• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

Motivo do declínio espiritual Vício da matéria....

Uma causa essencial do declínio espiritual das pessoas é a dependência cada vez maior da matéria. É como uma doença que ultrapassou as pessoas, que leva à morte, é como um grilhão cada vez mais duro que ameaça a vida das pessoas, pois não é a vida terrena mas sim a espiritual, a vida da alma, que está em perigo. Pois o desejo excessivo pela matéria encontra realização, pois é sempre a própria vontade do ser humano que determina o estado em que se encontra a alma. A matéria dura será um dia o seu destino, pelo qual o ser humano tão avidamente se esforça. O ser humano não pode ser levado a compreender que o desejo pela matéria, pelos bens terrenos, significa um passo atrás, pois ele esforça-se por algo que há muito tempo tinha superado, o que significava um cativeiro duro para a sua alma, que era sentida como escravidão e, portanto, como tormento pela alma e cada libertação dela, cada progresso no estado de compulsão trouxe alívio ao espiritual.

E agora o ser humano esforça-se por aquilo de que a sua alma fugiu porque era um grilheta. Tudo o material terreno só serve o corpo, mas só a alma se for superado, se estimular o amor do ser humano à actividade, à doação, à expressão por amor ao próximo. Então a matéria também pode ser útil para a vida da alma, mas deve ser sempre um desprendimento dela, e não um desejo de si mesma no seu próprio interesse. Enquanto os bens terrenos forem desejados, o desejo de bens espirituais não existe ou existe apenas em muito pequena medida, mas a alma não pode levar nada terreno consigo para o reino espiritual, mas pode levar bens espirituais que por si só a preparam para um estado de bem-aventurança. Se ao menos as pessoas considerassem que o dia seguinte pode terminar a sua vida terrena e que, portanto, tomariam providências para a sua permanência no reino espiritual.... se ao menos considerassem que todos os bens terrenos lhes são inúteis e que o que vive no reino espiritual passa na pobreza extrema, que o ser humano na terra é responsável por si próprio, que poderia facilmente ter evitado ao recolher tesouros espirituais na terra..... se ele considerar que a vida terrena, mesmo que dure muito tempo, é apenas um momento no tempo em comparação com a eternidade, mas que a alma tem de sofrer do que o ser humano perdeu na terra.... No entanto, ele só pode ser lembrado vezes sem conta da ociosidade da sua vida, só pode ser admoestado vezes sem conta a pensar adiante e a não desperdiçar toda a energia da sua vida terrena em bens que são e permanecem completamente inúteis. Ele está na posse do livre arbítrio e do intelecto e, portanto, só pode ser instruído mas não forçado a pôr a sua vida para trás das costas de modo a que a alma entre no reino espiritual com boa saúde e cheia de força. Por conseguinte, as pessoas serão repetidamente privadas do que tão ardentemente desejam na terra, serão repetidamente alertadas para a transitoriedade dos bens terrenos, e abençoados são aqueles que reconhecem que o seu propósito de vida terrena é diferente de lutar pelos bens terrenos; abençoados são aqueles que reflectem e reúnem tesouros espirituais, abençoados são aqueles que criam e trabalham para a salvação da alma, pois serão ricos e abençoados no reino espiritual e poderão agora criar e trabalhar porque a sua riqueza é imperecível...._>Ámen