• Înapoi

Judecata de Apoi. Actul de dragoste a lui Dumnezeu....

Judecata de apoi trebuie privită, de asemenea, ca un act de iubire a lui Dumnezeu, pentru că și ea se bazează pe dezvoltarea ulterioară a substanței spirituale care a eșuat în ultimul test al vieții pământești și care trebuie să fie integrată într-un nou proces de maturizare pentru a ajunge într-o zi la scopul final. Prin urmare, Judecata de Apoi este, ca să spunem așa, o ultimă ordonare a ceea ce a devenit dezordonat.... este o judecată și o integrare în diferitele forme corespunzătoare gradului de maturitate a spiritualului.... este sfârșitul unei perioade de dezvoltare și începutul unei noi perioade, conform planului Meu din eternitate, care se bazează pe înțelepciunea și iubirea cea mai profundă. Chiar și un Dumnezeu care judecă rămâne un Dumnezeu al iubirii, pentru că dreptatea Mea nu poate acționa decât într-un mod pe care iubirea Mea îl consideră util pentru spiritualitate și care compensează totuși gândurile și acțiunile greșite ale oamenilor care cad pradă acestei judecăți. Chiar și cea mai mare vină trebuie să fie ispășită cumva, dacă nu a fost predată Celui care S-a oferit pe Sine ca jertfă de ispășire..... Trebuie creată o compensație pentru a reduce această mare vinovăție, iar această compensație este garantată tocmai de Judecată...., prin plasarea persoanei vinovate într-o stare în care trebuie să plătească din nou pentru vină, deoarece nu a acceptat în mod voluntar darul ispășirii..... Judecata de Apoi nu este nicidecum un act de mânie divină, ci doar un act de iubire, în care dreptatea Mea este de asemenea exprimată...., deoarece nu poate fi eliminată într-o Ființă care este extrem de perfectă. Acum aș putea, cu siguranță, să las pe fiecare individ să simtă singur dreptatea Mea, aș putea pedepsi pe fiecare păcătos imediat..... Totuși, acest lucru nu ar corespunde înțelepciunii Mele și atunci ar fi dificil să recunoști iubirea Mea. Căci Eu sunt extrem de îndelung răbdător, și amân o judecată, cum ar fi cea de la sfârșitul unei perioade de dezvoltare, atât cât este posibil, pentru a-i câștiga chiar înainte pe oameni pentru Mine..... Și Eu țin mâna Mea protectoare peste cei nedrepți și răi, pentru că vreau să-i înving cu iubirea Mea și nu să se teamă de Mine ca de un Dumnezeu pedepsitor (n.n. voință = d. Hg.).... Dar dacă a sosit momentul în care Eu creez ordinea, pentru că o întoarcere voluntară la Mine este complet lipsită de speranță, atunci iubirea Mea trebuie aparent să treacă în plan secundar și totuși ea singură este forța motrice..... Iubirea Mea pune capăt unei stări satanice și îl împiedică pe adversarul Meu să continue activitatea distructivă.... Eu salvez sufletele de la căderea în adâncul cel mai adânc.... Le leg din nou în materie dură și astfel le reintroduc în procesul de dezvoltare.... o judecată care, din nou, are ca scop doar răscumpărarea, dar nu și moartea veșnică.... și care, prin urmare, probabil că dovedește mai mult dragostea Mea pentru tot ceea ce am creat.... pentru tot ceea ce este mort și urmează să atingă viața veșnică....

Amin

POSLJEDNJI SUD JE TAKOĐER ČIN BOŽJE LJUBAVI

Posljednji sud također treba ubrojiti među djela Božje milosti, pošto i on, također, kao svoj temelj ima nagore razvoj onog duhovnog koje je podbacilo na svom posljednjem zemaljskom ispitu i mora biti inkorporirano u novi proces dozrijevanja, sa ciljem da bi jednom postignulo svoj konačni cilj. Posljednji sud je također, tako reći završno stavljanje u red onog što je skrenulo u ne-red, to je jedna procjena i jedno umetanje u raznolike forme koje korespondiraju stupnju zrelosti duhovnog, to je kraj jednog razvojnog perioda i početak novog, u skladu sa Mojim planom od vječnosti, koji kao svoj temelj ima najdublju mudrost i ljubav.

Bog Sudâ također ostaje Bog ljubavi, pošto Moja pravda može djelovati jedino u skladu sa pravcem kojeg Moja ljubav pred-viđa kao dobrobitnog za duhovno, i pored toga da bi se stvorila protuteža za tvrdoglavo razmišljanje i djelovanje ljudi koji su postali meta ovog suda, a i najveći grijeh se također mora na neki način iskupiti, ako već nije izručen Onome Koji je Sebe (pre)dao kao žrtvu.

Ravnoteža se mora stvoriti sa ciljem da se umanji ova velika krivnja, i ta ravnoteža je ustanovljena baš kroz ovaj sud, prebacivanjem onog što je griješno u situaciju gdje iznova mora izravnati svoj prekršaj, pošto nije dobrovoljno prihvatilo dar izmirenja.

Posljednji sud ni u kojem slučaju nije čin Božanskog bijesa, ništa drugo nego čin ljubavi, gdje također nastupa i Moja pravednost pošto ju izuzetno savršeno Biće ne može zaobići. Ja bi bez ikakvih teškoća mogao dopustiti da svako biće samo osjeti Moju pravednost, Ja bi tako reći mogao odmah kazniti svakog griješnika, ali to se ne bi slagalo sa Mojom mudrošću a također bi i Moja ljubav u tom slučaju bila prepoznata sa teškoćom.

Ali Ja sam izuzetno strpljiv i dugo trpim, te odgađam takav sud na kraju razvojnog perioda što je duže moguće, sa ciljem da bi najprije pridobio ljude za Sebe. I Ja držim Svoju zaštitničku ruku iznad nepravednih i zlih, pošto ih želim osvojiti sa Svojom ljubavlju, pošto ne želim da Me se boje kao Boga Koji kažnjava.

Ali kada je došao trenutak u vremenu kada obnavljam red jer za dobrovoljan povratak k Meni više nema nade, onda Moja ljubav mora naizgled odstupiti a ipak je ona jedina pokretačka sila.

Moja ljubav privodi kraju Sotonsko stanje i zaustavlja daljnje neprijateljske akcije Mog protivnika. Ja izbavljam ljude od propadanja u najveće dubine. Ja ih ponovno vezujem unutar čvrste materije i tako ih ponovno inkorporiram  u razvojni proces – sud koji kao svoj cilj opet ima spasenje a ne vječnu smrt, i koji prema tome još više ističe Moju ljubav prema svemu što sam stvorio – prema svemu što je mrtvo ali će postići vječni život.

AMEN