• Înapoi

A provocat Dumnezeu apostazia?....

Într-o zi, voi, oamenii, veți înțelege și voi înșivă că Eu Însumi nu-Mi exercit și nu Mi-am exercitat niciodată influența asupra lumii spirituale, pe care am stabilit-o ca fiind liberă și independentă în afară de Mine Însumi.... Căci, de îndată ce am creat-o ca ființă conștientă de sine, ea a fost înzestrată și cu liberul arbitru, iar acest liber arbitru nu a fost legat câtuși de puțin de voința Mea, de iluminarea iubirii Mele sau de vreo influență asupra părții Mele.... Voința era complet liberă și putea decide în orice direcție. Dar faptul că ființa avea liberul arbitru a fost și garanția că într-o zi putea schimba starea de "ființă creată" în cea de "copil", ceea ce ar fi fost de neconceput fără liberul arbitru. Totuși, scopul Meu în crearea ființelor a fost de a crea adevărați "copii ai lui Dumnezeu"...., adică ființe de cea mai înaltă perfecțiune care, totuși, trebuiau să atingă ele însele această perfecțiune. În voi, oamenii, se va pune mereu întrebarea dacă gândul de a apostazia de la Mine a fost pus de Mine în aceste ființe, dacă ele trebuiau să se îndepărteze, ca să zic așa, pentru că Eu Mi-am fixat acest scop.... ".... când am creat ființele. Dar atunci ați putea contesta și liberul arbitru al ființelor care, totuși, a fost cauza și a dat posibilitatea apostaziei. Dar Eu am prevăzut din eternitate modul în care creațiile Mele vii își foloseau liberul arbitru și, prin urmare, am putut prevedea și scopul care se baza pe această apostazie. Cu toate acestea, nici apostazia și nici scopul nu au fost determinate de Mine în vreun fel.... Apostazia a fost rezultatul liberului arbitru și, prin urmare, nu a trebuit să fie.... Scopul este din nou consecința liberului arbitru.... El este atins o singură dată, dar durata lui este din nou determinată de ființa însăși.... Și astfel trebuie spus că Eu știu totul, că un lucru îl justifică întotdeauna pe celălalt și că nu ar fi putut exista apostazie dacă aș fi refuzat liberul arbitru al ființei.... dar că atunci ar fi devenit invalid și scopul, care M-a mișcat atunci când am creat toate ființele și care nu înseamnă decât fericirea supremă, chiar dacă au precedat vremuri de chinuri incomensurabile.... Totuși, apostazia ființelor în liberul arbitru era o ofensă adusă Mie și iubirii Mele, căci ființa putea, de asemenea, să lase voința sa să devină aceeași cu a Mea, nu era nevoie să se îndepărteze de Mine și să iasă din legea ordinii eterne.... Și nenumărate ființe au dat și ele această dovadă, care au rămas cu Mine și sunt nemărginit de fericite.... Și aceste ființe vor fi, de asemenea, admise la obținerea filiației divine, dacă vor dori să parcurgă calea prin abis cu scopul de a-i răscumpăra pe frații căzuți.... Dar apostazia de la Mine nu a fost lucrarea Mea, voința Mea; totuși, de dragul scopului suprem, am lăsat să se întâmple și am subliniat doar de fiecare dată că aceste ființe se aflau în cea mai înaltă realizare, că lumina cea mai strălucitoare strălucea pentru ele și că, prin urmare, direcția greșită a voinței lor a fost un abuz al libertății lor de voință, care a dus apoi, de asemenea, la o stare mizerabilă. (2.7.1961). Nu am împiedicat această apostazie, altfel Eu Însumi nu aș fi respectat libertatea de voință care, totuși, a imprimat ființei un caracter divin, căci ceva perfect nu putea fi gândit fără voință liberă. Și odată ce ați atins scopul de a deveni un adevărat copil al lui Dumnezeu, atunci planul Meu de divinizare vă va fi pe deplin înțeles și veți privi altfel apostazia spiritelor, chiar dacă a fost o ofensă gravă împotriva iubirii Mele. Și cum legea ordinii veșnice este neschimbătoare, această divinizare nu putea avea loc decât în conformitate cu legea, nu putea fi realizată în alt mod, deoarece toate atributele divine pe care Eu le pusesem în aceste ființe la creație trebuiau să fie obținute prin liberul arbitru, ceea ce a devenit o necesitate din cauza apostaziei de la Mine, dar și mult mai dificil decât rămânerea în starea de perfecțiune în liberul arbitru.... Faptul că ființele au căzut și astfel au păcătuit împotriva Mea le-a provocat și o stare de chin extrem de lungă.... care nu s-ar fi putut întâmpla niciodată dacă Eu Însumi aș fi provocat în vreun fel această apostazie.... Perfecțiunea acestor ființe nu poate fi pusă la îndoială și totuși au căzut.... ceea ce nu poate fi explicat decât prin libertatea voinței, care a fost de asemenea un dar divin al harului care nu le va fi luat niciodată.... Iar prin procesul de întoarcere a spiritelor căzute se dă posibilitatea și celor care nu au căzut să ajungă copii ai lui Dumnezeu, pentru că și aceștia pot lua voluntar calea "abisului" de dragul unei misiuni de răscumpărare.... astfel, "apostazia de la Mine" nu este singura condiție pentru a ajunge copii ai lui Dumnezeu, ci am cu adevărat și alte căi de a transforma ființele create de Mine în copiii Mei.... Astfel, apostazia nu era necesară, ci posibilă datorită libertății de voință. Și am prevăzut-o din eternitate și, de aceea, am putut, de asemenea, să construiesc planul de mântuire cu scopul care M-a făcut atât pe Mine, cât și pe ființele create de Mine extrem de fericiți și pe care îl voi atinge și Eu într-o zi. Și într-o zi și voi înșivă veți fi într-o stare de perfecțiune supremă și veți recunoaște și înțelege iubirea nemărginită pe care o am pentru toate creațiile Mele vii și că această iubire poate da naștere doar la lucruri bune și astfel îi va ajuta pe cei care au murit din vina lor să obțină din nou viața veșnică....

Amin

Dieu a-t-Il causé la chute ?

Il vous sera un jour compréhensible à vous les hommes que Je n'exerce Moi-même jamais Mon influence et que jamais Je ne l’ai exercé sur le spirituel que J'ai émané comme être libre et autonome auprès de Moi. Parce que Je l'ai créé comme Moi, comme un être en lui-même auto-conscient, il était aussi pourvu avec la libre volonté et cette libre volonté n'était pas le moins du monde liée à Ma Volonté, à Ma Radiation d'Amour ou liée à une Influence de Ma Part. La volonté était complètement libre et pouvait se décider dans toutes les directions. Mais le fait que l'être avait une libre volonté, était aussi une garantie pour le fait qu’il pouvait un jour modifier l'état de « créature » dans l'état de « fils », ce qui aurait été impensable sans la libre volonté. Mon but dans la création des êtres était de faire de vrais « fils de Dieu », c'est-à-dire des êtres qui étaient dans la plus grande Perfection, qui devaient cependant atteindre cette Perfection par eux-mêmes. En vous les hommes il se lèvera toujours la question, si la pensée d'une chute de Moi avait été posé dans ces êtres par Moi, s'ils devaient tomber parce que Je M’étais imposé ce but de « vrais fils » lors de la création des êtres. Mais alors vous pourriez aussi nier une libre volonté des êtres qui cependant en était la cause et qui donnait aussi la possibilité d'une chute. Mais Je prévis depuis l'Éternité comment Mes créatures exploiteraient leur volonté et Je pus voir dans cela comment le but pouvait être atteint par cette chute. Mais la chute aussi bien que le but ne furent pas déterminés par Moi de quelque manière. La chute était la conséquence de la libre volonté et donc elle ne devait pas être. Le but est de nouveau la conséquence de la libre volonté. Un jour il sera atteint, mais la durée de cela est décidée par l'être lui-même. Et ainsi il doit donc être dit que Je sais certainement tout, qu’une chose justifie toujours une autre et qu'il n'aurait pas pu exister quelque chute si J'avais refusé la libre volonté aux êtres, mais alors le but que J’avais eu lors de la Création des êtres et qui visait seulement leur plus grande béatitude, même si celle-ci était précédé par des temps d'incommensurables souffrances n’aurait pas été atteint. Mais la chute des êtres dans la libre volonté était un péché contre Moi et Mon Amour, parce que l'être pouvait adapter sa volonté à la Mienne, il n'avait pas besoin de se détourner de Moi et de sortir de la loi de l'Ordre éternel. Et d’innombrables êtres ont eux-mêmes donné cette confirmation, ils restèrent avec Moi et sont incommensurablement bienheureux. Et ces êtres seront aussi admis à l’obtention de la filiation de Dieu s'ils veulent faire le chemin à travers l'abîme dans le but du salut des frères tombés. La chute de Moi n'était cependant pas Mon œuvre, Ma Volonté ; mais à cause du sublime objectif Je l'ai permis et Je souligne toujours de nouveau que ces êtres étaient dans la plus grande connaissance, qu’à eux brillait la Lumière la plus claire et l'orientation contraire de leur volonté fut un abus de leur liberté de volonté qui eut pour conséquence un état malheureux. Je n'ai pas empêché cette chute, autrement Moi-même Je n'aurais pas respecté la libre volonté qui cependant rendait l'être un être divin, parce que quelque chose de Parfait n'était pas concevable sans la libre volonté. Et lorsque vous aurez atteint un jour le but, vous serez devenus un vrai fils de Dieu, alors Mon Plan de « Déification » vous sera pleinement compréhensible et vous verrez la chute des esprits avec d’autres yeux, même si elle a été un acte grave contre Mon Amour. Et vu que la loi de l'Ordre éternel est inchangée, cette Déification pouvait procéder toujours seulement dans la loi ; autrement elle ne pouvait pas être atteinte, parce que toutes les Caractéristiques divines que J'avais imposées à ces êtres dans la Création, devaient être obtenues dans la libre volonté, mais au travers de la chute de Moi cela est devenu une nécessité, néanmoins cela était plus difficile que si l’être était resté dans la libre volonté dans l'état de perfection. Le fait que les êtres tombèrent, et péchèrent contre Moi, leur a apporté un état extrêmement long de souffrance qui n’aurait jamais pu exister si Moi-même avais causé cette chute de quelque façon. La Perfection de ces êtres ne peut pas être mise en discussion, et malgré cela ils tombèrent, chose qui est toujours seulement à expliquer par la libre volonté, qui était un pur don de Grâce divine qui ne leur sera jamais enlevé. Et à travers le processus de retour du spirituel mort il est donné aussi au non tombé la possibilité d'obtenir la filiation de Dieu, parce que ceux-ci peuvent aussi aller à travers l'« abîme », pour une mission de salut, et donc la « chute de Moi » n'est pas l'unique condition pour atteindre la filiation de Dieu, car J’ai vraiment encore d’autres voies pour former les êtres créés par Moi en Mes fils. Donc la chute n'était pas nécessaire, mais possible du fait de la liberté de volonté. Et Je le voyais depuis l'Éternité et Je pouvais donc aussi construire là-dessus Mon Plan de Salut qui Me rend heureux ainsi que les êtres créés par Moi et Je l’atteindrai un jour. Et vous-mêmes serez un jour dans l'état de sublime Perfection et vous Me reconnaitrez et comprendrez que Mon incommensurable Amour est dédié à toutes Mes créatures, et que cet Amour peut toujours seulement engendrer le Bien et aider ceux qui sont venus à mourir par leur propre faute à arriver de nouveau à la vie éternelle.

Amen