• Înapoi

Judecata de Apoi. Actul de dragoste a lui Dumnezeu....

Judecata de apoi trebuie privită, de asemenea, ca un act de iubire a lui Dumnezeu, pentru că și ea se bazează pe dezvoltarea ulterioară a substanței spirituale care a eșuat în ultimul test al vieții pământești și care trebuie să fie integrată într-un nou proces de maturizare pentru a ajunge într-o zi la scopul final. Prin urmare, Judecata de Apoi este, ca să spunem așa, o ultimă ordonare a ceea ce a devenit dezordonat.... este o judecată și o integrare în diferitele forme corespunzătoare gradului de maturitate a spiritualului.... este sfârșitul unei perioade de dezvoltare și începutul unei noi perioade, conform planului Meu din eternitate, care se bazează pe înțelepciunea și iubirea cea mai profundă. Chiar și un Dumnezeu care judecă rămâne un Dumnezeu al iubirii, pentru că dreptatea Mea nu poate acționa decât într-un mod pe care iubirea Mea îl consideră util pentru spiritualitate și care compensează totuși gândurile și acțiunile greșite ale oamenilor care cad pradă acestei judecăți. Chiar și cea mai mare vină trebuie să fie ispășită cumva, dacă nu a fost predată Celui care S-a oferit pe Sine ca jertfă de ispășire..... Trebuie creată o compensație pentru a reduce această mare vinovăție, iar această compensație este garantată tocmai de Judecată...., prin plasarea persoanei vinovate într-o stare în care trebuie să plătească din nou pentru vină, deoarece nu a acceptat în mod voluntar darul ispășirii..... Judecata de Apoi nu este nicidecum un act de mânie divină, ci doar un act de iubire, în care dreptatea Mea este de asemenea exprimată...., deoarece nu poate fi eliminată într-o Ființă care este extrem de perfectă. Acum aș putea, cu siguranță, să las pe fiecare individ să simtă singur dreptatea Mea, aș putea pedepsi pe fiecare păcătos imediat..... Totuși, acest lucru nu ar corespunde înțelepciunii Mele și atunci ar fi dificil să recunoști iubirea Mea. Căci Eu sunt extrem de îndelung răbdător, și amân o judecată, cum ar fi cea de la sfârșitul unei perioade de dezvoltare, atât cât este posibil, pentru a-i câștiga chiar înainte pe oameni pentru Mine..... Și Eu țin mâna Mea protectoare peste cei nedrepți și răi, pentru că vreau să-i înving cu iubirea Mea și nu să se teamă de Mine ca de un Dumnezeu pedepsitor (n.n. voință = d. Hg.).... Dar dacă a sosit momentul în care Eu creez ordinea, pentru că o întoarcere voluntară la Mine este complet lipsită de speranță, atunci iubirea Mea trebuie aparent să treacă în plan secundar și totuși ea singură este forța motrice..... Iubirea Mea pune capăt unei stări satanice și îl împiedică pe adversarul Meu să continue activitatea distructivă.... Eu salvez sufletele de la căderea în adâncul cel mai adânc.... Le leg din nou în materie dură și astfel le reintroduc în procesul de dezvoltare.... o judecată care, din nou, are ca scop doar răscumpărarea, dar nu și moartea veșnică.... și care, prin urmare, probabil că dovedește mai mult dragostea Mea pentru tot ceea ce am creat.... pentru tot ceea ce este mort și urmează să atingă viața veșnică....

Amin

L’Ultimo Giudizio, un Atto d’Amore di Dio

L’ultimo Giudizio deve essere valutato ugualmente come un Atto d’Amore di Dio, perché è basato anch’esso sul progresso di sviluppo dello spirituale che ha fallito nella sua ultima prova di vita terrena, e che deve venire inserito in un nuovo processo di maturazione per raggiungere una volta l’ultima meta. L’ultimo Giudizio è quindi anche un ordine conclusivo di ciò che è in disordine. E’ un “rimettere” ed un adeguamento nelle differenti forme, corrispondente al grado di maturità dello spirituale. E’ il termine di un periodo di sviluppo e l’inizio di uno nuovo secondo il Mio Piano da Eternità, basato sulla più profonda Saggezza ed Amore. Anche un “Dio Giudice” rimane un Dio d’Amore, perché la Mia Giustizia può agire soltanto come il Mio Amore lo prevede per l’utilità dello spirituale e malgrado ciò come equilibrio per il pensare ed agire errato degli uomini, che subiscono questo Giudizio. Anche la colpa più grande deve venire espiata in qualche modo, se non è stata data all’Uno, Che ha offerto Se Stesso come Sacrificio di Espiazione. Deve venire creata una compensazione per diminuire questa grande colpa. E questa compensazione è appunto garantita attraverso il Giudizio, mettendo il colpevole in uno stato in cui deve di nuovo estinguere la colpa, dato che non accetta liberamente il Dono di una Espiazione. L’ultimo Giudizio non è per nulla un Atto dell’Ira divina, ma soltanto un Atto d’Amore, in cui si esprime anche la Mia Giustizia, perché questa non può venire esclusa in un essere che è estremamente perfetto. Io potrei fare sentire ora ad ogni singolo per se la Mia Giustizia. Io potrei punire immediatamente ogni peccatore. Ma questo non corrisponderebbe alla Mia Saggezza, ed anche il Mio Amore potrebbe difficilmente venire riconosciuto, perché Io Sono estremamente longanime e paziente. Io sposto un Giudizio, come conclusione di un periodo di sviluppo, fin quando è possibile, per conquistare ancora prima degli uomini per Me. Io tengo la Mia Mano protettrice anche sugli ingiusti e cattivi, perché Io vorrei vincerli con il Mio Amore e non voglio essere temuto da loro come un Dio che punisce. Ma quando è venuto il momento in cui Io creo l’Ordine, perché un libero ritorno da Me è senza speranza, allora il Mio Amore deve apparentemente retrocedere. E malgrado ciò è l’unica Forza di spinta. Il Mio Amore pone fine ad uno stato satanico, ed impedisce al Mio avversario ulteriori azioni distruttive. Io salvo le anime dalla caduta negli abissi più profondi. Io le lego nuovamente nella dura materia e le inserisco quindi nel processo di sviluppo, un Giudizio che ha di nuovo solo per scopo la Salvezza, ma non l’eterna morte, e che afferma ancora di più il Mio Amore per tutto ciò che ho creato, per tutto ciò che è morto e che deve giungere alla Vita eterna.

Amen