• Înapoi

Înăbușirea vocii interioare prin rezistența la spirit....

Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....

Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.

Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....

Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.

Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....

Amin

Dulling the inner voice by rejecting the spirit....

You should not resist the spirit if it wants to express itself.... and it wants to speak if you are inwardly urged to entertain spiritual thoughts, if your thoughts keep occupying themselves with that which does not concern your body but the soul.... if you have to think of death, of a continuation of life after death, of God, of your responsibility towards Him, of your own shortcomings, of mistakes and weaknesses, which you yourselves experience as such and which cause you to feel inwardly dissatisfied and anxious. All these are expressions of the spirit in you which would like its voice to be heard, which demands your attention regarding all these things, as they alone are of importance for eternity.... All these thoughts don't deal with the earthly world but point to the spiritual kingdom, and these thoughts ought to be heeded, for they don't arise in the human being for no reason. They are gentle admonitions and warnings, it is the inner voice which is just not recognised by a person as a voice and which tells him the same, that the person should take stock of himself and not live indifferently, that he should not merely live an earthly life because he thereby causes indescribable damage to his soul. The admonisher within the person will not keep silent but very often will be ignored, for the voice from outside is louder and drowns out the inner voice if a person is too worldly minded. Then he will become insensitive to the subtle voice which sounds in him, he will only have eyes and ears for the world and be in great danger of entirely losing the ability to hear this voice.... thereby losing all faith and no longer being capable of contemplating spiritual thoughts.

Every person, even a worldly person in the midst of life, has moments of calm when he can take stock of himself if he wants.... Every person will occasionally be drawn into conversations pertaining to spiritual problems; in every person the spirit, which is part of God, tries to express itself.... For God touches all people, and He does so time and time again, because He wants to divert them from purely earthly matters towards spiritual ones. Yet anyone who resists the spirit, who pushes all thoughts away, who remains unreceptive to all inward instructions, prevents the working of the inner spirit at his own peril. For he loses all contact with the Divine, he himself destroys the bridge.... he remains on earth and will never be able to enter spiritual spheres even when his earthly life has ended.... For his soul is so materialistically inclined that it will be unable to leave the earthly sphere.... it is hardened just like matter, which occupied its sole thoughts and intentions in earthly life.... And for this soul the path will be an infinitely long one before it reaches the sphere of the spirit.... for it is considerably more arduous to travel than on earth....

Amen