Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....
Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.
Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....
Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.
Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....
Amin
Traducător너희 안의 영이 자신을 나타내기 원하면, 너희는 영에게 저항해서는 안 된다. 너희가 항상 또 다시 너희 육체가 아니라 혼에 대해 생각하고, 죽음과 죽음 후의 계속되는 삶에 대해, 하나님과 하나님 앞에 책임에 대해 생각하고, 너희의 부족함에 대해, 너희 자신이 스스로 느끼고, 너희 자신을 불만족스럽게 하고, 염려하게 만드는 너희의 연약함과 실수를 생각하게 되어, 너희가 내적으로 영적으로 생각하게 재촉하면, 영은 자신을 나타내기 원한다. 이런 모든 것은 너희 안의 영이 표현한 것이고, 영은 영의 음성이 도달하게 하려고 하고, 너희가 영원을 위해 유일하게 중요한 이런 모든 일에 대해 주의를 기울이기를 요구한다.
이런 모든 생각은 이 세상을 다루는 일이 아니고, 영의 나라를 알려주는 일이고, 이런 생각에 주의를 기울여야 한다. 왜냐면 이런 생각이 쓸데 없이 너희 안에서 떠오르는 것이 아니기 때문이다. 이는 낮은 소리로 해주는 경고와 권면이고, 이는 사람이 단지 음성으로 깨달을 수 없는 내적인 음성이고, 그에게 사람이 자기 자신에 대하여 생각을 해보야 한다는 것을 말해주고, 무관심하게 살아서는 안되고, 단지 세상적인 삶 만을 살아서는 안 된다는 같은 내용을 말한다. 왜냐면 이런 삶을 통해 혼에게 말할 수 없는 해를 끼치기 때문이다.
사람 안의 경고자는 침묵하지 않는다. 그러나 사람들이 자주 이를 듣지 못한다. 왜냐면 외부에 음성이 더 크고, 사람의 감각이 아주 세상을 향해 있다면, 내면의 음성을 듣지 못하게 하기 때문이다. 그러면 그가 자신 안에서 올리는 세심한 음성의 크기를 줄이는 것이고, 그는 단지 눈과 귀를 세상을 향해 열게 된다. 그러면 그는 자신 안에서 올리는 세심한 음성을 들을 수 있는 능력을 전적으로 잃어버릴 위험과 모든 믿음을 잃고, 어떤 영적인 생각도 할 수 없게 되는 큰 위험 가운데 있게 된다.
모든 사람이, 삶 가운데 있는 세상 사람이 원하면, 자신에 대해 생각할 수 있는 조용한 몇 분의 시간이 있고, 모든 사람이 한 동안 영적인 문제에 관련된 대화에 이끌린다. 하나님의 일부분인 영이 모든 사람 안에서 자신을 나타내려고 시도한다. 왜냐면 하나님은 모든 사람이 순전히 세상적인 것으로부터 떠나, 영적인 것으로 향하게 하기를 원하고, 사람들을 흔들고, 항상 또 다시 흔들기 때문이다.
그러나 자신 안의 영에게 저항하는 사람은, 자신에게 다가오는 모든 생각을 자신에게서 물리치는 사람은, 내면으로부터 오는 모든 가르침을 거부하는 사람은 자신에게 해를 끼치게 하면서 자신 안에서 영이 역사하는 일을 방해한다. 그는 모든 신적인 것과의 연결을 잃고, 스스로 모든 다리를 끊고, 이 땅에 머물고, 비록 그가 이 땅의 삶을 마쳤다 할지라도 그는 절대로 영의 영역에 들어갈 수 없게 될 것이다. 왜냐면 그의 혼이 아주 물질적이 되어 혼이 이 땅의 영역을 떠날 수 없기 때문이다. 혼은 그가 이 땅의 삶에서 생각했고, 추구했던 물질처럼 굳어지게 되고, 이런 혼이 영의 영역에 들어설 때까지의 길은 끝없이 먼 길이다. 왜냐면 그가 이 땅에서 보다 더 어렵게 길을 가기 때문이다.
아멘
Traducător