Comparați anunțul cu traducerea
Natura lui Satana.... Cădere și răscumpărare....
Distanța enormă a celui care s-a ridicat cândva împotriva Mea, față de Mine, ca putere atotînsuflețitoare, a redus de asemenea enorm efectul puterii și astfel, spiritualul, care era cândva plin de viață și de putere, s-a lipsit de putere și s-a transformat în cele din urmă în substanță mai dură, pentru că și substanța spirituală se întărește atunci când nu mai este atinsă de puterea iubirii Mele în această distanță nesfârșită față de Mine. Procesul de întărire a substanței spirituale este sinonim cu apariția materiei pământești care a devenit formă prin voința Mea. Or, întreaga creație este în mod fundamental o astfel de substanță împietrită, o forță spirituală care înainte ieșea din Mine, dar care emana din Mine ca ceva extrem de perfect în esență.... În perfecțiunea sa, această ființă a fost în mod constant pătrunsă de puterea iubirii Mele și, prin urmare, capabilă de creație și activitate nelimitate, asemenea Mie (26.2.1953). Eu sunt sursa originară a tuturor puterilor, iar întreaga existență depinde de această sursă de putere. În afară de Mine nu există nimic care să dispună independent de forță, iar o detașare de Mine și de forța Mea ar însemna, prin urmare, și o pierzanie completă, deoarece nu ar fi posibilă o aprovizionare cu forță din altă parte. Dar nici o detașare de Mine nu este posibilă, pentru că puterea Mea nu poate pieri în veșnicie și este, de asemenea, veșnic indivizibilă; totuși, ceea ce a apărut din puterea Mea se poate îndepărta la nesfârșit de Mine, iar îndepărtarea înseamnă că puterea își pierde efectul, astfel că îndepărtarea rămâne ca și cum ar fi nemișcată și se condensează în substanță solidă, în materie, care este, prin urmare, o substanță spirituală întărită, lipsită de capacitatea de a fi activă, deoarece a părăsit sfera emanației Mele de putere a iubirii.
Aceasta este, așadar, soarta substanței spirituale care s-a îndepărtat de Mine, care se află la cea mai mare distanță de Mine și totuși este veșnic nepieritoare.... Toate acestea, însă, sunt în mod fundamental ceva legat de o ființă care a fost cândva foarte capabilă să gândească, care avea cunoaștere și liber arbitru și care, totuși, a pierdut toate aceste dovezi de divinitate prin căderea sa. Aceste entități spirituale s-au dizolvat în nenumărate particule prin voința Mea pentru a se regăsi încet-încet într-un proces de vindecare recunoscut de Mine ca fiind de succes atunci când se atinge un anumit grad de maturitate sau de purificare.... Am legat astfel ființa care a fost odată creată în mod liber prin voința primei Mele ființe create, folosind puterea Mea....
Dar ce s-a întâmplat cu această ființă creată prima dată?. Această ființă rătăcește ca o scânteie de putere de la căderea sa și caută să lumineze cu forța sa rămasă tot ceea ce voința Mea i-a luat.... însă nu pentru a o reînvia, ci pentru a-i spori puterea astfel încât să Mă depășească pe Mine Însumi, adică puterea Mea.... Ceea ce este legat de voința Mea nu reacționează la această iluminare tocmai pentru că nu-i dă viață.... Dar de îndată ce a redevenit ființă după un parcurs infinit de lung prin creație, când particulele individuale s-au regăsit toate și acum se întrupează ca un întreg în formă umană și își recapătă astfel conștiința de sine, ea reacționează din nou și la eforturile acelei ființe create prima dată, spiritul contrar Mie. Ea se lasă orbită de scânteie, căci această scânteie nu dă lumină, ci este doar o lumină înșelătoare care orbește ochiul pentru a-l întuneca complet.... așa cum puterea sa a devenit ineficientă prin apostazie, prin îndepărtarea infinită de Mine. Dar esența sa a rămas, nu și-a pierdut conștiința de sine și, prin urmare, poate avea încă un efect asupra a ceea ce este de asemenea conștient de sine, astfel încât poate umple complet ființa umană cu esența sa, fără a fi însă legat doar de o singură persoană. Astfel, el își poate exercita influența oriunde există oameni care se îndreaptă spre el din proprie voință prin atitudinea lor și astfel își sporește puterea prin unirea cu ei. El își folosește puterea rămasă doar pentru a lucra împotriva Mea, încercând în mod constant să o sporească cu ajutorul oamenilor care i se predau. Astfel, acest contra-spirit funcționează în mod evident, poate controla complet o persoană, dar numai atâta timp cât aceasta trebuie să treacă testul voinței pe Pământ..... Odată ce și-a atins scopul de a-i câștiga pe oameni pentru el însuși, el nu a făcut decât să favorizeze din nou întărirea substanței spirituale și să se lipsească de forța sa, astfel încât este, ca să spunem așa, complet lipsit de viață, de îndată ce nu se mai poate agăța de oamenii care îi dau vitalitate.... Și așa se întâmplă atunci când se încheie o perioadă de răscumpărare, când el a atras cea mai mare parte a oamenilor în abis, iar ceilalți Îmi sunt pe deplin devotați. Atunci el însuși este lipsit de puterea sa, atunci și el este într-o stare de legare, zace în lanțuri.... până când va putea face din nou aceleași experimente pe oameni, până când oamenii înșiși vor fi în stare să-i întărească din nou puterea, până când, ca să zic așa, îi vor slăbi ei înșiși lanțurile prin voința lor greșită, care se aplică din nou materiei, care se supune voinței adversarului Meu și astfel își ridică din nou poziția de putere, ceea ce devine tot mai evident în fiecare perioadă a Mântuirii, cu cât se apropie mai mult de sfârșit.
De aceea, fiecare perioadă de răscumpărare va începe cu o armonie pașnică, cu un adevărat paradis pe Pământ, și se va încheia cu o activitate satanică, până când adversarul Meu va fi lipsit până și de ultima esență, până când el însuși va fi atât de neputincios încât va tânji după putere de la Mine.... până când el însuși se va întoarce la Mine în casa Tatălui său.... pe care a părăsit-o de bunăvoie.
Amin
Traducător
Essência de Satan.... Queda e Redenção....
A imensa distância daquele que uma vez se levantou contra Mim como a força todo-vivo também reduziu tremendamente o efeito da força, e assim a substância espiritual, que em tempos esteve cheia de vida e força, privou-se de força e finalmente formou-se em substância mais dura, porque a substância espiritual também se endurece quando já não é tocada pela Minha força de amor nesta distância infinitamente distante de Mim. O processo de endurecimento da substância espiritual é sinónimo da emergência da matéria terrena que se tornou forma através da Minha vontade. Agora toda a criação é fundamentalmente uma substância tão endurecida, uma força espiritual que outrora veio de Mim mas que emanou de Mim como algo supremamente perfeito em essência.... Na sua perfeição, esta disponibilidade foi constantemente permeada pela Minha força de amor e, portanto, capaz de criação e actividade ilimitadas como Eu. (26.2.1953) Eu sou a fonte original de toda a força, e toda a existência depende desta fonte de força. Nada existe para além de Mim, que independentemente tem força à sua disposição, e um afastamento de Mim e da Minha força significaria, portanto, também um completo perecimento, uma vez que um fornecimento de força não seria possível de qualquer outro lado. Mas um afastamento de Mim também não é possível, porque a Minha força não pode passar eternamente e é também eternamente indivisível; contudo, aquilo que emergiu da Minha força pode distanciar-se infinitamente de Mim, e a distância significa que a força perde o seu efeito, pelo que o afastamento permanece imóvel, por assim dizer, e condensa-se em substância sólida, em matéria, que é portanto substância espiritual endurecida que carece da capacidade de ser activa porque deixou a esfera da Minha emanação de força de amor.
Este é, portanto, o destino do ser espiritual que se afastou de Mim, que se encontra à maior distância de Mim e, no entanto, é eternamente imperecível.... Tudo isto está, no entanto, no fundo da questão algo espiritual, que em tempos foi altamente capaz de pensar, tinha conhecimento e livre arbítrio e no entanto perdeu todas estas provas de divindade através da sua queda. Estas entidades espirituais dissolveram-se em inúmeras partículas através da Minha vontade, a fim de se encontrarem novamente, lentamente, num processo de cura reconhecido por Mim como bem sucedido quando um certo grau de maturidade ou purificação é alcançado.... Assim, liguei a vontade que em tempos foi livremente criada pela vontade do Meu primeiro ser criado usando a Minha força....
Mas o que aconteceu a este ser criado pela primeira vez? Este ser tem vagueado de um lado para o outro como uma faísca de força desde a sua queda e procura iluminar com a sua força remanescente tudo o que a Minha vontade lhe tirou.... ainda não para a reanimar mas para aumentar a sua força de modo a que Me ultrapasse a Mim mesmo, isto é, a Minha força.... O que está ligado pela Minha vontade não reage a esta iluminação precisamente porque não lhe dá vida.... Mas assim que se tornou o ser novamente após um curso infinitamente longo através da criação, quando as partículas individuais se reencontraram todas e agora se encarnam como um todo na forma humana e assim recuperam a consciência I, também reage novamente aos esforços daquele ser criado pela primeira vez, o Meu contra-espírito. Deixa-se cegar pela centelha, pois esta centelha não dá luz, mas é apenas uma luz enganadora que cega o olho a fim de o obscurecer completamente.... tal como a sua força se tornou ineficaz através da apostasia, através da distância infinitamente distante de Mim. Mas a sua essência permaneceu, não perdeu a sua consciência I, e portanto ainda pode ter um efeito no que também é I-consciente, podendo assim encher completamente o ser humano com a sua essência sem, no entanto, estar assim apenas ligado a uma pessoa. Assim, pode exercer a sua influência onde quer que haja pessoas que se voltem para ela por vontade própria através da sua atitude e assim aumentar a sua força através da unidade com ela. Ele só usa a sua força restante para trabalhar contra Mim, ele tenta constantemente aumentá-la com a ajuda de pessoas que se rendem a ele. Assim, este contra-espírito funciona obviamente, também pode obviamente controlar completamente uma pessoa, mas apenas enquanto ela tiver de passar o teste da vontade na terra.... Uma vez atingido o seu objectivo de conquistar pessoas para si próprio, no entanto, apenas promoveu o endurecimento da substância espiritual novamente e despojou-se da sua força, de modo a ficar, por assim dizer, completamente sem vida, assim como já não se pode agarrar a pessoas que lhe dão a sua vitalidade.... E este é o caso quando um período de redenção chega ao fim, quando ele atraiu a maior parte das pessoas para o abismo e as outras estão totalmente dedicadas a Mim. Depois ele próprio é privado das suas forças, depois também ele está num estado vinculado, encontra-se em cadeia.... até que ele possa realizar novamente as mesmas experiências em pessoas, até que as próprias pessoas estejam novamente no estado de fortalecer o seu poder, até que elas próprias, por assim dizer, soltem as suas correntes através da sua vontade errada, o que se aplica à matéria novamente, que é submissa à vontade do Meu adversário e assim eleva novamente a sua posição de poder, que se torna cada vez mais óbvia em cada período de Salvação, quanto mais perto se aproxima do fim.
É por isso que cada período de redenção começará com uma harmonia pacífica, com um verdadeiro paraíso na terra, e terminará com a actividade satânica, até que o meu adversário tenha sido privado até mesmo da última essência, até que ele próprio seja tão impotente que anseie por força de Mim.... até que ele próprio regresse a Mim na casa do seu Pai.... que uma vez deixou voluntariamente._>Ámen
Traducător