• Înapoi

Abuzul de putere al celui mai puternic.... Lipsa de iubire....

Spiritul discordiei domină lumea și acest spirit din nou nu poate produce decât discordie și lipsă de iubire. Iubirea nu se va putea dezvolta niciodată acolo unde oamenii se tratează fără iubire. Dimpotrivă, ura și răzbunarea vor înflori în cel mai înalt grad. Iar acest lucru înseamnă o distrugere tot mai mare a ceea ce este posesia celuilalt. Aceasta înseamnă, de asemenea, că dezvoltarea spirituală a ființei umane, care este scopul și obiectivul vieții pământești, va scădea tot mai mult, că ea se va scufunda tot mai mult și, în cele din urmă, va părăsi lumea într-o stare care poate sau trebuie să fie numită aproape mai imatură decât la începutul întrupării sale pe Pământ. Căci lipsa de iubire este opusul a ceea ce duce în sus. Omenirea este prinsă într-o teribilă iluzie; ea se crede chemată să-i suprime sau să-i extermine complet pe cei slabi și consideră că acesta este dreptul celor mai puternici. Ea se revoltă împotriva ordinii divine, care asociază pe cei slabi cu cei puternici, pentru ca aceștia din urmă să se testeze pe sine, dar într-un mod diferit de cum o face.... Căci cel puternic ar trebui să fie cel care dăruiește și să-l îngrijească pe cel slab și care are nevoie de ajutor, el ar trebui să fie alături de el în nevoia și în slăbiciunea lui; cel puternic nu ar trebui să abuzeze de puterea și de tăria sa pentru a-l asupri pe cel mai slab, ci ar trebui să-l apere de asuprire. Dar acolo unde există răutate, ordinea divină nu mai este respectată. Fiecare se iubește doar pe sine însuși, caută să-și sporească propria bunăstare și să se îmbogățească cu bunurile celor slabi care nu-i pot oferi suficientă împotrivire. Iar această stare de lucruri este intolerabilă pe termen lung, deoarece are întotdeauna un efect distructiv, dar niciodată unul constructiv, așa cum tot ceea ce este îndreptat împotriva ordinii divine înseamnă ruină. Este adevărat că în natură se poate observa o luptă constantă, care are ca rezultat întotdeauna o creștere a puterii celui mai puternic. Această luptă duce cu siguranță la transformarea perpetuă a formei exterioare a ființei, dar atunci este voită de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu Însuși dirijează voința creaturii și fiecare proces este necesar pentru dezvoltarea superioară a spiritualului în orice formă. Dar ființa umană a depășit toate aceste forme și în timpul vieții sale pământești a primit liberul arbitru pe care acum trebuie să-l folosească pentru dezvoltarea superioară a sufletului. El trebuie să lupte, dar numai împotriva lui însuși și a instinctelor rele din el. El ar trebui să lupte pentru ceea ce este bun, nobil și să încerce să depășească tot ceea ce este josnic, iar aceasta este o luptă constantă..... Și ar trebui să-și ajute semenii în această luptă împotriva lui însuși. Și astfel, ființa umană trebuie să-și reprime orice dorință, trebuie să învețe să disprețuiască ceea ce lumea îi prezintă ca fiind de dorit, astfel încât să nu caute să-și sporească bunurile, ci să le dăruiască cu plăcere și cu bucurie. Dacă face acest lucru, atunci va putea în curând să se lepede de cătușele pământești și să intre nestingherit în împărăția luminii.... Dar ce scopuri urmărește ființa umană în acest moment? Toată gândirea și toată strădania sunt îndreptate doar spre sporirea bunurilor pământești, el vrea să posede atunci când el ar trebui să renunțe.... El se agață cu tenacitate de bunurile pământești și, de asemenea, încearcă să le obțină în mod ilegitim, de îndată ce profită de slăbiciunea semenilor săi și îi învinge în virtutea puterii sale. Și aceasta este consecința lipsei de iubire, care este acum deosebit de evidentă în omenire și care este cauza unor suferințe de nedescris.... căci iubirea nu poate fi trezită decât prin aceasta....

Amin

El mal uso de la fuerza del más fuerte.... la falta del amor....

El espíritu de la discordia reina en el mundo, y este espíritu únicamente causa disonancia y falta de amor. El amor nunca podrá desarrollarse donde los hombres se enfrentan con falta de amor. Al contrario, el odio y la venganza se estipulan como un bien mayor. Y esto causa cada vez más una destrucción mayor de bienes a disposición del otro. Además que cada hombre disminuye en su desarrollo espiritual, lo cual es sentido y propósito de la vida terrestre, que cae más y más profundo y finalmente se despide del mundo en un estado que (tiene que o puede = editor) llamarse casi peor que al principio de su encarnación en la tierra. Porque la falta de amor es lo contrario de lo que lleva a lo alto. El hombre se ha caído en una locura terrible; se siente llamada a suprimir a los débiles o eliminarlos por completo, y lo ve como el derecho del más fuerte.... Rabian contra la orden divina, que junta los débiles con los fuertes a que se aprueban con ellos, pero de otro modo como se ha hecho en realidad.... Porque el fuerte debe ser aquel que presta cuidado al débil y al que necesite ayuda, debe cuidarle en su pena y apoyarle en su falta de fuerza; el fuerte no debe mal usar su poder y fuerza para someter al débil, sino protegerlos de la opresión. Pero donde reina la falta de amor, la orden divina se maltrata. Cada uno solo ama a sí mismo, intenta aumentar su vida agradable y enriquecerse de los bienes del débil que no puede oponerse suficientemente. Y este estado es insoportable con el tiempo, porque es cada vez más destruible, nunca mejorando, como todo lo que va en contra de la orden divina significa el declive. A pesar, se contempla en la naturaleza una lucha constante, la cual consigue cada vez más el aumento de la fuerza del fuerte. Probablemente esa lucha lleva a una transformación continua de la forma exterior del ser, pero entonces está permitido por Dios, porque Dios mismo guía a la voluntad de la criatura y cada suceso es necesario para el ascenso del desarrollo en cualquier forma. Pero el hombre ha superado todas estas formas, y se le ha dado la voluntad libre mientras viva en la tierra, la cual debe utilizarse para un ascenso de su alma. Debe luchar, pero solo contra sí mismo y los malos instintos en él. Debe anhelar lo bueno, lo noble e intentar superar todo lo inferior, y esto son luchas continuas.... Y debe ayudar a los semejantes en esta lucha contra sí mismo. Y por esto el hombre debe sumergir cualquier anhelo, tiene que aprender despreciar lo que el mundo le ofrece como algo deseable, ya que no intenta aumentar más a sus bienes, sino que entrega parte de ello con alegría. Si consigue hacerlo pronto podrá soltarse de sus ataduras terrestres y entrar sin carga al reino de la luz.... Pero qué metas persigue el hombre momentáneamente.... Todos sus esfuerzos los entrega en el aumento de sus bienes terrestres, quiere poseer donde debe deshacerse.... Está colgado con dureza al bien terrenal e intenta ganar aún más, también de forma incorrecta, mal usando la debilidad del semejante y usando su fuerza le sobresale. Y esto es la consecuencia de la falta de amor que sale mucho más entre la humanidad y que determina una penuria indecible.... porque el amor solo puede ser despierta por sí mismo....

amén