Comparați anunțul cu traducerea
Natura lui Satana.... Cădere și răscumpărare....
Distanța enormă a celui care s-a ridicat cândva împotriva Mea, față de Mine, ca putere atotînsuflețitoare, a redus de asemenea enorm efectul puterii și astfel, spiritualul, care era cândva plin de viață și de putere, s-a lipsit de putere și s-a transformat în cele din urmă în substanță mai dură, pentru că și substanța spirituală se întărește atunci când nu mai este atinsă de puterea iubirii Mele în această distanță nesfârșită față de Mine. Procesul de întărire a substanței spirituale este sinonim cu apariția materiei pământești care a devenit formă prin voința Mea. Or, întreaga creație este în mod fundamental o astfel de substanță împietrită, o forță spirituală care înainte ieșea din Mine, dar care emana din Mine ca ceva extrem de perfect în esență.... În perfecțiunea sa, această ființă a fost în mod constant pătrunsă de puterea iubirii Mele și, prin urmare, capabilă de creație și activitate nelimitate, asemenea Mie (26.2.1953). Eu sunt sursa originară a tuturor puterilor, iar întreaga existență depinde de această sursă de putere. În afară de Mine nu există nimic care să dispună independent de forță, iar o detașare de Mine și de forța Mea ar însemna, prin urmare, și o pierzanie completă, deoarece nu ar fi posibilă o aprovizionare cu forță din altă parte. Dar nici o detașare de Mine nu este posibilă, pentru că puterea Mea nu poate pieri în veșnicie și este, de asemenea, veșnic indivizibilă; totuși, ceea ce a apărut din puterea Mea se poate îndepărta la nesfârșit de Mine, iar îndepărtarea înseamnă că puterea își pierde efectul, astfel că îndepărtarea rămâne ca și cum ar fi nemișcată și se condensează în substanță solidă, în materie, care este, prin urmare, o substanță spirituală întărită, lipsită de capacitatea de a fi activă, deoarece a părăsit sfera emanației Mele de putere a iubirii.
Aceasta este, așadar, soarta substanței spirituale care s-a îndepărtat de Mine, care se află la cea mai mare distanță de Mine și totuși este veșnic nepieritoare.... Toate acestea, însă, sunt în mod fundamental ceva legat de o ființă care a fost cândva foarte capabilă să gândească, care avea cunoaștere și liber arbitru și care, totuși, a pierdut toate aceste dovezi de divinitate prin căderea sa. Aceste entități spirituale s-au dizolvat în nenumărate particule prin voința Mea pentru a se regăsi încet-încet într-un proces de vindecare recunoscut de Mine ca fiind de succes atunci când se atinge un anumit grad de maturitate sau de purificare.... Am legat astfel ființa care a fost odată creată în mod liber prin voința primei Mele ființe create, folosind puterea Mea....
Dar ce s-a întâmplat cu această ființă creată prima dată?. Această ființă rătăcește ca o scânteie de putere de la căderea sa și caută să lumineze cu forța sa rămasă tot ceea ce voința Mea i-a luat.... însă nu pentru a o reînvia, ci pentru a-i spori puterea astfel încât să Mă depășească pe Mine Însumi, adică puterea Mea.... Ceea ce este legat de voința Mea nu reacționează la această iluminare tocmai pentru că nu-i dă viață.... Dar de îndată ce a redevenit ființă după un parcurs infinit de lung prin creație, când particulele individuale s-au regăsit toate și acum se întrupează ca un întreg în formă umană și își recapătă astfel conștiința de sine, ea reacționează din nou și la eforturile acelei ființe create prima dată, spiritul contrar Mie. Ea se lasă orbită de scânteie, căci această scânteie nu dă lumină, ci este doar o lumină înșelătoare care orbește ochiul pentru a-l întuneca complet.... așa cum puterea sa a devenit ineficientă prin apostazie, prin îndepărtarea infinită de Mine. Dar esența sa a rămas, nu și-a pierdut conștiința de sine și, prin urmare, poate avea încă un efect asupra a ceea ce este de asemenea conștient de sine, astfel încât poate umple complet ființa umană cu esența sa, fără a fi însă legat doar de o singură persoană. Astfel, el își poate exercita influența oriunde există oameni care se îndreaptă spre el din proprie voință prin atitudinea lor și astfel își sporește puterea prin unirea cu ei. El își folosește puterea rămasă doar pentru a lucra împotriva Mea, încercând în mod constant să o sporească cu ajutorul oamenilor care i se predau. Astfel, acest contra-spirit funcționează în mod evident, poate controla complet o persoană, dar numai atâta timp cât aceasta trebuie să treacă testul voinței pe Pământ..... Odată ce și-a atins scopul de a-i câștiga pe oameni pentru el însuși, el nu a făcut decât să favorizeze din nou întărirea substanței spirituale și să se lipsească de forța sa, astfel încât este, ca să spunem așa, complet lipsit de viață, de îndată ce nu se mai poate agăța de oamenii care îi dau vitalitate.... Și așa se întâmplă atunci când se încheie o perioadă de răscumpărare, când el a atras cea mai mare parte a oamenilor în abis, iar ceilalți Îmi sunt pe deplin devotați. Atunci el însuși este lipsit de puterea sa, atunci și el este într-o stare de legare, zace în lanțuri.... până când va putea face din nou aceleași experimente pe oameni, până când oamenii înșiși vor fi în stare să-i întărească din nou puterea, până când, ca să zic așa, îi vor slăbi ei înșiși lanțurile prin voința lor greșită, care se aplică din nou materiei, care se supune voinței adversarului Meu și astfel își ridică din nou poziția de putere, ceea ce devine tot mai evident în fiecare perioadă a Mântuirii, cu cât se apropie mai mult de sfârșit.
De aceea, fiecare perioadă de răscumpărare va începe cu o armonie pașnică, cu un adevărat paradis pe Pământ, și se va încheia cu o activitate satanică, până când adversarul Meu va fi lipsit până și de ultima esență, până când el însuși va fi atât de neputincios încât va tânji după putere de la Mine.... până când el însuși se va întoarce la Mine în casa Tatălui său.... pe care a părăsit-o de bunăvoie.
Amin
Traducător
Wesen des Satans.... Fall und Erlösung....
Die ungeheuer weite Entfernung dessen, der sich einst wider Mich erhob, von Mir als der alles belebenden Kraft hat auch die Kraftwirkung ungeheuer verringert, und so hat das Geistige, das einstmals voller Leben und Kraft war, sich selbst der Kraft beraubt und zuletzt sich zu härtester Substanz gebildet, weil auch die geistige Substanz verhärtet, so sie in dieser endlos weiten Entfernung von Mir von Meiner Liebekraft nicht mehr berührt wird. Es ist der Vorgang der Verhärtung geistiger Substanz gleichbedeutend mit Erstehen irdischer Materie, die durch Meinen Willen zur Form wurde. Die gesamte Schöpfung nun ist im Grunde des Grundes solche verhärtete Substanz, ehemalig von Mir ausgegangene geistige Kraft, die aber als etwas höchst vollkommenes Wesenhaftes von Mir ausging.... Dieses Wesenhafte wurde in seiner Vollkommenheit ständig durchstrahlt mit Meiner Liebekraft und dadurch zu unbegrenztem Schaffen und Wirken gleich Mir fähig. (26.2.1953) Ich bin der Urquell aller Kraft, und von diesem Kraftquell ist alles Bestehen abhängig. Es besteht nichts außer Mir, was selbständig über Kraft verfügt, und ein Loslösen von Mir und Meiner Kraft bedeutete also auch völliges Vergehen, da von keiner anderen Seite her eine Kraftzufuhr möglich wäre. Es ist aber auch ein Lösen von Mir nicht möglich, weil Meine Kraft ewig nicht vergehen kann und auch ewig nicht teilbar ist; doch endlos weit entfernen kann sich das aus Meiner Kraft Hervor-Gegangene von Mir, und Entfernung bedeutet, daß die Kraft an Wirkung verliert, also gleichsam das Sich-Entfernende regungslos bleibt und sich verdichtet zu fester Substanz, zur Materie, die also verhärtete geistige Substanz ist, der die Fähigkeit zur Tätigkeit fehlt, weil sie aus dem Bereich Meiner Liebekraftstrahlung herausgetreten ist.
Dies also ist das Schicksal des von Mir abgefallenen Geistigen, das in weitester Entfernung von Mir steht und doch ewig unvergänglich ist.... Es ist dieses alles aber doch im Grunde des Grundes etwas Wesenhaftes, das einst in höchstem Grade denkfähig war, in der Erkenntnis stand und freien Willen hatte und doch durch seinen Fall alle diese Göttlichkeitsbeweise verlor. In unzählige Partikelchen lösten sich durch Meinen Willen diese geistigen Wesenheiten auf, um in einem von Mir als erfolgreich erkannten Heilungsprozeß sich langsam wiederzufinden, wenn ein bestimmter Reife- oder Läuterungsgrad erreicht ist.... Ich band also das Wesenhafte, das einst frei geschaffen wurde durch den Willen Meines erstgeschaffenen Wesen unter Nutzung Meiner Kraft....
Was aber wurde aus diesem erstgeschaffenen Wesen? Dieses Wesen irrt seit seinem Fall als Kraftfunke hin und her und sucht mit seiner ihm verbliebenen Kraft alles das anzustrahlen, was Mein Wille ihm entwunden hat.... doch nicht, um es zu beleben, sondern um seine Kraft zu vermehren, damit sie Mich Selbst, d.h. Meine Kraft, übertreffe.... Das durch Meinen Willen Gebundene reagiert nicht auf diese Anstrahlung, eben weil sie ihm kein Leben gibt.... Sowie es aber wieder zu dem Wesen geworden ist nach endlos langem Gang durch die Schöpfung, wenn sich die einzelnen Partikelchen alle wiedergefunden haben und nun als ein Ganzes sich in der menschlichen Form verkörpert und dadurch das Ichbewußtsein wiedererlangt, reagiert es auch wieder auf die Bemühungen jenes erstgeschaffenen Wesens, Meines Gegengeistes. Es läßt sich von dem Funken blenden, denn dieser Funke gibt kein Licht, sondern er ist nur ein Truglicht, das das Auge blendet, um es so völlig zu verdunkeln.... wie auch seine Kraft wirkungslos wurde durch den Abfall, durch die endlos weite Entfernung von Mir. Sein Wesenhaftes aber ist geblieben, es hat das Ichbewußtsein nicht verloren, und es kann daher noch einwirken auf gleichfalls Ichbewußtes, also den Menschen ganz und gar mit seiner Wesenheit erfüllen, ohne jedoch dadurch nur an einen Menschen gebunden zu sein. Er kann also überall da seinen Einfluß ausüben, wo Menschen sind, die sich ihm willensmäßig zuwenden durch ihre Gesinnung und also seine Kraft durch Zusammenschluß mit ihm vermehren.... Er nützet seine ihm verbliebene Kraft nur noch zum Wirken gegen Mich, er sucht sie ständig zu erhöhen mit Hilfe der Menschen, die sich ihm ergeben. Also wirket dieser Gegengeist wohl ganz offensichtlich, er kann auch ganz offensichtlich einen Menschen gänzlich beherrschen, doch nur, solange dieser die Willensprobe auf Erden ablegen soll.... Hat er nun sein Ziel erreicht, daß er die Menschen für sich gewonnen hat, dann hat er jedoch wieder nur die Verhärtung geistiger Substanz gefördert und sich seiner Kraft entäußert, so daß er selbst gleichsam völlig leblos ist, sowie er nicht mehr an Menschen sich festklammern kann, die ihm ihre Lebenskraft schenken.... Und es ist dies dann der Fall, wenn eine Erlösungsperiode zu Ende geht, wenn er den größten Teil der Menschen in die Tiefe gezogen hat und die anderen Mir voll und ganz ergeben sind. Dann ist er selbst seiner Kraft beraubt, dann ist auch er in einem gebundenen Zustand, er liegt in Ketten.... so lange, bis er wieder an Menschen die gleichen Versuche anstellen kann, bis die Menschen selbst wieder in dem Zustand sind, daß sie seine Kraft stärken, bis sie ihm gleichsam selbst die Ketten lösen durch ihren verkehrten Willen, der wieder der Materie gilt, der dem Willen Meines Gegners gefügig ist und so also seine Machtstellung wieder hebt, was in jeder Erlösungsperiode immer offensichtlicher wird, je näher es dem Ende zugeht.
Darum wird jede Erlösungsperiode mit friedvoller Harmonie, mit einem wahren Paradies auf Erden beginnen und enden mit satanischem Wirken, so lange, bis Meinem Gegner auch das letzte Wesenhafte entwunden ist, bis er selbst so kraftlos ist, daß er nach Kraft aus Mir verlangt.... bis er selbst zu Mir zurückkehren wird in sein Vaterhaus.... das er einst freiwillig verlassen hat.
Amen
Traducător