• Înapoi

Înăbușirea vocii interioare prin rezistența la spirit....

Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....

Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.

Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....

Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.

Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....

Amin

SLABITI UNUTARNJI GLAS ODUPIRANJEM DUHU....

Vi se ne bi trebali odupirati duhu ako on sebe želi izraziti.... a on vam želi govoriti ako ste iznutra nagnani/potaknuti imati/podržavati duhovne misli, ako vaše misli sebe nastavljaju okupirati sa onim što se ne tiče vašeg tijela nego duše.... ako morate razmišljati o smrti, o nastavku života nakon smrti, o Bogu, o vašoj odgovornosti prema Njemu, o vašim vlastitim nedostacima, o greškama i slabostima, koje vi sami doživljavate kao takve i koje vam uzrokuju da se iznutra osjećate nezadovoljni i tjeskobni. Sve ove su izražaji duha u vama koji bi želio da se njegov glas čuje, koji zahtjeva vašu pažnju što se tiče svih ovih stvari, budući su one jedine od važnosti za vječnost.... Sve ove misli se ne bave zemaljskim svijetom nego upućuju na duhovno kraljevstvo, i na te misli treba obratiti pažnju, jer one se ne pojavljuju u ljudskom biću bez razloga. One su blage opomene i upozorenja, to je unutarnji glas kojeg čovjek jedino ne prepoznaje kao glas i koji mu govori isto, da se čovjek treba kritički ispitati [[ili 'dobrano zamisliti']] i ne živjeti ravnodušno, da on ne bi trebao živjeti samo zemaljski život pošto on na taj način uzrokuje neopisivu štetu svojoj duši. Koritelj unutar osobe neće šutjeti ali će jako često on biti ignoriran, jer glas koji dolazi izvani je glasniji i potiskuje/potapa unutarnji glas ako je čovjek previše svjetovno orijentiran. Onda će on postati neosjetljiv na nježan glas koji zvuči u njemu, on će jedino imati oči i uši za svijet i biti će u velikoj opasnosti u potpunosti izgubiti sposobnost čuti ovaj glas.... gubeći na taj način svu vjeru i nesposoban više kontemplirati duhovne misli.

Svaki čovjek, čak svjetovan čovjek usljed života, ima trenutke spokojnosti kada sebe može kritički sagledati ako to želi.... Svaki će čovjek povremeno biti povučen u razgovore koji se odnose na duhovne probleme; u svakom čovjeku duh, koji je dio Boga, pokušava sebe izraziti.... Jer Bog dodiruje sve ljude, i On to čini opet i iznova, pošto ih želi odvratiti od čisto zemaljskih stvari prema duhovnima. Pa ipak svatko tko se odupire duhu, tko tjera sve misli, tko ostaje neprijemčiv za sve unutarnje instrukcije, spriječava djelovanje unutarnjeg duha na svoju vlastitu pogibelj. Jer on gubi sav kontakt sa Božanskim, on sam uništava most.... on ostaje na Zemlji i nikad neće biti sposoban ući u duhovne sfere čak kada je njegov zemaljski život završio.... Jer njegova je duša toliko materijalistički naklonjena da će biti nesposobna napustiti zemaljsku sferu.... ona je otvrdnuta baš kao i materija, koja je jedina zaokupljala njegove misli i namjere u zemaljskom životu.... I zato će dušin put biti beskonačno dug prije nego dosegne sferu duha.... jer njime je znatno mukotrpnije putovati nego na Zemlji.

AMEN