• Înapoi

Judecata de Apoi. Actul de dragoste a lui Dumnezeu....

Judecata de apoi trebuie privită, de asemenea, ca un act de iubire a lui Dumnezeu, pentru că și ea se bazează pe dezvoltarea ulterioară a substanței spirituale care a eșuat în ultimul test al vieții pământești și care trebuie să fie integrată într-un nou proces de maturizare pentru a ajunge într-o zi la scopul final. Prin urmare, Judecata de Apoi este, ca să spunem așa, o ultimă ordonare a ceea ce a devenit dezordonat.... este o judecată și o integrare în diferitele forme corespunzătoare gradului de maturitate a spiritualului.... este sfârșitul unei perioade de dezvoltare și începutul unei noi perioade, conform planului Meu din eternitate, care se bazează pe înțelepciunea și iubirea cea mai profundă. Chiar și un Dumnezeu care judecă rămâne un Dumnezeu al iubirii, pentru că dreptatea Mea nu poate acționa decât într-un mod pe care iubirea Mea îl consideră util pentru spiritualitate și care compensează totuși gândurile și acțiunile greșite ale oamenilor care cad pradă acestei judecăți. Chiar și cea mai mare vină trebuie să fie ispășită cumva, dacă nu a fost predată Celui care S-a oferit pe Sine ca jertfă de ispășire..... Trebuie creată o compensație pentru a reduce această mare vinovăție, iar această compensație este garantată tocmai de Judecată...., prin plasarea persoanei vinovate într-o stare în care trebuie să plătească din nou pentru vină, deoarece nu a acceptat în mod voluntar darul ispășirii..... Judecata de Apoi nu este nicidecum un act de mânie divină, ci doar un act de iubire, în care dreptatea Mea este de asemenea exprimată...., deoarece nu poate fi eliminată într-o Ființă care este extrem de perfectă. Acum aș putea, cu siguranță, să las pe fiecare individ să simtă singur dreptatea Mea, aș putea pedepsi pe fiecare păcătos imediat..... Totuși, acest lucru nu ar corespunde înțelepciunii Mele și atunci ar fi dificil să recunoști iubirea Mea. Căci Eu sunt extrem de îndelung răbdător, și amân o judecată, cum ar fi cea de la sfârșitul unei perioade de dezvoltare, atât cât este posibil, pentru a-i câștiga chiar înainte pe oameni pentru Mine..... Și Eu țin mâna Mea protectoare peste cei nedrepți și răi, pentru că vreau să-i înving cu iubirea Mea și nu să se teamă de Mine ca de un Dumnezeu pedepsitor (n.n. voință = d. Hg.).... Dar dacă a sosit momentul în care Eu creez ordinea, pentru că o întoarcere voluntară la Mine este complet lipsită de speranță, atunci iubirea Mea trebuie aparent să treacă în plan secundar și totuși ea singură este forța motrice..... Iubirea Mea pune capăt unei stări satanice și îl împiedică pe adversarul Meu să continue activitatea distructivă.... Eu salvez sufletele de la căderea în adâncul cel mai adânc.... Le leg din nou în materie dură și astfel le reintroduc în procesul de dezvoltare.... o judecată care, din nou, are ca scop doar răscumpărarea, dar nu și moartea veșnică.... și care, prin urmare, probabil că dovedește mai mult dragostea Mea pentru tot ceea ce am creat.... pentru tot ceea ce este mort și urmează să atingă viața veșnică....

Amin

L’ultime Jugement, un Acte d'Amour de Dieu

Le dernier Jugement doit être considéré également comme un Acte d'Amour de Dieu, parce qu'il est aussi basé sur le développement continu du spirituel qui a échoué dans sa dernière épreuve de vie terrestre, et qui doit être inséré dans un nouveau processus de mûrissement pour atteindre un jour le but final. Le dernier Jugement est donc aussi une remise en ordre de ce qui est en désordre. Il est une «réintroduction» et une adaptation dans les différentes formes qui correspondent au degré de maturité du spirituel. Il est le terme d'une période de développement et le début d'une nouvelle selon Mon Plan d'Éternité, basé sur la plus profonde Sagesse et l'Amour. Même un «Dieu Juge» reste un Dieu d'Amour, parce que Ma Justice peut agir seulement comme Mon Amour le prévoit pour l'utilité du spirituel et pour compenser les pensées et les actes erronés des hommes qui subissent ce Jugement. Même la faute la plus grande doit être expiée de quelque façon, si elle n'a pas été remise à Celui Qui s’est offert Lui-Même comme Sacrifice d'Expiation. Une compensation doit être créée pour diminuer cette grande faute. Et cette compensation est justement garantie par le Jugement, en mettant le coupable dans un état dans lequel il doit de nouveau éteindre sa faute, vu qu’il n'accepte pas librement le Don d'une Expiation. Le dernier Jugement n'est en rien un Acte de la Colère divine, mais seulement un Acte d'Amour, dans lequel s’exprime aussi Ma Justice, parce que celle-ci ne peut pas être exclue par un être qui est suprêmement parfait. Je pourrais faire sentir maintenant Ma Justice à chaque individu. Je pourrais punir immédiatement chaque pécheur. Mais cela ne correspondrait pas à Ma Sagesse, et même Mon Amour pourrait difficilement être reconnu, parce que Je Suis extrêmement longanime et patient. Je déplace un Jugement, comme conclusion d'une période de développement, tant que cela est possible, pour conquérir encore auparavant les hommes pour Moi. Je tiens Ma Main protectrice même sur les injustes et les mauvais, parce que Je voudrais les vaincre avec Mon Amour et Je ne veux pas être craint par eux comme un Dieu qui punit. Mais l’instant est venu où Je dois recréer l'Ordre, parce qu'un libre retour est sans espoir, alors Mon Amour dois apparemment reculer. Et malgré cela il est l'unique Force de poussée. Mon Amour termine un état satanique, et empêche Mon adversaire d’accomplir d’autres actions destructrices. Je sauve les âmes de la chute dans l’abîme le plus profond. Je le lie à nouveau dans la matière dure et l'insère donc dans le processus de développement ; c’est un Jugement qui de nouveau a seulement pour but le Salut, mais pas la mort éternelle, et il affirme encore davantage Mon Amour pour tout ce que J'ai créé, pour tout ce qui est mort et qui doit arriver à la Vie éternelle.

Amen