• Înapoi

Judecata de Apoi. Actul de dragoste a lui Dumnezeu....

Judecata de apoi trebuie privită, de asemenea, ca un act de iubire a lui Dumnezeu, pentru că și ea se bazează pe dezvoltarea ulterioară a substanței spirituale care a eșuat în ultimul test al vieții pământești și care trebuie să fie integrată într-un nou proces de maturizare pentru a ajunge într-o zi la scopul final. Prin urmare, Judecata de Apoi este, ca să spunem așa, o ultimă ordonare a ceea ce a devenit dezordonat.... este o judecată și o integrare în diferitele forme corespunzătoare gradului de maturitate a spiritualului.... este sfârșitul unei perioade de dezvoltare și începutul unei noi perioade, conform planului Meu din eternitate, care se bazează pe înțelepciunea și iubirea cea mai profundă. Chiar și un Dumnezeu care judecă rămâne un Dumnezeu al iubirii, pentru că dreptatea Mea nu poate acționa decât într-un mod pe care iubirea Mea îl consideră util pentru spiritualitate și care compensează totuși gândurile și acțiunile greșite ale oamenilor care cad pradă acestei judecăți. Chiar și cea mai mare vină trebuie să fie ispășită cumva, dacă nu a fost predată Celui care S-a oferit pe Sine ca jertfă de ispășire..... Trebuie creată o compensație pentru a reduce această mare vinovăție, iar această compensație este garantată tocmai de Judecată...., prin plasarea persoanei vinovate într-o stare în care trebuie să plătească din nou pentru vină, deoarece nu a acceptat în mod voluntar darul ispășirii..... Judecata de Apoi nu este nicidecum un act de mânie divină, ci doar un act de iubire, în care dreptatea Mea este de asemenea exprimată...., deoarece nu poate fi eliminată într-o Ființă care este extrem de perfectă. Acum aș putea, cu siguranță, să las pe fiecare individ să simtă singur dreptatea Mea, aș putea pedepsi pe fiecare păcătos imediat..... Totuși, acest lucru nu ar corespunde înțelepciunii Mele și atunci ar fi dificil să recunoști iubirea Mea. Căci Eu sunt extrem de îndelung răbdător, și amân o judecată, cum ar fi cea de la sfârșitul unei perioade de dezvoltare, atât cât este posibil, pentru a-i câștiga chiar înainte pe oameni pentru Mine..... Și Eu țin mâna Mea protectoare peste cei nedrepți și răi, pentru că vreau să-i înving cu iubirea Mea și nu să se teamă de Mine ca de un Dumnezeu pedepsitor (n.n. voință = d. Hg.).... Dar dacă a sosit momentul în care Eu creez ordinea, pentru că o întoarcere voluntară la Mine este complet lipsită de speranță, atunci iubirea Mea trebuie aparent să treacă în plan secundar și totuși ea singură este forța motrice..... Iubirea Mea pune capăt unei stări satanice și îl împiedică pe adversarul Meu să continue activitatea distructivă.... Eu salvez sufletele de la căderea în adâncul cel mai adânc.... Le leg din nou în materie dură și astfel le reintroduc în procesul de dezvoltare.... o judecată care, din nou, are ca scop doar răscumpărarea, dar nu și moartea veșnică.... și care, prin urmare, probabil că dovedește mai mult dragostea Mea pentru tot ceea ce am creat.... pentru tot ceea ce este mort și urmează să atingă viața veșnică....

Amin

Letztes Gericht Liebeakt Gottes....

Das letzte Gericht muß gleichfalls als ein Liebeakt Gottes gewertet werden, denn auch ihm liegt die Weiterentwicklung des Geistigen zugrunde, das versagt hat in seiner letzten Erdenlebensprobe und das in einen neuen Ausreifungsprozeß eingegliedert werden muß, um einmal das letzte Ziel zu erreichen. Das letzte Gericht ist also gleichsam ein abschließendes Ordnen des in Unordnung Geratenen.... es ist ein Richten und Einfügen in die verschiedenen, dem Reifegrad des Geistigen entsprechenden Formen.... es ist das Beenden einer Entwicklungsperiode und der Beginn einer neuen nach Meinem Plan von Ewigkeit, dem tiefste Weisheit und Liebe zugrunde liegen. Auch ein richtender Gott bleibt ein Gott der Liebe, weil Meine Gerechtigkeit nur so wirken kann, wie es Meine Liebe ersieht als für das Geistige nützlich und doch ausgleichend für das verkehrte Denken und Handeln der Menschen, die diesem Gericht verfallen. Auch die größte Schuld muß irgendwie gesühnt werden, wenn sie nicht dem Einen übergeben wurde, Der Sich Selbst als Sühneopfer dargebracht hat.... Es muß ein Ausgleich geschaffen werden, um diese große Schuld zu verringern, und dieser Ausgleich ist eben gewährleistet durch das Gericht.... durch das Versetzen des Schuldig-Gewordenen in den Zustand, wo es wieder die Schuld abtragen muß, da es freiwillig das Geschenk der Entsühnung nicht annahm.... Es ist das letzte Gericht keineswegs ein Akt göttlichen Zornes, sondern nur ein Liebeakt, wo auch Meine Gerechtigkeit zum Ausdruck kommt.... weil diese nicht ausgeschaltet werden kann bei einem Wesen, Das überaus vollkommen ist. Ich könnte nun wohl jeden einzelnen für sich Meine Gerechtigkeit fühlen lassen, Ich könnte jeden Sünder gleichsam umgehend strafen.... Doch dieses entspräche nicht Meiner Weisheit, und auch Meine Liebe würde dann schwerlich erkannt werden können. Denn Ich bin überaus langmütig und geduldig, und Ich schiebe ein Gericht, wie das am Abschluß einer Entwicklungsperiode, so lange hinaus, wie es möglich ist, um noch zuvor Menschen für Mich zu gewinnen.... Und Ich halte Meine schützende Hand über Ungerechte und Böse, weil Ich sie mit Meiner Liebe besiegen möchte und nicht als strafender Gott von ihnen gefürchtet werde (n will = d. Hg.).... Ist aber dann der Zeitpunkt gekommen, wo Ich Ordnung schaffe, weil eine freiwillige Rückkehr zu Mir ganz aussichtslos ist, dann muß Meine Liebe scheinbar zurücktreten, und dennoch ist sie allein die treibende Kraft.... Meine Liebe beendet einen satanischen Zustand und hindert Meinen Gegner an weiterem zerstörenden Wirken.... Ich rette die Seelen vor dem Fall in die tiefste Tiefe.... Ich binde sie erneut in harter Materie und reihe sie also wieder ein in den Entwicklungsprozeß.... ein Gericht, das wieder nur die Erlösung bezweckt, nicht aber ewigen Tod.... und das darum wohl mehr Meine Liebe beweiset zu allem, was Ich geschaffen habe.... zu allem, was tot ist und zum ewigen Leben gelangen soll....

Amen