• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

Grund des geistigen Niederganges Sucht nach der Materie....

Ein wesentlicher Anlaß zum geistigen Niedergang der Menschen ist die sich immer steigernde Sucht nach der Materie. Es ist wie eine Krankheit, welche die Menschen überfallen hat, die zu Tode führt, es ist wie eine immer härter werdende Fessel, die das Leben der Menschen bedroht, denn es handelt sich nicht um das irdische, sondern um das geistige Leben, das Leben der Seele, das in Gefahr ist. Denn das übergroße Verlangen nach der Materie findet Erfüllung, wie stets der Wille des Menschen selbst es bestimmt, in welchem Zustand sich die Seele befindet. Die harte Materie wird dereinst ihr Los sein, die der Mensch so eifrig anstrebt. Es ist dem Menschen nicht begreiflich zu machen, daß das Verlangen nach der Materie, nach irdischem Besitz, ein Rückschritt bedeutet, denn er strebt etwas an, was er längst überwunden hatte, was für seine Seele eine harte Gefangenschaft bedeutete, was als Unfreiheit und darum als Qual von der Seele empfunden wurde und jede Erlösung daraus, jeder Fortschritt im Mußzustand dem Geistigen Erleichterung brachte.

Und nun strebt der Mensch das an, dem seine Seele entflohen ist, weil es eine Fessel war. Alles irdisch Materielle dienet nur dem Körper, der Seele aber nur dann, wenn es überwunden wird, wenn es die Liebe des Menschen anregt zur Tätigkeit, zum Geben, zum Sich-Entäußern aus Liebe zum Nächsten. Dann kann auch die Materie für das Leben der Seele von Nutzen sein, doch immer muß es ein Lösen von ihr sein, kein Begehren derselben im Eigennutz. Solange irdische Güter begehrt werden, ist das Verlangen nach geistigem Gut nicht oder nur in ganz geringem Maße vorhanden, die Seele aber kann nichts Irdisches mitnehmen in das geistige Reich, wohl aber geistiges Gut, das allein ihr einen seligen Zustand bereitet. Wenn die Menschen doch nur bedenken möchten, daß schon der nächste Tag das Erdenleben beenden kann und sie darum Vorsorge treffen würden für den Aufenthalt im geistigen Reich.... wenn sie bedenken möchten, daß jeglicher irdische Besitz für sie wertlos ist und das, was weiterlebt im geistigen Reich, in größter Armut hinübergeht, die der Mensch auf Erden selbst verschuldet, die er leicht hätte abwenden können durch Sammeln geistiger Schätze auf Erden.... wenn er bedenken möchte, daß das Erdenleben, auch wenn es lange währet, nur ein Augenblick ist, gemessen an der Ewigkeit, daß aber die Seele darunter leiden muß, was der Mensch auf Erden versäumte.... Doch er kann nur immer und immer wieder hingewiesen werden auf den Leerlauf seines Lebens, er kann nur immer wieder ermahnt werden, vorauszudenken und nicht seine ganze Erdenlebenskraft zu verschwenden an Güter, die völlig wertlos sind und bleiben. Er ist im Besitz des freien Willens und des Verstandes und kann daher nur belehrt, nicht aber gezwungen werden, das Leben so zurückzulegen, daß die Seele gesundet und kraftvoll eingehet in das geistige Reich.... Darum wird den Menschen immer wieder genommen werden, was sie auf Erden so heiß begehren, es wird ihnen die Vergänglichkeit irdischen Besitzes immer wieder vor Augen geführt werden, und selig, die erkennen, daß ihr Erdenlebenszweck ein anderer ist als das Anstreben irdischer Güter; selig, die sich besinnen und geistige Schätze zusammentragen, selig, die schaffen und wirken für das Heil der Seele, denn sie werden reich und selig sein im geistigen Reich und nun schaffen und wirken können, weil ihr Reichtum unvergänglich ist....

Amen