• Înapoi

Înăbușirea vocii interioare prin rezistența la spirit....

Nu trebuie să vă apărați împotriva spiritului din voi dacă acesta vrea să se exprime.... și vrea să se exprime dacă sunteți îndemnați în interior să aveți gânduri spirituale, precum și dacă gândurile voastre se referă în mod repetat la lucruri care nu vă afectează trupul, ci sufletul.... și trebuie să vă gândiți la moarte, la viața de după moarte, la Dumnezeu, la responsabilitatea în fața Lui, la propria voastră insuficiență, la defecte și slăbiciuni pe care le simțiți voi înșivă ca atare și care vă fac să fiți nemulțumiți și neliniștiți în interior. Toate acestea sunt expresii ale spiritului din tine, care vrea să pătrundă cu vocea sa, care îți cere atenția față de toate aceste lucruri, singurele care sunt importante pentru eternitate.....

Toate acestea sunt gânduri care nu se referă la lumea pământească, ci indică spre împărăția spirituală, iar astfel de gânduri ar trebui luate în seamă, căci ele nu se nasc degeaba în ființa umană. Sunt îndemnuri și avertismente liniștite, este vocea interioară care nu este recunoscută de ființa umană ca o voce și care îi spune același lucru, că ființa umană ar trebui să reflecteze asupra sa și să nu trăiască cu indiferență, că nu ar trebui să ducă o viață pur și simplu pământească, pentru că astfel îi va cauza sufletului său un rău de neconceput.

Îndemnul din ființa umană nu este tăcut, ci este foarte des auzit, căci vocea din afară este mai puternică și îneacă vocea interioară atunci când simțurile ființei umane sunt prea mult îndreptate spre lume. Atunci se tocește împotriva vocii fine care răsună în el, își deschide ochii și urechile doar pentru lume, și atunci este în mare pericol de a-și pierde complet capacitatea de a auzi acea voce.... că își pierde orice credință și nu mai este capabil de gândire spirituală. Fiecare om, chiar și omul de lume în mijlocul vieții, are minute de liniște în care poate reflecta asupra lui însuși, dacă vrea.....

Fiecare persoană este ocazional atrasă în conversații care ating probleme spirituale; în fiecare persoană spiritul caută să se exprime, care este o parte divină.... Pentru că Dumnezeu se atinge de toți oamenii, mereu și mereu, pentru că vrea să-i îndepărteze de ceea ce este pur pământesc și să-i îndrepte spre ceea ce este spiritual.

Totuși, oricine respinge spiritul din el însuși, care respinge toate gândurile care îl ating, care se închide în fața oricărei instrucțiuni din interior, împiedică spiritul din el însuși să lucreze în detrimentul său. Pentru că el pierde orice legătură cu divinul, el însuși rupe orice punte.... el rămâne pe Pământ și nu va putea niciodată să intre în sferele spirituale, chiar și atunci când viața sa pământească se va sfârși.... Pentru că sufletul lui este atât de materialist încât nu poate părăsi sfera pământească.... este împietrit ca materia, care i-a fost gândul și aspirațiile în viața pământească.... Iar pentru acest suflet, drumul este infinit de lung înainte de a putea intra în sfera spiritului...., căci este mult mai greu de parcurs decât pe Pământ....

Amin

L’ottundimento della voce interiore attraverso il rifiuto dello Spirito

Non dovete respingere lo spirito in voi, quando si vuole manifestare e vuole questo, quando siete spinti interiormente a pensieri spirituali, appena i vostri pensieri si occupano sempre di nuovo con ciò che non riguarda il vostro corpo, ma la vostra anima, appena dovete pensare alla morte, alla continuazione della vita dopo la morte, a Dio, ad una responsabilità dinanzi a Lui, alla vostra propria imperfezione, agli errori e debolezze, che voi stessi percepite come tali e che vi rendono interiormente insoddisfatti e timorosi. Tutte queste sono delle manifestazioni dello spirito in voi, che vorrebbe penetrare con la sua voce, che pretende la vostra attenzione verso tutte queste cose, che sono unicamente importanti per l’Eternità. Questi sono tutti dei pensieri che non si occupano con il mondo terreno, ma indicano il Regno spirituale ed a questi si deve badare, perché non sorgono inutilmente nell’uomo. Sono dei delicati ammonimenti ed avvertimenti, è la voce interiore che non è però riconoscibile all’uomo come voce e che gli dice la stessa cosa, che l’uomo deve pensare a sé stesso e non vivere indifferente, non deve soltanto condurre una vita terrena, perché con ciò causa indicibile danno alla sua anima.

L’ammonitore nell’uomo non tace, ma sovente non viene udito, perché la voce dall’esterno è più forte ed allora copre la voce interiore, quando i sensi dell’uomo sono troppo rivolti al mondo. Allora diventa in sensibile verso la voce delicata che risuona in lui, apre gli occhi e le orecchie soltanto ancora al mondo ed allora è in gran pericolo, perché perde del tutto la facoltà di sentire quella voce, perché perde ogni fede e non è più capace di concepire nessun pensiero spirituale.

Ogni uomo, anche l’uomo mondano che sta nel mezzo della vita, ha dei minuti silenziosi, in cui può riflettere su sé stesso se lo vuole. Ogni uomo a volte viene coinvolto in discorsi che toccano dei problemi spirituali; in ogni uomo cerca di manifestarsi lo spirito che è la Parte di Dio, perché Lui tocca tutti gli uomini e questo sempre di nuovo, perché vorrebbe distoglierlo dal puramente terreno e rivolgerlo allo spirituale.

Ma chi rifiuta lo spirito in sé, chi respinge da sé tutti i pensieri che lo toccano, chi si chiude ad ogni insegnamento dall’interiore, ostacola lo spirito in sé all’agire ed è causa del suo proprio danno, perché perde ogni collegamento con il Divino, egli stesso interrompe ogni ponte, rimane sulla Terra e non potrà mai entrare in sfere spirituali, persino quando la sua vita terrena sarà terminata, perché la sua anima è predisposta in modo così materiale, che non può abbandonare la sfera terrena, è indurita come la materia, che nella vita terrena era il suo pensare e tendere. E per quest’anima la via è infinitamente lunga, prima che possa giungere nella sfera dello Spirito, perché là è più difficile da percorrere che sulla Terra.

Amen