• Späť

Ďalšie preklady:

Boží plán Spásy.... Pôvodný hriech.... Adamov pád.... Dielo vykúpenia....

Dielo vykúpenie začalo vznikom stvorení vo vesmíre.... začalo spájaním stvrdnutej duchovnej látky do formy, teda tvarovaním hmotných foriem, ktoré najprv boli v podstate samy v sebe duchovné a potom tiež v sebe chránili (uschovávali) duchovné látky, ktoré už prešli určitým procesom vývoja.

Duchovia, ktorí kedysi opustili Boha sa od Neho vzdialili do tej miery, že sa ich Božia sila už nemohla dotknúť, a preto sa stali nepohybliví a nepružní, čiže stvrdli v sebe. A počas tejto doby patrili k Božiemu protivníkovi a nikdy by neboli schopní zmeniť svoju situáciu. Ale Božím plánom bolo poskytnúť týmto stvrdnutým duchom príležitosť dosiahnuť stav nádhery, ktorý by ďaleko viac prekonal ich minulé blahoslavenstvá.... Boh chcel vyformovať svoje „živé bytosti“ na „deti“.... čo však, museli dosiahnuť samotné stvorenia. Preto stvorená bytosť, ktorá sa vzbúrila proti Bohu slobodnou vôľou a následne klesla do najhlbšej priepasti, mala možnosť úplne dobrovoľne vystúpiť do stavu zrelosti, aby potom mohla dosiahnuť dielo deifikácie (získať Božskú prirodzenosť).... ale musela byť zdvihnutá z priepasti, pretože sama už nedokázala stúpať kvôli svojmu úplnému nedostatku sily. A Boh poskytol túto pomoc padlým duchom tým, že umožnil vznik vesmíru, čo prostredníctvom Jeho vôle formovalo spevnenú duchovnú látku do mnohých, rôznych druhov stvorení. A s týmito stvoreniami sa začalo vykúpenie, alebo návrat duchov k Bohu.

Teraz bolo padlým duchom zaručené vystúpenie na určitú úroveň, pretože v tomto pláne stvorenia je rozhodujúcim faktorom Božská vôľa a nepriateľ nemá vôbec žiadny vplyv na viazané duchovné látky v dielach stvorenia.

Aj pokračujúci výstup ako ľudská bytosť by bol zaručený, keby prvé ľudské bytosti verne žili podľa ľahkého Božieho prikázania a odolávali pokušeniam Božieho protivníka.... na čo prvé ľudské bytosti, Adam a Eva, určite mali silu.... Ale keďže im bolo dovolené používať ich slobodnú vôľu a nechať sa oklamať protivníkom, zlyhali, a tak dielo vykúpenia pre celé ľudstvo učinili oveľa ťažším, ako čo by mohlo byť, keby využili svoju vôľu správne. Preto ľudia, ktorí nasledovali, boli týmto hriechom prvých ľudských bytostí značne oslabení, už nemali silu, ktorú ich predchodcovia mali k dispozícii, a do istej miery nosili bremeno tohto hriechu, takže Boží protivník dosiahol veľkú časť práce:

Ohrozil vyhliadky ľudí.... kedysi padlých pôvodných duchov.... aby niekedy dosiahli konečný cieľ deifikácie. Preto im Boh znova poskytol pomoc.... Poslal svojho Syna na Zem, tj vznešená svetelná bytosť začala svoj proces na Zemi, aby, ako ľudská bytosť, splnila podmienky, ktoré prví ľudia zanedbali a zničili ich.... Chcel im tým spôsobom pomôcť uniknúť ich stavu slabosti, chcel im znovu umožniť dosiahnuť deifikáciu. Bol to človek Ježiš, v ktorom sa Božia Láska osobne usadila.... Otec, Ktorý chcel pomôcť svojim deťom oslobodiť sa od protivníka a vrátiť sa k Nemu.... Poslal svojho Syna na Zem, bytosť, ktorá sa tiež vynorila z Jeho tvorivej sily a Ktorá musela vstúpiť do ľudského plášťa, aby sa najprv stala nádobou pre večného Ducha Božieho, ktorý v tejto ľudskej podobe chcel priniesť spásu Jeho živým stvoreniam. Ale opäť je rozhodujúca slobodná vôľa ľudskej bytosti.... Zatiaľ ona najprv musí uznať Božského Vykupiteľa Ježiša Krista a prijať Jeho pomoc k vykúpeniu, ak chce dosiahnuť cieľ zjednotenia s Bohom, Božie Synovstvo, čo je stav najvyššej dokonalosti a blahoslavenosti. Všetci padlí duchovia boli schopní dosiahnuť najvyšší vrchol, pretože dielo Spásy skrze človeka Ježiša preukázalo, že je vôľa ľudskej bytosti schopná odoprieť jeho protivníkovi a najväčšiemu nepriateľovi, že láska je sila odporu, ktorú každý v sebe dokáže zapáliť.... a keďže každá ľudská bytosť potrebuje iba odoslať prosbu o pomoc Božskému Vykupiteľovi, aby sa potom aj mohla stať víťazom nad smrťou a dosiahla život, ktorý možno nájsť iba v jednote s Bohom.... a ktorý tiež dokazuje prepustenie (vyslobodenie) z moci Božieho protivníka, ktorý sa vždy snaží udržať všetky stvorené bytosti v priepasti, v stave smrti. Preto „vykúpenie“ znamená „prepustenie“ z moci toho, kto priniesol smrť na svet, vykúpenie znamená prijatie pomoci od Ježiša Krista, pretože bez Neho je ľudská bytosť slabá v dôsledku pôvodného hriechu a hriechu svojich prarodičov, ktoré boli zmierené iba smrťou Ježiša Krista na kríži....

AMEŇ

Prekladatelia

Planul de mântuire al lui Dumnezeu.... Păcatul strămoșesc.... Căderea lui Adam.... Lucrarea de răscumpărare....

Lucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....

Amin

Prekladatelia