• Înapoi

Abuzul de putere al celui mai puternic.... Lipsa de iubire....

Spiritul discordiei domină lumea și acest spirit din nou nu poate produce decât discordie și lipsă de iubire. Iubirea nu se va putea dezvolta niciodată acolo unde oamenii se tratează fără iubire. Dimpotrivă, ura și răzbunarea vor înflori în cel mai înalt grad. Iar acest lucru înseamnă o distrugere tot mai mare a ceea ce este posesia celuilalt. Aceasta înseamnă, de asemenea, că dezvoltarea spirituală a ființei umane, care este scopul și obiectivul vieții pământești, va scădea tot mai mult, că ea se va scufunda tot mai mult și, în cele din urmă, va părăsi lumea într-o stare care poate sau trebuie să fie numită aproape mai imatură decât la începutul întrupării sale pe Pământ. Căci lipsa de iubire este opusul a ceea ce duce în sus. Omenirea este prinsă într-o teribilă iluzie; ea se crede chemată să-i suprime sau să-i extermine complet pe cei slabi și consideră că acesta este dreptul celor mai puternici. Ea se revoltă împotriva ordinii divine, care asociază pe cei slabi cu cei puternici, pentru ca aceștia din urmă să se testeze pe sine, dar într-un mod diferit de cum o face.... Căci cel puternic ar trebui să fie cel care dăruiește și să-l îngrijească pe cel slab și care are nevoie de ajutor, el ar trebui să fie alături de el în nevoia și în slăbiciunea lui; cel puternic nu ar trebui să abuzeze de puterea și de tăria sa pentru a-l asupri pe cel mai slab, ci ar trebui să-l apere de asuprire. Dar acolo unde există răutate, ordinea divină nu mai este respectată. Fiecare se iubește doar pe sine însuși, caută să-și sporească propria bunăstare și să se îmbogățească cu bunurile celor slabi care nu-i pot oferi suficientă împotrivire. Iar această stare de lucruri este intolerabilă pe termen lung, deoarece are întotdeauna un efect distructiv, dar niciodată unul constructiv, așa cum tot ceea ce este îndreptat împotriva ordinii divine înseamnă ruină. Este adevărat că în natură se poate observa o luptă constantă, care are ca rezultat întotdeauna o creștere a puterii celui mai puternic. Această luptă duce cu siguranță la transformarea perpetuă a formei exterioare a ființei, dar atunci este voită de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuși dirijează voința creaturii și fiecare proces este necesar pentru dezvoltarea superioară a spiritualului în orice formă. Dar ființa umană a depășit toate aceste forme și în timpul vieții sale pământești a primit liberul arbitru pe care acum trebuie să-l folosească pentru dezvoltarea superioară a sufletului. El trebuie să lupte, dar numai împotriva lui însuși și a instinctelor rele din el. El ar trebui să lupte pentru ceea ce este bun, nobil și să încerce să depășească tot ceea ce este josnic, iar aceasta este o luptă constantă..... Și ar trebui să-și ajute semenii în această luptă împotriva lui însuși. Și astfel, ființa umană trebuie să-și reprime orice dorință, trebuie să învețe să disprețuiască ceea ce lumea îi prezintă ca fiind de dorit, astfel încât să nu caute să-și sporească bunurile, ci să le dăruiască cu plăcere și cu bucurie. Dacă face acest lucru, atunci va putea în curând să se lepede de cătușele pământești și să intre nestingherit în împărăția luminii.... Dar ce scopuri urmărește ființa umană în acest moment? Toată gândirea și toată strădania sunt îndreptate doar spre sporirea bunurilor pământești, el vrea să posede atunci când el ar trebui să renunțe.... El se agață cu tenacitate de bunurile pământești și, de asemenea, încearcă să le obțină în mod ilegitim, de îndată ce profită de slăbiciunea semenilor săi și îi învinge în virtutea puterii sale. Și aceasta este consecința lipsei de iubire, care este acum deosebit de evidentă în omenire și care este cauza unor suferințe de nedescris.... căci iubirea nu poate fi trezită decât prin aceasta....

Amin

L'abus de la Force du plus fort – le désamour

L'esprit de désaccord domine le monde, et cet esprit ne peut pas causer autre chose qu’à nouveau du désaccord et du désamour. L'amour ne pourra jamais se développer là où les hommes se rencontrent sans amour. Par contre la haine et le désir ardent de vengeance arriveront à la plus haute fleuraison. Et cela signifie toujours plus de destruction de ce qui est la possession de l'autre. En outre cela signifie que l'homme recule toujours davantage dans son développement spirituel qui est le but et l’objectif de la vie terrestre, celui-ci se précipite toujours plus en bas et enfin décède du monde dans un état qui doit être appelé presque plus immature qu'au début de son incarnation sur la Terre. Parce que le désamour est le contraire de ce qui mène en haut. L'humanité est emmêlée dans une horrible folie ; elle s’imagine que le faible doit être totalement exterminé, et considère cela comme le droit du plus fort. Elle fait rage contre l'Ordre divin qui pousse le faible à se renforcer pour que ce dernier soit mis à l'épreuve, mais d’une autre manière que comme il le fait. Parce que le fort doit offrir et pourvoir celui qui est faible et a besoin d'aide, il doit l'assister dans sa misère et sa débilité ; le fort ne doit pas abuser de son pouvoir et de sa force pour opprimer le plus faible, mais il doit le protéger de l'oppression. Mais là où il y a le désamour, là il ne s'occupe plus de l'Ordre divin. Chacun s’aime seulement lui-même, et cherche à augmenter son bien vivre et à s'enrichir avec la possession du faible qui ne peut lui prêter assez de résistance. Et cette condition à la longue est insoutenable, parce qu'elle a un effet toujours plus destructif mais jamais édifiant, comme tout ce qui est tourné contre l'Ordre divin, et signifie le naufrage. Dans la nature on observe certes une lutte continue, qui a toujours de nouveau pour conséquence une augmentation de la force du plus fort. Cette lutte mène certes toujours à une transformation continuelle de la forme extérieure de l'essentiel, mais alors elle est voulue par Dieu, parce que Lui-même guide la volonté de la créature et chaque processus est nécessaire pour le développement vers le Haut du spirituel dans chaque forme. Mais l'homme a dépassé toutes ces formes, et pendant le temps de son chemin terrestre il lui est donné la libre volonté que, maintenant, il doit employer pour le développement vers le Haut de l'âme. Il doit lutter, mais seulement contre lui-même et contre les mauvais instincts en lui. Il doit tendre au Bien, au Noble et chercher à vaincre tout ce qui est bas, et cela est une lutte constante. Et il doit aider le prochain dans cette lutte contre lui-même. Et ainsi l'homme doit supprimer toute avidité, il doit apprendre à mépriser tout ce que lui présente le monde comme désirable, pour qu’il ne cherche pas à agrandir sa possession, mais donne volontiers et avec joie. S'il fait cela, alors vite il pourra ôter ses chaînes terrestres et entrer dégrevé dans le Royaume de la Lumière. Mais quels buts poursuit l'homme actuellement ! Toutes ses pensées et ses tendances sont tournées seulement à augmenter le bien terrestre, il veut posséder là où il doit justement renoncer. Il est attaché au bien terrestre avec obstination et cherche à gagner encore davantage même par des moyens illégitimes, en exploitant la faiblesse du prochain et en l’opprimant grâce à sa force. Et cela est la conséquence du désamour qui maintenant se manifeste particulièrement fort parmi l'humanité et qui est la cause d'indicibles souffrances, parce que l'amour peut être réveillé seulement par l’amour.

Amen