• Back

POSTOJANJE BOGA.... SVJETOVNI NAUCNICI.... SRCE I RAZUM....

Svjetovni naucnik cesto nalazi teškim vjerovati u Božanstvo buduci je njegov razum prisiljen zakljuciti drugacije zbog znanja koje se, medutim, ne podudara u cjelosti sa Istinom. Cisto pogrešan pogled u svezi evolucije Zemlje vodi do krivih ideja, i onda je teško priznati vjecnog Stvoritelja, Bice koje bi zasigurno moglo biti prepoznato po svojem izražaju sile [[ (Rimljanima 1:19, 20) ]], ali Cije prepoznavanje obicno nije poželjno. Nauka pokušava dokazati sve. Medutim, gdje ovo nije moguce ona ne priznaje svoju nesposobnost i nemoc nego jednostavno odbija priznati što je izvan dometa njezina istraživanja. I stoga je ona utemeljena na pogrešnoj ideji [[ (konceptu) ]], i stazu do vjecnog Božanstva je konacno jako teško pronaci, cak ako postoji volja za to napraviti.

Svakojake vrste istraživacke aktivnosti bi trebale zapoceti otkrivanjem i pokazivanjem Božjeg postojanja, koje treba priznati ne može biti dokazano ali u koje se može vjerovati sa potpunim unutarnjim uvjerenjem. Takvo istraživanje bi onda napredovalo brzo i uspješno. Ali da bi se ostvarilo ovo izvjesno vjerovanje ljudsko bice, unatoc njegovom oštrom razumu, treba potonjeg izostaviti za izvjesno vrijeme i sebe posvetiti osjecaju njegovog srca, on mora ostaviti na jednoj strani svu nauku i, poput djeteta, dozvoliti sebi da bude poducen iznutra, to jest on treba prihvatiti što njegov osjecaj zamišlja ili želi kao Istinu. U stvarnosti, on mora sanjati sa otvorenim ocima. Onda ce on uvijek pronaci Božanstvo, Koje usmjerava i vodi sve, i on ce znati da je podupiran s Njegove strane.

Najunutarnija žudnja ljudskog bica jeste i ostaje snažna sila iznad njega samoga; medutim, svjetovni razum pokušava ovu ugušiti buduci mu se takoder obraca onaj koji želi istisnuti i nadomjestiti Božanstvo ali koji je nesposoban uci u ljudsko srce i namjesto toga pokušava utoliko više utjecati na ljudski razum. Bog izražava Sebe kroz srce, njegov protivnik izražava sebe kroz razum, ukoliko srce nije snažnije i uvjeri razum da bude na njegovoj strani. U tom slucaju takoder je moguce Boga prepoznati razumski, srce i razum ce težiti ka vjecnom Božanstvu i onda ce nauka takoder graditi na drugacijim temeljima, ona ce izvlaciti drugacije zakljucke koji definitivno nece biti lažni. Jer jednom kada zapocne istraživanje sa vjerovanjem u Božanstvo ono ce prije ili kasnije ostvariti uspjeh i takoder se približiti Istini, bez obzira kojem se polju primjenjuje. Onda nauka i vjerovanje više nece proturjeciti jedno drugome nego samo nadopunjavati jedno drugo, i jedino onda ce znanje biti oslobodeno od pogreške, kada je ono u skladu sa vjerovanjem u Boga kao svemoguce, mudro i Ljubavi puno Bice Koje rukovodi sve što je bilo, jeste i ostaje u vjecnosti.

AMEN

Existența lui Dumnezeu.... Înțelepciunea lumească.... Inima și mintea....

Înțeleptului lumesc îi este adesea greu să creadă într-o divinitate, deoarece intelectul său este obligat să tragă alte concluzii printr-o cunoaștere care, totuși, nu corespunde în totalitate adevărului. Chiar și o părere eronată despre dezvoltarea Pământului duce la idei greșite, și atunci este dificil să se accepte un Creator etern, o Ființă care ar trebui cu siguranță să fie recunoscută prin manifestarea puterii Sale, dar care de cele mai multe ori nu vrea să fie recunoscută. Știința caută să demonstreze totul. Totuși, acolo unde acest lucru nu este posibil, ea nu își recunoaște incapacitatea, ci pur și simplu nu recunoaște ceea ce este inaccesibil cercetării sale. Și astfel, ea construiește pe o viziune greșită, iar în cele din urmă calea spre Dumnezeirea veșnică este atât de greu de găsit, chiar dacă voința există. Orice cercetare ar trebui să înceapă prin clarificarea existenței lui Dumnezeu, care nu poate fi dovedită, dar în care se crede cu convingere interioară. Atunci orice cercetare va lua un curs rapid și de succes. Dar pentru a ajunge mai întâi la această credință convinsă, ființa umană, în ciuda ascuțimii intelectului său, trebuie mai întâi să-l deconecteze pe acesta din urmă și să se abandoneze sentimentului inimii, trebuie să lase deoparte toată știința și, ca un copil, să se lase învățat din interior, adică să accepte ca adevăr ceea ce își imaginează sau dorește în mod sensibil. El trebuie, ca să zicem așa, să viseze treaz. Atunci, în mintea sa va fi mereu prezentă o Divinitate, care ghidează și dirijează totul și de care se știe susținut. Dorința lăuntrică a unei persoane este și rămâne o putere puternică deasupra ei, numai că mintea lumească încearcă să înăbușe această dorință, deoarece cel care vrea să suprime o divinitate vorbește și cu mintea, dar nu poate ajunge la inima ființei umane și de aceea încearcă cu atât mai mult să influențeze mintea ființei umane. Dumnezeu se exprimă prin inimă, iar adversarul său prin intelect, dacă inima nu este mai puternică și atrage intelectul de partea sa. Atunci va fi posibilă și recunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu, și atunci inima și intelectul vor tinde spre divinitatea eternă, atunci și știința va construi pe o altă temelie, va trage concluzii diferite, care cu adevărat nu sunt concluzii greșite, căci de îndată ce o cercetare începe cu credință într-o divinitate, nu va rămâne fără succes și se va apropia și de adevăr, indiferent de domeniul în care începe. Atunci știința și credința nu se vor mai contrazice, ci doar se vor completa reciproc și numai atunci cunoașterea va fi lipsită de erori dacă se va armoniza cu credința în Dumnezeu ca Ființă atotputernică, înțeleaptă și iubitoare care prezidează tot ceea ce a fost, este și va rămâne pentru eternitate....

Amin