• Back

Eruptions .... Activity of unbound spirits ....

As soon as the earth’s core begins to move, an enormous roar will fill the air, for the earth’s surroundings sense the outbreak of the spiritual substances in the earth’s interior and is hugely affected by it. As a result of its sudden freedom, the substance, which hitherto was banished into the hardest of forms, becomes extraordinarily active and influences the already more mature spirits such that the most remarkable changes in nature ensue, since the released spiritual substance, still being at the beginning of its development, tries to shape its process of development according to its own discretion. It would like to embody itself in creations which require a higher degree of maturity. But the spiritual substances in the form object to this, and thus a battle is also fought between the already more mature spirits and the still immature ones and this results in a turbulent eruption which can be heard in the world. This will be the start of that which shall horrify the whole world .... The spiritual substance inside of earth desires light and pushes towards the surface, and the sudden change from the region of the totally unredeemed into the realm of spirits which are already nearing redemption is well suited to cause the most incredible events in nature which people cannot explain in an earthly way, nevertheless they all have their reasons .... The influx of spiritual beings, having decided and thus agreed to become helpfully active, fills the space around the earth - where the eruptions took place - with this urge to be active, which cannot flourish as yet, and incites the still unbound spirits in the atmosphere into exceptional activity, so that such natural catastrophes are accompanied by inconceivable storms and outbreaks of natural forces, the intensity and effect of which are inconceivable to the human being. As a result he will also be entirely deprived of his thinking ability, he will be so hard pressed by the spiritual substances that he will lose all rational judgment of the event and in this weak and passive state he puts up with everything.

Once the spiritual substance can manifest itself in some form or other and has allowed its urge of doing something to break through, the eruptions on earth will subside. That which wants to be helpful separates itself from that which remains in opposition to God, rises to the earth’s surface, and joins a working spiritual being so that the latter’s activity will be carried out with greater strength than before. All these beings are as yet still unbound and they therefore rage in quite a disastrous way. They are stronger than the already bound spirits in the plant and animal world, these spirits cannot offer sufficient resistance and are unable to defend themselves, so that their external form is destroyed by the unbound spirits, and thus many creations are being dissolved by these very natural forces. And this happens with divine approval, for when the time has come which God has set for the termination of such catastrophes, He will place this liberated spiritual substance in external forms again and assign them their work .... Thus all kinds of entirely new creations will arise again .... that which lives will cease to exist and new life will arise ordained by God .... This is why such natural disasters will not last long. The more unrestrained the released forces rage, the sooner will they be banished again; otherwise it would result in total destruction which, however, is not in accordance with divine will. Only a change of what is in existence, that is, what is intended by God, is allowed, but not the destruction of what exists. Nevertheless, the changes are so enormous that the human being is faced by a divine expression of God which must shake him to the core, if he is not purely worldly minded and merely regards the process in a materialistic sense. If the voice of God does not speak to him during such events, then even the most powerful natural phenomena will fail in their purpose for his soul, and then the spirit in him will still be very far behind, with hardly any other possibility for the spiritual advancement of people who do not realise God’s magnitude and omnipotence in such natural catastrophes.

Amen

Erupții.... Activitatea spiritualului nelegat....

De îndată ce miezul Pământului începe să se agite, un vuiet extraordinar străbate aerul, căci împrejurimile Pământului simt erupția spiritualului din interiorul Pământului și sunt afectate în mod extraordinar. Căci forma până atunci cea mai dură a legăturii devine extraordinar de activă prin libertatea sa bruscă și influențează acum spiritualul deja mai matur în așa fel încât în natură se produc cele mai ciudate schimbări, deoarece spiritualul devenit liber, care se află încă la începutul dezvoltării sale, încearcă să își modeleze cursul de dezvoltare așa cum crede de cuviință..... El vrea să se întruchipeze în creații care au ca premisă un grad mai mare de maturitate. Dar spiritualul în formă se împotrivește acestui lucru, și astfel se dă și o luptă între spiritualul deja mai matur și cel încă imperfect, iar acest lucru se soldează cu o izbucnire tumultoasă care va fi audibilă pe Pământ. Și acesta va fi începutul a ceea ce va arunca întreaga lume în groază.... Spiritualul din pământ se împinge spre suprafață, tânjește după lumină, iar trecerea bruscă din zona celor complet nerăscumpărați în cea a împărăției, care și ea ține deja spiritualul aproape de răscumpărare, este foarte potrivită pentru a provoca cele mai incredibile procese din natură, pe care ființa umană nu le poate explica pământesc, dar care își au toate rațiunea lor....

Afluxul de entități spirituale, care au decis și astfel s-au declarat dispuse să fie de folos, umple spațiul din afara Pământului, unde au avut loc erupțiile, cu acest impuls de activitate, care nu se poate încă desfășura, și stimulează spiritualul încă nelegat care rezidă în atmosferă la o activitate extraordinară, astfel încât furtuni inimaginabile însoțesc astfel de catastrofe naturale și forțe ale naturii se frâng (erup), despre a căror putere și efect omul nu-și poate face o idee. Și, prin urmare, el va fi lipsit și de orice capacitate de gândire, spiritualul îl va presa atât de tare încât îi va lipsi orice judecată rațională a evenimentelor și va lăsa cu slăbiciune și fără voință totul să treacă pe lângă el. De îndată ce spiritualul poate să se exprime cumva și să lase să pătrundă impulsul său de activitate, șocurile pământului se potolesc. Ceea ce vrea să slujească se separă de ceea ce rămâne încă în rezistență față de Dumnezeu, se împinge spre suprafața Pământului, se alătură unei entități spirituale în activitate, iar această din urmă activitate se desfășoară acum cu o forță sporită. Toate aceste entități sunt încă nelegate și, prin urmare, se dezlănțuie într-un mod devastator. Ele sunt mai puternice decât ceea ce este deja legat în lumea vegetală și animală, iar această entitate spirituală nu poate oferi o rezistență suficientă și nu se poate apăra, astfel încât entitatea spirituală nelegată distruge forma exterioară a acesteia și astfel creațiile sunt adesea dizolvate tocmai de aceste forțe ale naturii, și aceasta cu aprobarea divină; pentru că atunci când a sosit timpul, pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru încheierea unor astfel de dezastre, El leagă din nou entitatea spirituală, care a devenit acum liberă, în forme exterioare și le atribuie activitatea lor.... Astfel apar din nou creații complet noi de orice fel.... ceea ce trăiește piere, iar ceea ce Dumnezeu rânduiește să trăiască se ridică într-o nouă viață.... De aceea, astfel de dezastre naturale nu vor dura mult timp. Cu cât forțele eliberate se dezlănțuie mai nestăpânit, cu atât mai repede vor fi alungate din nou, pentru că altfel ar rezulta o distrugere completă a celor existente, ceea ce, însă, nu este în voința divină. Este permisă doar o schimbare a ceea ce există, adică voită de Dumnezeu, dar nu și o distrugere a ceea ce este. Cu toate acestea, schimbările sunt atât de enorme, încât omul se confruntă cu o expresie divină a voinței care trebuie să-l zguduie în cele mai profunde profunzimi, cu condiția să nu fie doar cu mintea lumească și să privească procesul doar din punct de vedere material. Dacă vocea lui Dumnezeu Însuși nu-i vorbește în astfel de evenimente, atunci cele mai puternice fenomene naturale sunt fără rost pentru sufletul său, atunci spiritualul din el este încă foarte departe în regres și cu greu mai există o altă posibilitate de dezvoltare spirituală superioară pentru astfel de oameni care nu sunt conștienți de măreția și omnipotența lui Dumnezeu în astfel de dezastre naturale...

Amin