• Înapoi

Înăbușirea vocii interioare prin rezistența la spirit....

Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....

Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.

Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....

Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.

Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....

Amin

Embotamiento de la voz interior al resistir el espíritu...

No debéis resistir al espíritu dentro de vosotros si quiere expresarse... y quiere expresarse si estáis interiormente impulsados a pensamientos espirituales, en cuanto vuestros pensamientos siguen ocupándose de lo que no concierne al cuerpo sino el alma... tan pronto como tengáis que pensar en la muerte, en la vida después de la muerte, en Dios, en una responsabilidad ante Él, en vuestra propia inadecuación, en los errores y debilidades que vosotros mismos percibís como tales y que os hacen sentir insatisfechos y ansioso por dentro. Todas estas son expresiones del espíritu en vosotros, que quiere impregnaros con su voz, que exige vuestra atención frente a todas estas cosas que son las únicas importantes para la eternidad...

Todos estos son pensamientos que no tienen nada que ver con el mundo terrenal, sino que apuntan al reino espiritual, y tales pensamientos deben ser observados porque no aparecen en el ser humano por nada. Son amonestaciones y advertencias silenciosas, es la voz interior, que al ser humano no es reconocible como voz y que le dice lo mismo, que el ser humano debe reflexionar sobre sí mismo y no vivir indiferente, que no debe llevar solo una vida terrenal, porque a través de esto causa un daño indescriptible para su alma.

El amonestador en el hombre no calla, pero muy a menudo se pasa por alto, porque la voz del exterior es más fuerte y entonces ahoga la voz interior cuando los sentidos humanos están demasiado vueltos hacia el mundo. Entonces se embota contra la fina voz que suena dentro de él, solo abre los ojos y los oídos al mundo, y entonces corre el gran peligro de perder la capacidad de escuchar esa voz por completo... que pierde toda fe y ya no es capaz de ningún pensamiento espiritual. Cada ser humano, incluso el hombre mundano en medio de la vida, tiene minutos tranquillos en los que puede reflexionar sobre sí mismo si así lo desea...

A veces, todos se involucran en conversaciones que tocan problemas espirituales; en cada ser humano el espíritu que es parte de Dios busca expresarse... Porque Dios toca a todas las personas, y lo hace una y otra vez, porque quiere desviarlas de lo puramente terrenal y quisiera volverlas hacia lo espiritual.

Pero quien resiste al espíritu interior, quien rechaza todos los pensamientos que lo tocan, quien se cierra a sí mismo a toda instrucción desde adentro, impide que el espíritu en el obre por su propio perjuicio. Porque pierde vínculo con lo divino, él mismo rompe todos los puentes... permanece en la tierra y nunca podrá entrar en las esferas espirituales, incluso cuando su vida en la tierra haya terminado... Porque su alma es tan materialmente ajustada que no puede salir de esta esfera terrenal... está endurecida como la materia que fue sus pensamientos y aspiraciones en la vida terrenal... Y para esta alma el camino es infinitamente largo antes de que pueda llegar a la esfera del espíritu... porque es mucho más difícil de caminar que en la tierra...

amén