• Înapoi

Marea suferință a sufletelor în lumea de dincolo....

Suferința sufletelor din lumea de dincolo, cărora le lipsește lumina, este nespus de mare. A vă descrie vouă, oamenilor de pe Pământ, starea lor, ar fi cu adevărat suficient pentru a vă îndrepta propriile vieți într-o altă direcție, dar atunci libertatea voinței voastre ar lua sfârșit; împinși de teama aceleiași sorți, ați adopta în mod inevitabil un alt mod de viață, astfel că ați face cu siguranță ceea ce vi se cere, dar nu din proprie inițiativă, împinși de propria voință. Cu toate acestea, ar trebui să știți despre soarta sufletelor, ea vă va fi transmisă, iar apoi veți fi în continuare liberi să credeți și să trageți concluziile voastre din ea.... Când au intrat în împărăția de dincolo, aceste suflete au pierdut tot ceea ce le era atașat în inima lor pe Pământ, nu mai posedă nimic, căci nu pot lua cu ele decât ceea ce au dobândit în mod spiritual și suferă de cele mai mari lipsuri în acest sens. Ele sunt înconjurate de un întuneric total, deoarece au trăit un mod de viață nelegiuit și sunt complet neputincioase, dar nu insensibile, căci împrejurimile lor înseamnă pentru ele chin și teroare, iar sufletul care a dus la îndeplinire fără teamă și cu tărie tot ceea ce pe Pământ l-a cufundat acum în întuneric, va simți și el acest chin și această teroare.... Suferințele sunt de nedescris și fie vor trezi dorința sufletului de a scăpa de această stare, fie nu vor face decât să intensifice toate impulsurile rele și, de asemenea, îl vor lăsa să caute satisfacție în acea împărăție, ceea ce înseamnă o cedare totală în fața forțelor întunericului. Cu toate acestea, chiar și acele suflete care nu au părăsit viața pământească în această păcătoșenie, ci a căror viață a fost indiferentă față de tot ceea ce este spiritual și lipsită de iubire, se află într-o situație extrem de anevoioasă, deoarece și ele sunt chinuite în mod indescriptibil de întuneric, care, cu siguranță, cedează temporar locul unei stări de întuneric, dacă sufletul nu este încă complet împietrit, astfel încât să tânjească și el după lumină, căci numai dorința îl poate lăsa să ajungă la lumină. Dar tuturor sufletelor le lipsește puterea pentru voința corectă.... și niciun ajutor nu le poate fi adus conform legii veșniciei dacă nu-l doresc ele însele. Lucrarea de îndurare a lui Dumnezeu nu este cu siguranță încheiată atunci când sufletul părăsește trupul pământesc, însă ceea ce a lăsat nefolosit pe Pământ, chiar dacă a posedat din belșug, trebuie mai întâi să dobândească în lumea de dincolo, iar el este prea slab pentru a face acest lucru.... Imaginați-vă întotdeauna ființe extrem de slăbite, neajutorate, care suferă de nedescris și care depind de ajutor pentru a se elibera de suferința lor.... Ați fi cuprinși de milă față de aceste ființe dacă le-ați putea vedea în suferința lor. Și aveți cu toții acolo suflete despre care nu știți în ce stare au intrat în împărăția spirituală.... Voi toți ați pierdut oameni care au fost aproape de voi până la moarte.... Amintiți-vă măcar de aceste suflete care v-au fost aproape și ajutați-le, căci chiar și cea mai mică lucrare de răscumpărare asupra unor astfel de suflete duce la alte răscumpărări, iar voi ați contribuit mult la aceasta. Și nu le puteți ajuta decât prin amintire și rugăciune plină de dragoste, prin mijlocirea pentru aceste suflete care, deși nu le eliberează încă de chinurile lor, le dă putere prin care sufletul își poate apoi schimba voința și tinde spre lumină. El nu poate fi eliberat din situația sa chinuitoare împotriva voinței sale, dar este necesară mijlocirea voastră pentru ca el să poată dori corect, rugăciune care îi este dăruită cu iubire de îndată ce se forțează în gândurile voastre. Căci trebuie să știți că sufletul apelează la ajutorul vostru dacă intră în gândurile voastre, că vă înconjoară în permanență suflete care speră să primească ajutor de la voi și că nu trebuie să respingeți fără voia voastră gândurile celor decedați dacă nu vreți să le sporiți agonia.... Pentru a nu vă dăuna vouă înșivă și liberului vostru arbitru, soarta acestor suflete vă rămâne ascunsă; există două lumi în care vă aflați voi și sufletele celor decedați, o graniță este trasată, vederea în lumea lor vă este refuzată, dar totuși ea există, iar voi puteți trimite multă dragoste la ele din lumea voastră, ceea ce are un efect într-un fel și într-o măsură în care nenumărate suflete pot scăpa de starea lor. Gândiți-vă adesea la aceste sărmane suflete și nu le lăsați neobservate în necazurile lor, căci ceea ce faceți pentru ele cu iubire milostivă vă va fi răsplătit din belșug, deoarece ajutorul spiritual vă este deja acordat pe Pământ prin toate sufletele care au ieșit din întuneric la lumină....

Amin

Große Not der Seelen im Jenseits....

Übergroß ist die Not der Seelen im Jenseits, denen es an Licht mangelt. Ihren Zustand euch Menschen auf Erden zu beschreiben, würde wahrlich euer eigenes Leben in andere Bahn zu lenken genügen, doch es wäre dann aus mit eurer Willensfreiheit; ihr würdet zwangsläufig, getrieben von der Furcht vor gleichem Schicksal, euch eines anderen Lebenswandels befleißigen, also wohl das tun, was gefordert wird von euch, aber nicht von selbst, aus freiem Willen dazu veranlaßt. Doch sollet ihr um das Los der Seelen wissen, es soll euch vermittelt werden, und es steht euch dann immer noch frei, zu glauben und eure Folgerungen daraus zu ziehen.... Diese Seelen haben bei ihrem Eintritt in das jenseitige Reich alles verloren, woran ihr Herz auf Erden hing, sie besitzen nichts, denn nur das können sie mit hinübernehmen, was geistig erworben wurde, und daran leiden sie größten Mangel. Sie sind von totaler Finsternis umfangen, weil sie einen gottlosen Lebenswandel führten, und völlig kraftlos, doch nicht empfindungslos, denn für sie bedeutet nun ihre Umgebung Qual und Schrecken, und diese Qualen und Schrecken wird auch die Seele empfinden, die auf Erden furchtlos und stark das alles ausführte, was sie nun in die Finsternis stürzte.... Es sind Leiden unbeschreiblicher Art, die nun in der Seele entweder das Verlangen erwachen lassen, diesem Zustand zu entfliehen, oder nur alle schlechten Triebe verstärken und auch in jenem Reich Befriedigung suchen lassen, was totales Verfallen den Kräften der Finsternis bedeutet. Doch auch die Seelen, die nicht in dieser Sündhaftigkeit das Erdenleben verlassen haben, deren Leben aber liebeleer und gleichgültig allem Geistigen gegenüber war, sind in überaus bedrängter Lage, denn auch sie quält die Finsternis unsagbar, die wohl zeitweise einem dämmerigen Zustand weichet, wenn die Seele noch nicht ganz verhärtet ist, damit auch sie nach Licht verlangt, denn das Begehren allein kann sie zum Licht gelangen lassen. Allen Seelen aber mangelt es an Kraft zum rechten Wollen.... und es kann ihnen keine Hilfe gebracht werden laut Gesetz von Ewigkeit, wenn sie selbst nicht solche begehren. Wohl ist das Erbarmungswerk Gottes nicht beendet, wenn die Seele den irdischen Körper verläßt, doch was sie auf Erden ungenützt ließ, wenngleich sie es in reichstem Maße besaß, das muß sie sich im Jenseits erst erwerben, und sie ist zu schwach dazu.... Stellet euch immer nur äußerst geschwächte, hilflose Wesen vor, die unsagbar leiden und die auf Hilfe angewiesen sind, um von ihren Leiden befreit zu werden.... es würde euch ein Erbarmen überfallen für diese Wesen, so ihr sie erblicken könntet in ihrer Not. Und ihr alle habt Seelen drüben, von denen ihr nicht wisset, in welchem Zustand sie eingegangen sind in das geistige Reich.... ihr alle habt Menschen, die euch nahestanden, durch den Tod verloren.... Gedenket wenigstens dieser euch nahegestandenen Seelen und helfet ihnen, denn selbst das kleinste Erlösungswerk an solchen Seelen zieht weitere Erlösungen nach sich, und ihr habt viel dazu beigetragen. Und helfen könnet ihr ihnen nur durch liebendes Gedenken und Gebet, durch eine Fürbitte für diese Seelen, die sie zwar noch nicht aus ihrer Qual befreit, aber ihnen Kraft zuwendet, mittels derer dann die Seele ihren Willen wandeln und dem Licht zustreben kann. Sie kann nicht wider ihren Willen erlöst werden aus ihrer qualvollen Lage, auf daß sie aber recht wollen kann, ist eure Fürbitte nötig, ein Gebet, das in Liebe ihr geschenkt wird, sowie sie sich in eure Gedanken drängt. Denn ihr sollt wissen, daß die Seele euch um Hilfe bittet, so sie sich in eure Gedanken einschaltet, daß die Seelen euch ständig umgeben, die von euch Hilfe erhoffen, und daß ihr die Gedanken an Verstorbene nicht unwillig zurückdrängen dürfet, wenn ihr nicht ihre Qualen noch verstärken wollet.... Um euch und euren freien Willen nicht zu schädigen, bleibt euch das Los dieser Seelen verborgen; es sind zwei Welten, in der ihr und die abgestorbenen Seelen sich befinden, es ist eine Grenze gezogen, der Blick ist euch verwehrt in ihre Welt, aber dennoch besteht sie, und ihr könnet aus eurer Welt ihnen viel Liebe nachsenden, die sich auswirkt in einer Weise und in einem Ausmaß, daß unzählige Seelen ihrem Zustand entfliehen können. Gedenket oft dieser armen Seelen und lasset sie nicht unbeachtet in ihrer Not, denn was ihr an ihnen tut in erbarmender Liebe, das wird euch reich vergolten werden, indem euch auf Erden schon geistige Hilfe zuteil wird durch alle Seelen, die aus der Dunkelheit gelangten zum Licht....

Amen