• Înapoi

A provocat Dumnezeu apostazia?....

Într-o zi, voi, oamenii, veți înțelege și voi înșivă că Eu Însumi nu-Mi exercit și nu Mi-am exercitat niciodată influența asupra lumii spirituale, pe care am stabilit-o ca fiind liberă și independentă în afară de Mine Însumi.... Căci, de îndată ce am creat-o ca ființă conștientă de sine, ea a fost înzestrată și cu liberul arbitru, iar acest liber arbitru nu a fost legat câtuși de puțin de voința Mea, de iluminarea iubirii Mele sau de vreo influență asupra părții Mele.... Voința era complet liberă și putea decide în orice direcție. Dar faptul că ființa avea liberul arbitru a fost și garanția că într-o zi putea schimba starea de "ființă creată" în cea de "copil", ceea ce ar fi fost de neconceput fără liberul arbitru. Totuși, scopul Meu în crearea ființelor a fost de a crea adevărați "copii ai lui Dumnezeu"...., adică ființe de cea mai înaltă perfecțiune care, totuși, trebuiau să atingă ele însele această perfecțiune. În voi, oamenii, se va pune mereu întrebarea dacă gândul de a apostazia de la Mine a fost pus de Mine în aceste ființe, dacă ele trebuiau să se îndepărteze, ca să zic așa, pentru că Eu Mi-am fixat acest scop.... ".... când am creat ființele. Dar atunci ați putea contesta și liberul arbitru al ființelor care, totuși, a fost cauza și a dat posibilitatea apostaziei. Dar Eu am prevăzut din eternitate modul în care creațiile Mele vii își foloseau liberul arbitru și, prin urmare, am putut prevedea și scopul care se baza pe această apostazie. Cu toate acestea, nici apostazia și nici scopul nu au fost determinate de Mine în vreun fel.... Apostazia a fost rezultatul liberului arbitru și, prin urmare, nu a trebuit să fie.... Scopul este din nou consecința liberului arbitru.... El este atins o singură dată, dar durata lui este din nou determinată de ființa însăși.... Și astfel trebuie spus că Eu știu totul, că un lucru îl justifică întotdeauna pe celălalt și că nu ar fi putut exista apostazie dacă aș fi refuzat liberul arbitru al ființei.... dar că atunci ar fi devenit invalid și scopul, care M-a mișcat atunci când am creat toate ființele și care nu înseamnă decât fericirea supremă, chiar dacă au precedat vremuri de chinuri incomensurabile.... Totuși, apostazia ființelor în liberul arbitru era o ofensă adusă Mie și iubirii Mele, căci ființa putea, de asemenea, să lase voința sa să devină aceeași cu a Mea, nu era nevoie să se îndepărteze de Mine și să iasă din legea ordinii eterne.... Și nenumărate ființe au dat și ele această dovadă, care au rămas cu Mine și sunt nemărginit de fericite.... Și aceste ființe vor fi, de asemenea, admise la obținerea filiației divine, dacă vor dori să parcurgă calea prin abis cu scopul de a-i răscumpăra pe frații căzuți.... Dar apostazia de la Mine nu a fost lucrarea Mea, voința Mea; totuși, de dragul scopului suprem, am lăsat să se întâmple și am subliniat doar de fiecare dată că aceste ființe se aflau în cea mai înaltă realizare, că lumina cea mai strălucitoare strălucea pentru ele și că, prin urmare, direcția greșită a voinței lor a fost un abuz al libertății lor de voință, care a dus apoi, de asemenea, la o stare mizerabilă. (2.7.1961). Nu am împiedicat această apostazie, altfel Eu Însumi nu aș fi respectat libertatea de voință care, totuși, a imprimat ființei un caracter divin, căci ceva perfect nu putea fi gândit fără voință liberă. Și odată ce ați atins scopul de a deveni un adevărat copil al lui Dumnezeu, atunci planul Meu de divinizare vă va fi pe deplin înțeles și veți privi altfel apostazia spiritelor, chiar dacă a fost o ofensă gravă împotriva iubirii Mele. Și cum legea ordinii veșnice este neschimbătoare, această divinizare nu putea avea loc decât în conformitate cu legea, nu putea fi realizată în alt mod, deoarece toate atributele divine pe care Eu le pusesem în aceste ființe la creație trebuiau să fie obținute prin liberul arbitru, ceea ce a devenit o necesitate din cauza apostaziei de la Mine, dar și mult mai dificil decât rămânerea în starea de perfecțiune în liberul arbitru.... Faptul că ființele au căzut și astfel au păcătuit împotriva Mea le-a provocat și o stare de chin extrem de lungă.... care nu s-ar fi putut întâmpla niciodată dacă Eu Însumi aș fi provocat în vreun fel această apostazie.... Perfecțiunea acestor ființe nu poate fi pusă la îndoială și totuși au căzut.... ceea ce nu poate fi explicat decât prin libertatea voinței, care a fost de asemenea un dar divin al harului care nu le va fi luat niciodată.... Iar prin procesul de întoarcere a spiritelor căzute se dă posibilitatea și celor care nu au căzut să ajungă copii ai lui Dumnezeu, pentru că și aceștia pot lua voluntar calea "abisului" de dragul unei misiuni de răscumpărare.... astfel, "apostazia de la Mine" nu este singura condiție pentru a ajunge copii ai lui Dumnezeu, ci am cu adevărat și alte căi de a transforma ființele create de Mine în copiii Mei.... Astfel, apostazia nu era necesară, ci posibilă datorită libertății de voință. Și am prevăzut-o din eternitate și, de aceea, am putut, de asemenea, să construiesc planul de mântuire cu scopul care M-a făcut atât pe Mine, cât și pe ființele create de Mine extrem de fericiți și pe care îl voi atinge și Eu într-o zi. Și într-o zi și voi înșivă veți fi într-o stare de perfecțiune supremă și veți recunoaște și înțelege iubirea nemărginită pe care o am pentru toate creațiile Mele vii și că această iubire poate da naștere doar la lucruri bune și astfel îi va ajuta pe cei care au murit din vina lor să obțină din nou viața veșnică....

Amin

Ha Dio procurato la caduta?

Anche questo verrà una volta comprensibile a voi uomini, che Io Stesso non esercito mai la Mia influenza e mai ho esercitato sullo spirituale, che Io ho emanato come libero ed autonomo accanto a Me. Perché come Io l’ho creato come un essere in se auto consapevole, era anche provvisto con la libera volontà e questa libera volontà non era minimamente legato alla Mia Volontà, alla Mia Radiazione d’Amore o aduna Influenza da Parte Mia. La volontà era completamente libera e poteva decidersi in tutte le direzioni. Ma che l’essere aveva una libera volontà, era anche una garanzia per il fatto che poteva una volta modificare lo stato di una “creatura” nello stato di un “figlio”, che sarebbe stato impensabile senza la libera volontà. La Mia meta nella creazione degli esseri però erano veri “figli di Dio”, cioè degli esseri che stessero nella massima Perfezione, che dovevano però raggiungere questa Perfezione da loro stessi. In voi uomini sorgerà sempre la domanda, se il pensiero di una caduta da Me fosse stato posto in questi esseri da Me, se dovevano cadere ugualmente, perché Io Mi ero posto quella meta di “veri figli” durante la creazione degli esseri. Ma allora voi potreste anche rinnegare una libera volontà degli esseri, che però era la causa e che dava anche la possibilità di una caduta. Ma Io previdi da Eternità, come le Mie creature sfruttavano la loro volontà potevo vedere anche in ciò la meta fondata in questa caduta. Ma sia la caduta, che anche la meta non vennero da Me determinati in alcun modo. La caduta era conseguenza della libera volontà e quindi non doveva essere. La meta è di nuovo conseguenza della libera volontà. Una volta sarà raggiunta, ma sulla durata di ciò decide di nuovo l’essere stesso. E così deve essere dunque detto che Io bensì so di tutto, che una cosa motiva l’altra e che non avrebbe potuto esistere alcuna caduta, se Io avessi preservato la libera volontà agli esseri, che però allora anche la meta sarebbe venuta a mancare, che durante la Creazione di tutto l’essere Mi avrebbe stimolato e che significava solamente massima beatitudine, persino se precedevano dei tempi di incommensurabile sofferenza. Ma la caduta degli esseri nella libera volontà era un peccato contro di Me ed il Mio Amore, perché l’essere poteva anche passare la sua volontà insieme alla Mia, non aveva bisogno di distogliersi daMe ed uscire dalla legge dell’eterno Ordine. Ed innumerevoli esseri avevano anche dato questa conferma, che rimasero con Me e sono ugualmente incommensurabilmente beati. Ed anche questi esseri verranno ammessi al raggiungimento della figliolanza di Dio, se vogliono fare il cammino attraverso l’abisso allo scopo della salvezza dei fratelli caduti. La caduta da Me non era però opera Mia, la Mia Volontà; ma per via della sublime meta Io l’ho permesso e sottolineo sempre di nuovo, che questi esseri stavano nella massima conoscenza, che a loro brillava della Luce più chiara e l’orientamento avverso della loro volontà un abuso della loro libertà di volontà, che aveva per conseguenza anche lo stato infelice. Io non ho impedito questa caduta, altrimenti Io Stesso non avrei rispettato la libera volontà, che però rendeva l’essere un essere divino, perché qualcosa di Perfetto senza la libera volontà non era pensabile. E quando avrete raggiunto una volta la meta, siete diventati un vero figlio di Dio, allora vi sarà pienamente comprensibile anche il Mio Piano di “Divinazione”, e vedrete anche la caduta degli spiriti con altri occhi, anche se è stato un grave atto contro il Mio Amore. E dato che la legge dell’eterno Ordine è invariato, quella Divinazione poteva procedere sempre soltanto nella legge; altrimenti non poteva essere raggiunta, perché tutte le Caratteristiche divine, che Io avevo posto in questi esseri nella Creazione, dovevano venire ottenuti nella libera volontà, che attraverso la caduta da Me è divenuta una necessità, ma era anche più difficile, che rimanere nella libera volontà nello stato di perfezione. Che gli esseri erano caduti, e si sono incolpati di peccato contro di Me, ha apportato a loro anche uno stato estremamente lungo di sofferenza, che mai avrebbe potuto essere, se Io Stesso avessi causato questa caduta in qualche modo. La Perfezione di quegli esseri non può essere messa in discussione, e ciononostante cadevano, cosa che è sempre soltanto da spiegare con la libera volontà, che era pure un dono di Grazia divino, che a loro non verrà mai tolto. Ed attraverso il processo di ritorno dello spirituale caduto è data anche al non caduto la possibilità, di ottenere la figliolanza di Dio, perché anche questo può andare la via attraverso l’”abisso”, per via di una missione di salvezza, che perciò la “caduta da Me” non è l’unica premessa, di raggiungere la figliolanza di Dio, ma che Io veramente ho ancora altre vie, per formare gli esseri creati da Me come Miei figli. Perciò la caduta non era necessaria, ma possibile per via della libertà di volontà. Ed Io lo vedevo dall’Eternità e potevo perciò anche costruire il Piano di Salvezza che rende felice sia Me che anche gli esseri creati da Me e lo raggiungerò anche una volta. Ed anche voi sarete una volta nello stato di sublime Perfezione e riconoscete e comprendete quale incommensurabile Amore è dedicato a tutte le Mie creature, e che questo Amore può sempre soltanto generare del Bene ed aiutare anche colui che è venuto a morire per propria colpa di nuovo alla vita eterna.

Amen