Comparați anunțul cu traducerea
Natura lui Satana.... Cădere și răscumpărare....
Distanța enormă a celui care s-a ridicat cândva împotriva Mea, față de Mine, ca putere atotînsuflețitoare, a redus de asemenea enorm efectul puterii și astfel, spiritualul, care era cândva plin de viață și de putere, s-a lipsit de putere și s-a transformat în cele din urmă în substanță mai dură, pentru că și substanța spirituală se întărește atunci când nu mai este atinsă de puterea iubirii Mele în această distanță nesfârșită față de Mine. Procesul de întărire a substanței spirituale este sinonim cu apariția materiei pământești care a devenit formă prin voința Mea. Or, întreaga creație este în mod fundamental o astfel de substanță împietrită, o forță spirituală care înainte ieșea din Mine, dar care emana din Mine ca ceva extrem de perfect în esență.... În perfecțiunea sa, această ființă a fost în mod constant pătrunsă de puterea iubirii Mele și, prin urmare, capabilă de creație și activitate nelimitate, asemenea Mie (26.2.1953). Eu sunt sursa originară a tuturor puterilor, iar întreaga existență depinde de această sursă de putere. În afară de Mine nu există nimic care să dispună independent de forță, iar o detașare de Mine și de forța Mea ar însemna, prin urmare, și o pierzanie completă, deoarece nu ar fi posibilă o aprovizionare cu forță din altă parte. Dar nici o detașare de Mine nu este posibilă, pentru că puterea Mea nu poate pieri în veșnicie și este, de asemenea, veșnic indivizibilă; totuși, ceea ce a apărut din puterea Mea se poate îndepărta la nesfârșit de Mine, iar îndepărtarea înseamnă că puterea își pierde efectul, astfel că îndepărtarea rămâne ca și cum ar fi nemișcată și se condensează în substanță solidă, în materie, care este, prin urmare, o substanță spirituală întărită, lipsită de capacitatea de a fi activă, deoarece a părăsit sfera emanației Mele de putere a iubirii.
Aceasta este, așadar, soarta substanței spirituale care s-a îndepărtat de Mine, care se află la cea mai mare distanță de Mine și totuși este veșnic nepieritoare.... Toate acestea, însă, sunt în mod fundamental ceva legat de o ființă care a fost cândva foarte capabilă să gândească, care avea cunoaștere și liber arbitru și care, totuși, a pierdut toate aceste dovezi de divinitate prin căderea sa. Aceste entități spirituale s-au dizolvat în nenumărate particule prin voința Mea pentru a se regăsi încet-încet într-un proces de vindecare recunoscut de Mine ca fiind de succes atunci când se atinge un anumit grad de maturitate sau de purificare.... Am legat astfel ființa care a fost odată creată în mod liber prin voința primei Mele ființe create, folosind puterea Mea....
Dar ce s-a întâmplat cu această ființă creată prima dată?. Această ființă rătăcește ca o scânteie de putere de la căderea sa și caută să lumineze cu forța sa rămasă tot ceea ce voința Mea i-a luat.... însă nu pentru a o reînvia, ci pentru a-i spori puterea astfel încât să Mă depășească pe Mine Însumi, adică puterea Mea.... Ceea ce este legat de voința Mea nu reacționează la această iluminare tocmai pentru că nu-i dă viață.... Dar de îndată ce a redevenit ființă după un parcurs infinit de lung prin creație, când particulele individuale s-au regăsit toate și acum se întrupează ca un întreg în formă umană și își recapătă astfel conștiința de sine, ea reacționează din nou și la eforturile acelei ființe create prima dată, spiritul contrar Mie. Ea se lasă orbită de scânteie, căci această scânteie nu dă lumină, ci este doar o lumină înșelătoare care orbește ochiul pentru a-l întuneca complet.... așa cum puterea sa a devenit ineficientă prin apostazie, prin îndepărtarea infinită de Mine. Dar esența sa a rămas, nu și-a pierdut conștiința de sine și, prin urmare, poate avea încă un efect asupra a ceea ce este de asemenea conștient de sine, astfel încât poate umple complet ființa umană cu esența sa, fără a fi însă legat doar de o singură persoană. Astfel, el își poate exercita influența oriunde există oameni care se îndreaptă spre el din proprie voință prin atitudinea lor și astfel își sporește puterea prin unirea cu ei. El își folosește puterea rămasă doar pentru a lucra împotriva Mea, încercând în mod constant să o sporească cu ajutorul oamenilor care i se predau. Astfel, acest contra-spirit funcționează în mod evident, poate controla complet o persoană, dar numai atâta timp cât aceasta trebuie să treacă testul voinței pe Pământ..... Odată ce și-a atins scopul de a-i câștiga pe oameni pentru el însuși, el nu a făcut decât să favorizeze din nou întărirea substanței spirituale și să se lipsească de forța sa, astfel încât este, ca să spunem așa, complet lipsit de viață, de îndată ce nu se mai poate agăța de oamenii care îi dau vitalitate.... Și așa se întâmplă atunci când se încheie o perioadă de răscumpărare, când el a atras cea mai mare parte a oamenilor în abis, iar ceilalți Îmi sunt pe deplin devotați. Atunci el însuși este lipsit de puterea sa, atunci și el este într-o stare de legare, zace în lanțuri.... până când va putea face din nou aceleași experimente pe oameni, până când oamenii înșiși vor fi în stare să-i întărească din nou puterea, până când, ca să zic așa, îi vor slăbi ei înșiși lanțurile prin voința lor greșită, care se aplică din nou materiei, care se supune voinței adversarului Meu și astfel își ridică din nou poziția de putere, ceea ce devine tot mai evident în fiecare perioadă a Mântuirii, cu cât se apropie mai mult de sfârșit.
De aceea, fiecare perioadă de răscumpărare va începe cu o armonie pașnică, cu un adevărat paradis pe Pământ, și se va încheia cu o activitate satanică, până când adversarul Meu va fi lipsit până și de ultima esență, până când el însuși va fi atât de neputincios încât va tânji după putere de la Mine.... până când el însuși se va întoarce la Mine în casa Tatălui său.... pe care a părăsit-o de bunăvoie.
Amin
Traducător
Essence de Satan.... Chute et rédemption....
L’extrême distance entre Moi, la force qui anime tout, et celui qui jadis s’est révolté contre Moi, a extrêmement réduit l’effet de la force ; ainsi, le spirituel – qui était jadis plein de vie et de force – s’est privé lui-même de la force, et a fini par se transformer en substance extrêmement dure, étant donné que même la substance spirituelle se durcit lorsqu’elle se trouve a une distance infiniment éloignée de Moi, car elle n’est plus atteinte par Ma force aimante. Le processus du durcissement de la substance spirituelle est semblable au surgissement de la matière terrestre, qui par Ma volonté a pris forme. La création entière n’est maintenant, dans son ultime fondement, qu’une telle substance durcie issue de la force jadis irradiée par Moi – qui pourtant était issue de Moi en tant qu’être primordial suprêmement parfait.... Cet être primordial dans sa perfection était continuellement compénétré par Ma force aimante et ainsi rendu capable de créer et d’agir de façon illimitée comme Moi.
Je suis la source originelle de toute force, et toute existence dépend de cette source de force. En dehors de Moi et indépendamment de Moi, rien n’existe qui disposerait d’une force quelconque ; donc une séparation de Moi et de Ma force signifiait périr complètement, car d’aucun autre côté, un apport de force n’est possible. Mais il est également impossible de se détacher de Moi, parce qu’éternellement, Ma force ne peut disparaître parce qu’elle est aussi éternellement indivisible ; il est cependant possible que ce qui est issu de Ma force s’éloigne infiniment de Moi ; cet «éloignement» fait que la force perd de l’effet ; et donc, pour ainsi dire, ce qui s’éloigne s’immobilise en se solidifiant en substance ferme – en matière - qui est donc de la substance spirituelle durcie, à qui il manque la faculté d’être active, étant donné qu’elle a quitté la région irradiée par Ma force aimante.
Voilà donc le sort du spirituel qui a fait défection de Moi et qui reste aussi éloigné de Moi que possible, tout en étant éternellement impérissable. Pourtant, à l’origine, c’était un être primordial qui jadis était suprêmement capable de penser, qui vivait dans la connaissance, et qui avait le libre arbitre ; cependant, par sa chute, il a perdu toutes ces capacités de divinité. Ces substances spirituelles ont été décomposées en d’innombrables particules par Ma volonté afin que – par un processus de salut perçu par Moi comme garantissant le succès – ils puissent se réintégrer peu à peu, dès qu’un certain degré de maturité et d’épuration aura été atteint.... Donc Je liais l’être primordial, qui avait été créé libre jadis par la volonté de Mon être premièrement créé, en utilisant Ma force.... Mais qu’est devenu cet être créé en premier ?
Depuis sa chute, cet être erre çà et là en étincelle de force en cherchant à irradier, avec la force qui lui reste, tout ce que Ma volonté lui a arraché.... mais non pas pour l’animer, mais pour augmenter sa propre force pour qu’elle surpasse la Mienne, c'est-à-dire pour Me surpasser.... Ce qui est lié par Ma volonté ne réagit pas à cette irradiation, justement parce qu’elle ne l’anime pas.... Mais dès que ce qui est lié est redevenu un être ayant passé, pendant un temps infini, par la création entière, dès que toutes ses particules se sont retrouvées, et que maintenant l’être s’incorpore en entier dans une forme humaine, et qu’ainsi il gagne de nouveau la conscience d’être un «Je» : alors il réagit de nouveau aux efforts de l’être premièrement créé, c'est-à-dire de Mon esprit adverse. Il se laisse aveugler par cette étincelle ; car cette étincelle ne donne pas de lumière, elle ne donne qu’une lumière trompeuse qui aveugle l’œil afin de l’assombrir complètement.... tout comme sa force qui est devenue ineffective du fait de sa chute, à cause de l’extrême distance de Moi. Mais il a conservé son caractère d’être primordial, il n’a pas perdu la conscience d’être un «Je» donc il peut toujours exercer son influence sur d’autres êtres également conscients d’être des «Je» ; il peut même remplir complètement de son essence l’homme sans pour autant être lié à un seul individu.
Il peut donc faire valoir son influence partout où il y a des humains qui par leur disposition de volonté se tournent vers lui et font croître sa force en s’unifiant à lui.... Il ne fait plus usage de la force lui restant que pour agir contre Moi ; il cherche continuellement à l’augmenter en se servant des êtres humains qui s’adonnent à lui. Ainsi, cet esprit adverse agit tout à fait apparemment, il peut dominer totalement une personne d’une manière apparente, mais seulement pendant la phase où celle-ci doit passer l’épreuve de volonté....
S’il a atteint son but d’avoir gagné les hommes pour lui, il n’a fait qu’augmenter le durcissement de la substance spirituelle, en perdant de sa propre force, de sorte qu’il est lui-même, pour ainsi dire, parfaitement sans vie et il ne peut plus que se cramponner aux êtres humains qui lui vouent leur force vitale.... ce qui survient quand la fin d’une période de rédemption approche, quand il a fait choir dans la profondeur la plupart des hommes, tandis que les autres Me sont dévoués totalement. Alors, il s’est lui-même privé de sa force ; il est, lui aussi, dans un état lié, il est enchaîné.... Toutefois il peut refaire les mêmes essais avec des êtres humains, tant que les hommes eux-mêmes en sont à un stade où ils peuvent augmenter sa force jusqu’à ce que, pour ainsi dire, ils lui délient les chaînes par leur volonté pervertie et se dirigent de nouveau vers la matière du fait qu’ils se plient à la volonté de Mon adversaire, et ainsi il relève sa position en augmentant sa puissance, ce qui devient de plus en plus apparent dès qu’une période de rédemption approche de sa fin. Ainsi, toute période de rédemption commencera par une harmonie pacifique, un vrai paradis sur terre, et finira par des actions sataniques, jusqu’à ce que le dernier être primordial aura été arraché à Mon adversaire, alors il manquera tellement de force qu’il désirera la force provenant de Moi.... et il rentrera de lui-même auprès de Moi à sa maison paternelle.... qu’il a quittée volontairement jadis.
Amen
Traducător