• Înapoi

Înăbușirea vocii interioare prin rezistența la spirit....

Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....

Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.

Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....

Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.

Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....

Amin

Abafar a voz interior resistindo à mente....

Não deve resistir ao espírito que está dentro de si se ele quiser exprimir-se.... e quer exprimir-se se for instado interiormente a pensar pensamentos espirituais, assim como os seus pensamentos estão constantemente preocupados com aquilo que não diz respeito ao seu corpo mas à alma.... assim como tendes de pensar na morte, na continuação da vida após a morte, em Deus, numa responsabilidade perante Ele, na vossa própria inadequação, nas faltas e fraquezas que vós próprios sentis como tal e que vos fazem sentir interiormente insatisfeitos e ansiosos. Tudo isto são expressões do espírito dentro de si que quer penetrar com a sua voz, o que exige a sua atenção para todas estas coisas que só por si são importantes para a eternidade.... Todos estes são pensamentos que não se preocupam com o mundo terreno, mas apontam para o reino espiritual, e tais pensamentos devem ser atendidos porque não surgem no ser humano para nada. São admoestações e avisos silenciosos, é a voz interior que só não é reconhecível pelo ser humano como uma voz e que lhe diz o mesmo, que o ser humano deve reflectir sobre si mesmo e não viver indiferentemente, que não deve levar uma vida puramente terrena, porque assim causará à sua alma um dano inconcebível. O admoestador no ser humano não é silencioso, mas é muito frequentemente ouvido, porque a voz do exterior é mais alta e afoga a voz interior quando os sentidos do ser humano estão demasiado virados para o mundo. Depois entorpece-se contra a voz subtil que soa dentro dele, apenas abre os seus olhos e ouvidos ao mundo, e depois corre o grande perigo de perder completamente a capacidade de ouvir aquela voz.... que perde toda a fé e já não é capaz de pensar espiritualmente. Todo o ser humano, mesmo o homem mundano no meio da vida, tem minutos tranquilos quando pode reflectir sobre si próprio se quiser.... Cada pessoa é por vezes arrastada para conversas que tocam em problemas espirituais; em cada pessoa o espírito procura expressar-se, o que faz parte de Deus.... Porque Deus toca todas as pessoas, uma e outra vez, porque Ele quer afastá-las do puramente terreno e em direcção ao espiritual. No entanto, qualquer pessoa que rejeite o espírito dentro de si, que afaste todos os pensamentos que o tocam, que se feche a todas as instruções a partir de dentro, impede o espírito dentro de si de trabalhar em seu próprio prejuízo. Pois ele perde todas as ligações com o divino, ele próprio rompe todas as pontes.... ele permanece na terra e nunca poderá entrar nas esferas espirituais, mesmo quando a sua vida terrena estiver ultrapassada.... Pois a sua alma está tão materialmente sintonizada que não pode deixar a esfera terrestre.... é endurecida como a matéria, que era o seu desejo e aspiração na vida terrestre.... E para esta alma o caminho é infinitamente longo antes de poder alcançar a esfera do espírito.... pois é muito mais difícil de percorrer do que na terra...._>Ámen