• Înapoi

A provocat Dumnezeu apostazia?....

Într-o zi, voi, oamenii, veți înțelege și voi înșivă că Eu Însumi nu-Mi exercit și nu Mi-am exercitat niciodată influența asupra lumii spirituale, pe care am stabilit-o ca fiind liberă și independentă în afară de Mine Însumi.... Căci, de îndată ce am creat-o ca ființă conștientă de sine, ea a fost înzestrată și cu liberul arbitru, iar acest liber arbitru nu a fost legat câtuși de puțin de voința Mea, de iluminarea iubirii Mele sau de vreo influență asupra părții Mele.... Voința era complet liberă și putea decide în orice direcție. Dar faptul că ființa avea liberul arbitru a fost și garanția că într-o zi putea schimba starea de "ființă creată" în cea de "copil", ceea ce ar fi fost de neconceput fără liberul arbitru. Totuși, scopul Meu în crearea ființelor a fost de a crea adevărați "copii ai lui Dumnezeu"...., adică ființe de cea mai înaltă perfecțiune care, totuși, trebuiau să atingă ele însele această perfecțiune. În voi, oamenii, se va pune mereu întrebarea dacă gândul de a apostazia de la Mine a fost pus de Mine în aceste ființe, dacă ele trebuiau să se îndepărteze, ca să zic așa, pentru că Eu Mi-am fixat acest scop.... ".... când am creat ființele. Dar atunci ați putea contesta și liberul arbitru al ființelor care, totuși, a fost cauza și a dat posibilitatea apostaziei. Dar Eu am prevăzut din eternitate modul în care creațiile Mele vii își foloseau liberul arbitru și, prin urmare, am putut prevedea și scopul care se baza pe această apostazie. Cu toate acestea, nici apostazia și nici scopul nu au fost determinate de Mine în vreun fel.... Apostazia a fost rezultatul liberului arbitru și, prin urmare, nu a trebuit să fie.... Scopul este din nou consecința liberului arbitru.... El este atins o singură dată, dar durata lui este din nou determinată de ființa însăși.... Și astfel trebuie spus că Eu știu totul, că un lucru îl justifică întotdeauna pe celălalt și că nu ar fi putut exista apostazie dacă aș fi refuzat liberul arbitru al ființei.... dar că atunci ar fi devenit invalid și scopul, care M-a mișcat atunci când am creat toate ființele și care nu înseamnă decât fericirea supremă, chiar dacă au precedat vremuri de chinuri incomensurabile.... Totuși, apostazia ființelor în liberul arbitru era o ofensă adusă Mie și iubirii Mele, căci ființa putea, de asemenea, să lase voința sa să devină aceeași cu a Mea, nu era nevoie să se îndepărteze de Mine și să iasă din legea ordinii eterne.... Și nenumărate ființe au dat și ele această dovadă, care au rămas cu Mine și sunt nemărginit de fericite.... Și aceste ființe vor fi, de asemenea, admise la obținerea filiației divine, dacă vor dori să parcurgă calea prin abis cu scopul de a-i răscumpăra pe frații căzuți.... Dar apostazia de la Mine nu a fost lucrarea Mea, voința Mea; totuși, de dragul scopului suprem, am lăsat să se întâmple și am subliniat doar de fiecare dată că aceste ființe se aflau în cea mai înaltă realizare, că lumina cea mai strălucitoare strălucea pentru ele și că, prin urmare, direcția greșită a voinței lor a fost un abuz al libertății lor de voință, care a dus apoi, de asemenea, la o stare mizerabilă. (2.7.1961). Nu am împiedicat această apostazie, altfel Eu Însumi nu aș fi respectat libertatea de voință care, totuși, a imprimat ființei un caracter divin, căci ceva perfect nu putea fi gândit fără voință liberă. Și odată ce ați atins scopul de a deveni un adevărat copil al lui Dumnezeu, atunci planul Meu de divinizare vă va fi pe deplin înțeles și veți privi altfel apostazia spiritelor, chiar dacă a fost o ofensă gravă împotriva iubirii Mele. Și cum legea ordinii veșnice este neschimbătoare, această divinizare nu putea avea loc decât în conformitate cu legea, nu putea fi realizată în alt mod, deoarece toate atributele divine pe care Eu le pusesem în aceste ființe la creație trebuiau să fie obținute prin liberul arbitru, ceea ce a devenit o necesitate din cauza apostaziei de la Mine, dar și mult mai dificil decât rămânerea în starea de perfecțiune în liberul arbitru.... Faptul că ființele au căzut și astfel au păcătuit împotriva Mea le-a provocat și o stare de chin extrem de lungă.... care nu s-ar fi putut întâmpla niciodată dacă Eu Însumi aș fi provocat în vreun fel această apostazie.... Perfecțiunea acestor ființe nu poate fi pusă la îndoială și totuși au căzut.... ceea ce nu poate fi explicat decât prin libertatea voinței, care a fost de asemenea un dar divin al harului care nu le va fi luat niciodată.... Iar prin procesul de întoarcere a spiritelor căzute se dă posibilitatea și celor care nu au căzut să ajungă copii ai lui Dumnezeu, pentru că și aceștia pot lua voluntar calea "abisului" de dragul unei misiuni de răscumpărare.... astfel, "apostazia de la Mine" nu este singura condiție pentru a ajunge copii ai lui Dumnezeu, ci am cu adevărat și alte căi de a transforma ființele create de Mine în copiii Mei.... Astfel, apostazia nu era necesară, ci posibilă datorită libertății de voință. Și am prevăzut-o din eternitate și, de aceea, am putut, de asemenea, să construiesc planul de mântuire cu scopul care M-a făcut atât pe Mine, cât și pe ființele create de Mine extrem de fericiți și pe care îl voi atinge și Eu într-o zi. Și într-o zi și voi înșivă veți fi într-o stare de perfecțiune supremă și veți recunoaște și înțelege iubirea nemărginită pe care o am pentru toate creațiile Mele vii și că această iubire poate da naștere doar la lucruri bune și astfel îi va ajuta pe cei care au murit din vina lor să obțină din nou viața veșnică....

Amin

Foi Deus que causou a apostasia?....

Um dia vocês, humanos, compreenderão também que Eu próprio nunca exerci e nunca exerci a Minha influência sobre o ser espiritual, que identifiquei como livre e independente para além de Myself.... Pois assim que o criei como um ser consciente de si mesmo, foi também dotado de livre arbítrio, e esse livre arbítrio não estava minimamente ligado à Minha vontade, à Minha iluminação do amor ou a qualquer influência da Minha parte.... A vontade era completamente livre e podia decidir em qualquer direcção. Mas o facto de que o ser tinha livre arbítrio era também a garantia de que um dia poderia mudar o estado de um "ser criado" para o estado de uma "criança", o que teria sido impensável sem o livre arbítrio. O meu objectivo ao criar os seres, contudo, eram verdadeiros "filhos de Deus"...., ou seja, seres da mais alta perfeição que, no entanto, tinham de ser eles próprios a alcançar essa perfeição. A questão surgirá sempre em vós, humanos, se o pensamento de apostasia de Mim foi colocado nestes seres por Mim, se eles tiveram de cair, por assim dizer, porque Mim me tinha fixado esse objectivo.... ".... quando eu criei os seres. Mas depois também se podia contestar o livre arbítrio dos seres que, no entanto, foi a causa e também deu a possibilidade de apostasia. Mas eu previ desde sempre como as minhas criações vivas utilizavam o seu livre arbítrio e podia, portanto, prever também o objectivo que se baseava nesta apostasia. No entanto, nem a apostasia nem o objectivo foram determinados por Mim de forma alguma.... A apostasia foi o resultado do livre arbítrio e, portanto, não teve de ser.... O objectivo é novamente a consequência do livre arbítrio.... É atingido uma vez, mas a sua duração é novamente determinada pelo próprio ser.... E assim deve ser dito que sei tudo, que uma coisa justifica sempre a outra e que não poderia ter havido apostasia se eu tivesse ocultado o livre arbítrio do ser.... mas que o objectivo também se teria tornado inválido, o que me moveu quando criei todos os seres e que só significa felicidade suprema, mesmo que tenha sido precedido por tempos de imenso tormento.... Mas a apostasia dos seres de livre vontade foi uma ofensa contra Mim e o Meu amor, pois o ser também podia deixar a sua vontade tornar-se a mesma que a Minha, não precisava de se afastar de Mim e sair da lei da ordem eterna.... E inúmeros seres tinham também dado esta prova que ficaram comigo e, no entanto, são imensamente felizes.... E estes seres também serão admitidos à conquista da infância para Deus se quiserem percorrer o caminho através do abismo com o propósito de redimir os irmãos caídos.... Mas a apostasia de Mim não foi o Meu trabalho, a Minha vontade; no entanto, por causa do objectivo mais elevado, deixei que acontecesse e apenas sublinhei repetidamente que estes seres estavam na mais alta realização, que a luz mais brilhante brilhava para eles e, portanto, a direcção errada da sua vontade era um abuso da sua liberdade de vontade, o que, portanto, também resultou no estado miserável. (2.7.1961) Não impedi esta apostasia senão eu próprio não teria respeitado a liberdade de vontade que, no entanto, carimbou o ser como divino, pois algo perfeito não poderia ser pensado sem livre arbítrio. E quando tiverdes atingido o objectivo de vos terdes tornado um verdadeiro filho de Deus, então o Meu plano de deificação também vos será totalmente compreensível, e também olhareis para a apostasia dos espíritos de forma diferente, mesmo que tenha sido uma ofensa grave contra o Meu amor. E como a lei da ordem eterna é imutável, esta deificação só poderia ter lugar de acordo com a lei, não poderia ser alcançada de outra forma, porque todos os atributos divinos que eu tinha colocado nestes seres na criação tinham de ser procurados em livre arbítrio, o que se tornou uma necessidade devido à apostasia de Mim, mas também era muito mais difícil do que permanecer no estado de perfeição em livre arbítrio.... O facto de os seres terem caído e assim pecado contra Mim também lhes causou um estado extremamente longo de tormento.... que nunca poderia ter acontecido se Mim mesmo tivesse causado esta apostasia de alguma forma.... A perfeição desses seres não pode ser questionada e, no entanto, eles caíram.... o que só pode ser explicado pela liberdade de vontade, que também foi um dom divino da graça que nunca lhes será tirado.... E através do processo de regresso dos espíritos caídos é também dada a possibilidade aos não caídos de alcançarem a filiação a Deus, porque isto também pode tomar voluntariamente o caminho através do 'abismo' em prol de uma missão redentora.... assim a 'apostasia de Mim' não é o único pré-requisito para alcançar a filiação a Deus, mas também tenho verdadeiramente outras formas de moldar os seres criados por Mim em Meus filhos.... Assim, a apostasia não foi necessária mas possível devido à liberdade de vontade. E eu previ-o desde a eternidade e, portanto, também fui capaz de construir o plano de Salvação com o objectivo que me fez e aos seres criados por mim extremamente felizes e que também irei alcançar um dia. E um dia vós próprios também estareis num estado de suprema perfeição e reconhecereis e compreendereis o imensurável amor que tenho por todas as minhas criações vivas e que este amor só pode dar à luz coisas boas e assim também ajudará aqueles que morreram por sua própria culpa a alcançar novamente a vida eterna...._>Ámen