• Înapoi

Judecata de Apoi. Actul de dragoste a lui Dumnezeu....

Judecata de apoi trebuie privită, de asemenea, ca un act de iubire a lui Dumnezeu, pentru că și ea se bazează pe dezvoltarea ulterioară a substanței spirituale care a eșuat în ultimul test al vieții pământești și care trebuie să fie integrată într-un nou proces de maturizare pentru a ajunge într-o zi la scopul final. Prin urmare, Judecata de Apoi este, ca să spunem așa, o ultimă ordonare a ceea ce a devenit dezordonat.... este o judecată și o integrare în diferitele forme corespunzătoare gradului de maturitate a spiritualului.... este sfârșitul unei perioade de dezvoltare și începutul unei noi perioade, conform planului Meu din eternitate, care se bazează pe înțelepciunea și iubirea cea mai profundă. Chiar și un Dumnezeu care judecă rămâne un Dumnezeu al iubirii, pentru că dreptatea Mea nu poate acționa decât într-un mod pe care iubirea Mea îl consideră util pentru spiritualitate și care compensează totuși gândurile și acțiunile greșite ale oamenilor care cad pradă acestei judecăți. Chiar și cea mai mare vină trebuie să fie ispășită cumva, dacă nu a fost predată Celui care S-a oferit pe Sine ca jertfă de ispășire..... Trebuie creată o compensație pentru a reduce această mare vinovăție, iar această compensație este garantată tocmai de Judecată...., prin plasarea persoanei vinovate într-o stare în care trebuie să plătească din nou pentru vină, deoarece nu a acceptat în mod voluntar darul ispășirii..... Judecata de Apoi nu este nicidecum un act de mânie divină, ci doar un act de iubire, în care dreptatea Mea este de asemenea exprimată...., deoarece nu poate fi eliminată într-o Ființă care este extrem de perfectă. Acum aș putea, cu siguranță, să las pe fiecare individ să simtă singur dreptatea Mea, aș putea pedepsi pe fiecare păcătos imediat..... Totuși, acest lucru nu ar corespunde înțelepciunii Mele și atunci ar fi dificil să recunoști iubirea Mea. Căci Eu sunt extrem de îndelung răbdător, și amân o judecată, cum ar fi cea de la sfârșitul unei perioade de dezvoltare, atât cât este posibil, pentru a-i câștiga chiar înainte pe oameni pentru Mine..... Și Eu țin mâna Mea protectoare peste cei nedrepți și răi, pentru că vreau să-i înving cu iubirea Mea și nu să se teamă de Mine ca de un Dumnezeu pedepsitor (n.n. voință = d. Hg.).... Dar dacă a sosit momentul în care Eu creez ordinea, pentru că o întoarcere voluntară la Mine este complet lipsită de speranță, atunci iubirea Mea trebuie aparent să treacă în plan secundar și totuși ea singură este forța motrice..... Iubirea Mea pune capăt unei stări satanice și îl împiedică pe adversarul Meu să continue activitatea distructivă.... Eu salvez sufletele de la căderea în adâncul cel mai adânc.... Le leg din nou în materie dură și astfel le reintroduc în procesul de dezvoltare.... o judecată care, din nou, are ca scop doar răscumpărarea, dar nu și moartea veșnică.... și care, prin urmare, probabil că dovedește mai mult dragostea Mea pentru tot ceea ce am creat.... pentru tot ceea ce este mort și urmează să atingă viața veșnică....

Amin

Last Judgment is an act of divine love....

The Last Judgment also has to be considered an expression of God's love, for this, too, is based on the continued development of souls which had failed their last test of earthly life and which have to be placed into a new developing process in order to reach the final goal one day. Hence the Last Judgment is, in a manner of speaking, a finalising rearrangement of what had become disorderly.... it is for judging and integrating it into the various forms which correspond to the soul's degree of maturity.... it is the conclusion of one developmental period and the beginning of a new one in line with My plan of eternity which is based on profound wisdom and love. Even a judging God remains a God of love, because My justice is only able to take effect as My love deems beneficial for the soul and yet compensates the wrong thoughts and conduct of people who become subject to this judgment. Even the greatest sin will somehow have to be atoned if it hasn't been handed over to the One Who offered Himself as a sacrifice of atonement.... A balance has to be created in order to diminish this great guilt, and precisely this balance is guaranteed by the Judgment.... by placing the soul, having become sinful, into a situation where it has to reduce this guilt, since it had not voluntarily accepted the gift of atonement....

The Last Judgment is by no means an act of divine wrath but just an act of love which also expresses My justice.... since this cannot be excluded from a supremely perfect Being. I could certainly let each person feel My righteousness separately, I could more or less punish every sinner immediately.... but this would not correspond to My wisdom, and in that case My love would hardly be recognisable. For I Am exceptionally long-suffering and patient and postpone a judgment, like the one at the end of a developmental period, for as long as possible, in order to still gain people for Myself beforehand.... And I place My protective hand over the unrighteous and wicked, because I wish to defeat them with My love and not be feared by them as a punishing God.... But once the point in time has arrived when I restore order, because there is no further hope of a voluntary return to Me, My love seemingly has to withdraw and yet, it alone is the driving force....

My love brings a satanic situation to an end and prevents further destructive activity by My adversary.... I rescue souls from falling into the deepest abyss.... I constrain them within solid matter again and thus place them into the developmental process once more.... a judgment which yet again only intends salvation and not everlasting death.... and which therefore indeed even more demonstrates My love for everything I have created.... for everything that is dead and shall attain eternal life....

Amen