• Înapoi

A provocat Dumnezeu apostazia?....

Într-o zi, voi, oamenii, veți înțelege și voi înșivă că Eu Însumi nu-Mi exercit și nu Mi-am exercitat niciodată influența asupra lumii spirituale, pe care am stabilit-o ca fiind liberă și independentă în afară de Mine Însumi.... Căci, de îndată ce am creat-o ca ființă conștientă de sine, ea a fost înzestrată și cu liberul arbitru, iar acest liber arbitru nu a fost legat câtuși de puțin de voința Mea, de iluminarea iubirii Mele sau de vreo influență asupra părții Mele.... Voința era complet liberă și putea decide în orice direcție. Dar faptul că ființa avea liberul arbitru a fost și garanția că într-o zi putea schimba starea de "ființă creată" în cea de "copil", ceea ce ar fi fost de neconceput fără liberul arbitru. Totuși, scopul Meu în crearea ființelor a fost de a crea adevărați "copii ai lui Dumnezeu"...., adică ființe de cea mai înaltă perfecțiune care, totuși, trebuiau să atingă ele însele această perfecțiune. În voi, oamenii, se va pune mereu întrebarea dacă gândul de a apostazia de la Mine a fost pus de Mine în aceste ființe, dacă ele trebuiau să se îndepărteze, ca să zic așa, pentru că Eu Mi-am fixat acest scop.... ".... când am creat ființele. Dar atunci ați putea contesta și liberul arbitru al ființelor care, totuși, a fost cauza și a dat posibilitatea apostaziei. Dar Eu am prevăzut din eternitate modul în care creațiile Mele vii își foloseau liberul arbitru și, prin urmare, am putut prevedea și scopul care se baza pe această apostazie. Cu toate acestea, nici apostazia și nici scopul nu au fost determinate de Mine în vreun fel.... Apostazia a fost rezultatul liberului arbitru și, prin urmare, nu a trebuit să fie.... Scopul este din nou consecința liberului arbitru.... El este atins o singură dată, dar durata lui este din nou determinată de ființa însăși.... Și astfel trebuie spus că Eu știu totul, că un lucru îl justifică întotdeauna pe celălalt și că nu ar fi putut exista apostazie dacă aș fi refuzat liberul arbitru al ființei.... dar că atunci ar fi devenit invalid și scopul, care M-a mișcat atunci când am creat toate ființele și care nu înseamnă decât fericirea supremă, chiar dacă au precedat vremuri de chinuri incomensurabile.... Totuși, apostazia ființelor în liberul arbitru era o ofensă adusă Mie și iubirii Mele, căci ființa putea, de asemenea, să lase voința sa să devină aceeași cu a Mea, nu era nevoie să se îndepărteze de Mine și să iasă din legea ordinii eterne.... Și nenumărate ființe au dat și ele această dovadă, care au rămas cu Mine și sunt nemărginit de fericite.... Și aceste ființe vor fi, de asemenea, admise la obținerea filiației divine, dacă vor dori să parcurgă calea prin abis cu scopul de a-i răscumpăra pe frații căzuți.... Dar apostazia de la Mine nu a fost lucrarea Mea, voința Mea; totuși, de dragul scopului suprem, am lăsat să se întâmple și am subliniat doar de fiecare dată că aceste ființe se aflau în cea mai înaltă realizare, că lumina cea mai strălucitoare strălucea pentru ele și că, prin urmare, direcția greșită a voinței lor a fost un abuz al libertății lor de voință, care a dus apoi, de asemenea, la o stare mizerabilă. (2.7.1961). Nu am împiedicat această apostazie, altfel Eu Însumi nu aș fi respectat libertatea de voință care, totuși, a imprimat ființei un caracter divin, căci ceva perfect nu putea fi gândit fără voință liberă. Și odată ce ați atins scopul de a deveni un adevărat copil al lui Dumnezeu, atunci planul Meu de divinizare vă va fi pe deplin înțeles și veți privi altfel apostazia spiritelor, chiar dacă a fost o ofensă gravă împotriva iubirii Mele. Și cum legea ordinii veșnice este neschimbătoare, această divinizare nu putea avea loc decât în conformitate cu legea, nu putea fi realizată în alt mod, deoarece toate atributele divine pe care Eu le pusesem în aceste ființe la creație trebuiau să fie obținute prin liberul arbitru, ceea ce a devenit o necesitate din cauza apostaziei de la Mine, dar și mult mai dificil decât rămânerea în starea de perfecțiune în liberul arbitru.... Faptul că ființele au căzut și astfel au păcătuit împotriva Mea le-a provocat și o stare de chin extrem de lungă.... care nu s-ar fi putut întâmpla niciodată dacă Eu Însumi aș fi provocat în vreun fel această apostazie.... Perfecțiunea acestor ființe nu poate fi pusă la îndoială și totuși au căzut.... ceea ce nu poate fi explicat decât prin libertatea voinței, care a fost de asemenea un dar divin al harului care nu le va fi luat niciodată.... Iar prin procesul de întoarcere a spiritelor căzute se dă posibilitatea și celor care nu au căzut să ajungă copii ai lui Dumnezeu, pentru că și aceștia pot lua voluntar calea "abisului" de dragul unei misiuni de răscumpărare.... astfel, "apostazia de la Mine" nu este singura condiție pentru a ajunge copii ai lui Dumnezeu, ci am cu adevărat și alte căi de a transforma ființele create de Mine în copiii Mei.... Astfel, apostazia nu era necesară, ci posibilă datorită libertății de voință. Și am prevăzut-o din eternitate și, de aceea, am putut, de asemenea, să construiesc planul de mântuire cu scopul care M-a făcut atât pe Mine, cât și pe ființele create de Mine extrem de fericiți și pe care îl voi atinge și Eu într-o zi. Și într-o zi și voi înșivă veți fi într-o stare de perfecțiune supremă și veți recunoaște și înțelege iubirea nemărginită pe care o am pentru toate creațiile Mele vii și că această iubire poate da naștere doar la lucruri bune și astfel îi va ajuta pe cei care au murit din vina lor să obțină din nou viața veșnică....

Amin

¿Ha causado Dios la apostasía?....

Un día también será comprensible para vosotros, los humanos, que Yo Mismo nunca ejerzo Mi influencia o la he ejercido alguna vez sobre lo espiritual, que surgió de Mí libre e independiente.... Pues tan pronto como lo creé como un ser consciente de sí mismo, también estaba dotado de libre albedrío, y este libre albedrío no estaba en lo más mínimo ligado a Mi voluntad, a Mi irradiación de amor ni a ninguna influencia de Mi parte.... La voluntad era completamente libre y podría decidirse hacia cualquier dirección... Pero el hecho de que el ser tuviera un libre albedrío era también la garantía de que algún día podría cambiar el estado de una “criatura” al estado de un “niño”, lo que hubiera sido impensable sin el libre albedrío...

Mi objetivo a crear a los seres eran verdaderos “hijos de Dios”.... es decir, seres que estaban en el estado más elevado de perfección, pero que tenían que lograr esta perfección por sí mismos... Siempre surgirá entre vosotros, los humanos, la pregunta de si la idea de una apostasía de Mí fue colocada de Mi parte en estos seres... Que ellos también tuvieron que volverse apostatas, porque Me había puesto como objetivo crear “verdaderos hijos” al crear los seres... Pero entonces también se podría discutir si los seres tenían un libre albedrío, pero esa era la causa y también daba la posibilidad de la apostasía...

Pero Yo preví desde la eternidad cómo Mi criaturas usarían su libre albedrío y por eso también puede ver el objetivo basada en esta apostasía... Pero tanto la apostasía como el objetivo no fueron determinados por Mi de ninguna manera.... La apostasía fue el resultado del libre albedrío y por lo tanto no tenía que serlo.... El objetivo es nuevamente el resultado del libre albedrío.... Se logrará una vez, pero mientas dure esto el ser mismo lo determinará nuevamente.... Por eso hay que decir que lo sé todo, que una cosa siempre justifica la otra y que no podría haber apostasía si le hubiera negado al ser el libre albedrío.... pero entonces el objetivo que Me motivo a crear todo lo que existe y que sólo significa la más alta felicidad, también habría quedado obsoleto, aunque precedidos de tiempos de tormentos inconmensurables...

Pero la apostasía de los seres en el libre albedrío fue una ofensa contra Mí y Mi amor, porque el ser también podía hacer coincidir su voluntad con la Mía, no necesitaba alejarse de Mí y salirse de la ley del orden divino.... Y esta prueba también había sido dada por innumerables seres que permanecieron Conmigo y, sin embargo, son inmensamente bendecidos.... Y a estos seres también se les permite la adopción como hijos de Dios si quieren recorrer el camino a través de las profundidades con el propósito de redimir a sus hermanos caídos....

Pero la apostasía de Mí no fue Mi obra, Mi voluntad; pero por el bien del objetivo más elevado dejé que sucediera y sólo enfatizo una y otra vez que estos seres estaban en la más alta cognición, que la luz más brillante brillaba sobre ellos y por lo tanto la dirección equivocada de su voluntad era un abuso de su libertad de voluntad, que luego también resultó en la desafortunada situación... (02...07...1961) No impedí esta apostasía, de lo contrario Yo Mismo no habría respetado el libre albedrío, que sin embargo, sellaba al ser como divino, porque no se podía pensar en algo perfecto sin libre albedrío...

Una vez que hayáis logrado el objetivo de convertiros en un verdadero hijo de Dios, entonces Mi plan de Deificación os será plenamente comprensible y también miraréis de otra manera la apostasía de estos seres, aunque haya sido una grave ofensa contra Mi amor... Y como la ley del orden es inmutable, esa Deificación sólo podía tener lugar según la ley; no podía ser logrado de otra manera porque todas las cualidades divinas que Yo había puesto en estos seres cuando fueron creados, debían ser esforzadas en el libre albedrío, que se convirtió en una necesidad a causa de la apostasía de Mí, pero también era mucho más difícil que permanecer en un estado de perfección en el libre albedrío....

El hecho que los seres habían caído y por lo tanto pecaron contra Mí también les causo un estado de tormento extremadamente largo.... que nunca podría haber sucedido si Yo Mismo hubiera causado esta apostasía de alguna manera.... La perfección de esos seres no puede ser cuestionados, y sin embargo cayeron.... lo cual sólo se puede explicar con la libertad de voluntad, que también fue un don divino de la gracia que nunca les será quitado.... Y a través del proceso de repatriación de lo espiritual caído, ahora también se da la oportunidad a los no-caídos de llegar a la filiación de Dios, porque ellos también pueden tomar voluntariamente el camino a través de la “profundidad” para una misión redentora.... para que la apostasía de Mí no sea el único prerrequisito para alcanzar la filiación de Dios, sino que verdaderamente también dispongo de caminos y medios para convertir a los seres creados por Mí en Mis hijos....

Entonces la apostasía no era necesaria, pero era posible debido al libre albedrío... Y lo vi desde la eternidad y por eso también pude construir el plan de Salvación, con el objetivo que Me bendijo muchísimo a Mí tanto como a los seres creados por Mí y que también lograré algún día... Y vosotros mismos también estaréis un día en un estado de máxima perfección y reconoceréis y comprenderéis el amor inconmensurable que se extiende por todas Mis criaturas y que este amor sólo puede engendrar cosas buenas y, por tanto, también ayudará a aquellos que han muerto por su propia culpa para volver a llevarles a la vida nuevamente....

amén