• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

영적 침체의 이유. 물질을 향한 집착.

인간의 영적인 침체의 근본적인 이유는 항상 증가되는 물질에 대한 집착이다. 이런 집착은 사람들이 걸린 죽음에 이르게 되는 질병과 같고, 마치 점점 더 죄어와 사람의 목숨을 노리는 사슬과 같다. 여기서 말하는 것은 세상적인 생명이 아니라 영적인 생명, 즉 위험 속에 있는 혼의 생명을 말한다. 지나치게 물질에 대한 집착이 성취되면, 사람의 의지가 혼의 상태를 스스로 정하는 것처럼, 사람들이 그렇게 열심히 추구하던 굳은 물질이 나중에 자신의 운명이 될 것이다.

물질과 세상 소유를 갈망하는 일이 퇴보를 의미함을 사람들에게 이해시키기 어렵다. 사람들이 그들 자신이 이미 극복하는 것을 다시 추구하고, 그들의 혼에게 끔찍한 감옥을 의미하는 것을 다시 추구하고, 자유가 없음으로 혼이 고통을 느끼는 것을 다시 추구하고, 자유가 없은 상태를 벗어나게 하는 모든 일과 의무단계에서 이루는 모든 성장들이 영적인 존재를 수월하게 해주었만, 사람이 이제 자신의 혼이 벗어난 사슬을 추구한다.

모든 세상 물질은 단지 육체를 섬긴다. 만약에 물질을 극복하면, 물질이 주는 일을 하도록, 이웃을 향한 사랑으로 자신을 희생하는 일을 행하도록 사람의 사랑을 자극하면, 비로소 물질이 혼을 섬긴다. 그러면 물질이 또한 혼의 생명에 유익이 될 수 있다. 그러나 항상 물질로부터 자유롭게 되야만 하고, 자신의 유익을 위해 갈망하지 않아야만 한다. 세상 물질을 갈망하는 동안에는 영적인 재물을 갈망하지 않거나 아주 적게 갈망한다. 혼은 세상적인 어떤 것도 영의 나라로 가지고 갈 수 없지만 그러나 영적인 재물은 가지고 갈 수 있고, 영적인 재물이 유일하게 혼에게 행복한 상태를 준다.

그러나 사람이 내일이 내 생의 마지막 날이 될 수 있음을 생각하고, 그러므로 혼이 미리 영의 나라에 거할 준비를 할 생각을 하기 원하면, 얼마나 좋을까! 모든 세상의 소유물은 자신에게 가치가 없다는 것을 생각하고, 이 땅에서 자신의 잘못으로 영의 나라에서 계속 존재하는 것이 크게 부족한 가운데 영계로 간다는 것을 생각하고, 그가 이 땅에서 영적인 보물을 모음으로 쉽게 이를 극복할 수 있다는 것을 생각한다면, 얼마나 좋을까! 이 땅의 삶이 비록 길다 할지라도 영원에 비하면 눈깜짝할 사이이고, 그러나 혼은 사람이 이 땅에서 하지 않은 일로 인해 고통을 당해야만 한다는 것을 생각한다면, 얼마나 좋을까! 그러나 그는 단지 항상 계속하여 또 다시 그의 헛된 삶에 대해 지적을 받을 수 있고, 그는 항상 단지 미리 생각하고, 그의 전 인생의 힘을 전적으로 가치가 없고 가치가 없는 것으로 남는 물질을 위해 소모하는 일에 대해 경고받을 수 있다.

그가 자유의지와 자유로운 이성을 가지고 있기 때문에, 그는 혼이 건강하고 능력이 충만하게 영의 나라에 갈수 있도록 생애를 보내도록 강요받을 수 없고, 단지 가르침을 받을 수 있다. 그러므로 사람들이 이 땅에서 아주 갈망하는 것들을 항상 또 다시 빼앗길 것이다. 그들에게 항상 또 다시 세상 소유의 무상함을 눈앞에 보여줄 것이다. 그들의 인생의 목적이 세상 재물을 추구하는 일이 아니라, 다른데 있음을 깨달은 사람은 복있는 사람이다. 깊이 생각하고 영적인 보물을 모으는 사람은 복이 있다. 혼의 구원을 위해 일하고, 역사하는 사람은 복이 있다. 왜냐면 그들은 부자가 되고, 영의 나라에서 복되게 되고, 일하고 역사할 수 있기 때문이다. 왜냐면 그의 부유함은 사라지지 않기 때문이다.

아멘