să intensifice toate impulsurile rele și, de asemenea, îl vor lăsa să caute satisfacție în acea împărăție, ceea ce înseamnă o cedare totală în fața forțelor întunericului. Cu toate acestea, chiar și acele suflete care nu au părăsit viața pământească în această păcătoșenie, ci a căror viață a fost indiferentă față de tot ceea ce este spiritual și lipsită de iubire, se află într-o situație extrem de anevoioasă, deoarece și ele sunt chinuite în mod indescriptibil de întuneric, care, cu siguranță, cedează temporar locul unei stări de întuneric, dacă sufletul nu este încă complet împietrit, astfel încât să tânjească și el după lumină, căci numai dorința îl poate lăsa să ajungă la lumină. Dar tuturor sufletelor le lipsește puterea pentru voința corectă.... și niciun ajutor nu le poate fi adus conform legii veșniciei dacă nu-l doresc ele însele. Lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu nu este cu siguranță încheiată atunci când sufletul părăsește trupul pământesc, însă ceea ce a lăsat nefolosit pe Pământ, chiar dacă a posedat din belșug, trebuie mai întâi să dobândească în lumea de dincolo, iar el este prea slab pentru a face acest lucru.... Imaginați-vă întotdeauna ființe extrem de slăbite, neajutorate, care suferă de nedescris și care depind de ajutor pentru a se elibera de suferința lor.... Ați fi cuprinși de milă față de aceste ființe dacă le-ați putea vedea în suferința lor. Și aveți cu toții acolo suflete despre care nu știți în ce stare au intrat în împărăția spirituală.... Voi toți ați pierdut oameni care au fost aproape de voi până la moarte.... Amintiți-vă măcar de aceste suflete care v-au fost aproape și ajutați-le, căci chiar și cea mai mică lucrare de răscumpărare asupra unor astfel de suflete duce la alte răscumpărări, iar voi ați contribuit mult la aceasta. Și nu le puteți ajuta decât prin amintire și rugăciune plină de dragoste, prin mijlocirea pentru aceste suflete care, deși nu le eliberează încă de chinurile lor, le dă putere prin care sufletul își poate apoi schimba voința și tinde spre lumină. El nu poate fi eliberat din situația sa chinuitoare împotriva voinței sale, dar este necesară mijlocirea voastră pentru ca el să poată dori corect, rugăciune care îi este dăruită cu iubire de îndată ce se forțează în gândurile voastre. Căci trebuie să știți că sufletul apelează la ajutorul vostru dacă intră în gândurile voastre, că vă înconjoară în permanență suflete care speră să primească ajutor de la voi și că nu trebuie să respingeți fără voia voastră gândurile celor decedați dacă nu vreți să le sporiți agonia.... Pentru a nu vă dăuna vouă înșivă și liberului vostru arbitru, soarta acestor suflete vă rămâne ascunsă; există două lumi în care vă aflați voi și sufletele celor decedați, o graniță este trasată, vederea în lumea lor vă este refuzată, dar totuși ea există, iar voi puteți trimite multă dragoste la ele din lumea voastră, ceea ce are un efect într-un fel și într-o măsură în care nenumărate suflete pot scăpa de starea lor. Gândiți-vă adesea la aceste sărmane suflete și nu le lăsați neobservate în necazurile lor, căci ceea ce faceți pentru ele cu iubire milostivă vă va fi răsplătit din belșug, deoarece ajutorul spiritual vă este deja acordat pe Pământ prin toate sufletele care au ieșit din întuneric la lumină....

Amin

De grote nood van de zielen in het hiernamaals

Overgroot is de nood van die zielen in het hiernamaals die het aan licht ontbreekt. Hun toestand aan u, mensen op aarde te beschrijven zou waarlijk voldoende zijn om uw leven in andere banen te leiden, maar dan zou het gedaan zijn met uw wilsvrijheid. U zou zich dan gedreven door de vrees voor hetzelfde lot op een andere levenswandel toeleggen, dus wel dat doen wat van u gevraagd wordt - maar niet uit uzelf, uit vrije wil, daartoe aangespoord. Toch moet u het lot van de zielen kennen, het moet u worden overgebracht en het staat u dan nog steeds vrij te geloven, en er uw eigen conclusies uit te trekken.

Deze zielen hebben bij het binnengaan in het rijk hierna, alles waar hun hart aan hing op aarde, verloren. Zij bezitten niets meer, want alleen dat wat geestelijk werd verworven kunnen zij meenemen, en daar hebben zij het meeste gebrek aan. Zij zijn door totale duisternis omringd omdat zij een leven zonder GOD leidden en daardoor geheel krachteloos, maar niet gevoelloos zijn. Voor hen betekent hun omgeving nu een verschrikking en ellende, en deze kwellingen en verschrikkingen zal ook die ziel ondergaan die op aarde alles zonder vrees en vastberaden uitvoerde wat haar nu in de duisternis deed storten. Het zijn pijnen van onbeschrijfelijke aard, die nu in de ziel öf het verlangen opwekken deze toestand te ontvluchten, of alleen maar alle slechte neigingen te versterken en ook in dat rijk bevrediging te zoeken - wat een totaal ten prooi vallen aan de krachten van de duisternis betekent.

Maar ook die zielen die niet in zondigheid het aardse leven verlaten hebben, wier leven echter zonder liefde was en onverschillig ten opzichte van al het geestelijke, zijn in buitengewoon benauwende omstandigheden. Want ook hen kwelt de duisternis onuitsprekelijk, die wel somtijds voor een schemerige toestand wijkt, als de ziel nog niet geheel verhard is, zodat ook zij naar licht verlangt - want alleen het verlangen kan haar dat licht laten bereiken. Al deze zielen ontbreekt echter de kracht om het goede te willen, en er kan hun volgens de wet van eeuwigheid geen hulp worden gebracht als zij deze zelf niet begeren.

Wel is het werk van GOD's barmhartigheid niet ten einde als de ziel het aardse lichaam verlaat, maar wat zij op aarde niet heeft benut terwijl zij het in overvloed bezat, moet zij zich in het hiernamaals eerst verwerven - en zij is daar vaak te zwak voor. Stelt u zich altijd maar uiterst verzwakte en hulpeloze wezens voor die onuitsprekelijk lijden en die op hulp zijn aangewezen, om van hun lijden bevrijd te worden. En als u een blik kon werpen op hun nood, dan zou u met erbarmen vervuld worden.

Iedereen heeft daarboven zielen van wie hij niet weet in welke toestand zij het geestelijke rijk zijn binnengegaan. U allen hebt mensen die u na stonden door de dood verloren, denk tenminste aan die zielen met wie u nauwe banden had en help hen. Want zelfs het kleinste verlossingswerk aan zulke zielen volbracht, heeft een verdere verlossing ten gevolge en u heeft daar dan veel toe bijgedragen.

En u kunt hen alleen helpen door liefdevolle gedachten en gebed, en door ten gunste van deze zielen te bidden. Het zal hen weliswaar niet uit hun kwelling bevrijden, maar hun toch kracht doen toekomen door middel waarvan dan de ziel haar wil verandert en op het licht kan aansturen.

Zij kan niet tegen haar wil in uit haar ellendige staat verlost worden. Om echter het goede te kunnen willen is uw voorspraak nodig, een gebed, dat haar in liefde geschonken wordt zodra zij zich in uw gedachten dringt. Want u moet weten dat die ziel u om hulp smeekt als zij zich in uw gedachten mengt. En dat die zielen die op uw hulp hopen u voortdurend omringen, en dat u de gedachten aan gestorvenen niet uit onwil terug mag dringen, als u hun kwellingen niet nog verergeren wilt.

Om u en uw vrije wil niet te benadelen blijft het lot van deze zielen u verborgen. Het zijn twee werelden waar u en de gestorven zielen zich in bevinden. Er is een grens getrokken en een blik in hun wereld is u ontzegd. Maar toch bestaat ze en u kunt hun uit uw wereld veel liefde toezenden, die zijn uitwerking heeft op een zodanige manier en van zo'n grote omvang is, dat talloze zielen hun toestand kunnen ontvluchten. Denk vaak aan deze arme zielen en schenk aandacht aan hun nood. Want wat u voor hen doet in medelijdende liefde zal u rijk vergolden worden, doordat u op aarde reeds geestelijke hulp ten deel valt door al die zielen die uit de duisternis al tot het licht kwamen.

Amen