• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

Razón del declive espiritual es la adición a la materia....

Una razón para el declive espiritual de la humanidad es la creciente adición a la materia que es cada vez mayor. Es una enfermedad que ha invadido a los hombres que conduce a la muerte, es como un grillete cada vez más duro que amenaza la vida humana, porque no se trata de la vida terrenal sino de la vida espiritual, la vida del alma del alma que está en peligro. Porque el deseo excesivo de materia encuentra satisfacción, como también la voluntad del hombre siempre determina en qué estado se encuentra el alma. La dura materia un día será su destino, por la que el hombre lucha tan ansiosamente.

No es comprensible para el hombre que el deseo de la materia, de las posesiones terrenales, significa un paso atrás, porque se esfuerza por algo que ya había superado hace mucho tiempo, lo que significaba un cautiverio para su alma, lo que se sentía como una atadura y, por lo tanto, una tormenta para el alma y cada salvación de ella, cada progreso en el estado limitado trajo un alivio para lo espiritual. Y ahora el hombre lucha por aquello de lo que escapó su alma, porque era un grillete.

Todo lo material terrenal solo sirve al cuerpo, pero al alma solo cuando es superado, cuando estimula el amor del hombre a la actividad, para dar, por deshacerse, por amor al prójimo. Entonces la materia también puede ser una bendición para la vida del alma, pero siempre tiene que ser un desasimiento de ella, sin ningún deseo de interés propio. Mientras se deseen bienes terrenales, el deseo de bienes espirituales es inexistente o solo en un grado muy pequeño, pero el alma no puede llevar nada terrenal al reino espiritual, pero bien bienes espirituales, que solo le preparan un estado de felicidad.

Si los hombres solo considerasen que el día siguiente puede terminar con la vida terrenal y, por lo tanto, deberían tomar precauciones para la permanencia en el reino espiritual.... si considerasen que todas las propiedades terrenales no valen nada para ellos, y lo que va a seguir viviendo en el reino espiritual pasará allá en gran pobreza, de la cual el hombre mismo en la tierra fue el responsable, que podría haber evitado fácilmente al recoger tesoros espirituales en la tierra.... si quisiera considerar que la vida terrenal, incluso si dura mucho tiempo, es solo un momento, medido por la eternidad, pero que el alma tiene que sufrir lo que el hombre desaprovechó en la tierra.... pero solo puede ser avisado una y otra vez al ralentí de su vida, solo se le puede recordar una y otra vez que piense en el futuro y no desperdicie toda su energía vital terrenal en bienes que son y siguen siendo completamente inútiles.

Él dispone del libre albedrio y del entendimiento humano y, por lo tanto, solo puede ser instruido, pero no obligado de pasar la vida de tal manera que el alma sane y entre en el reino espiritual lleno de fuerza....

Es por eso que a los hombres se les quitará una y otra vez lo que desean tan ardientemente en la tierra, se les mostrará una y otra vez la fugacidad de los bienes terrenales, y bienaventurados, quienes reconocen que su propósito de la vida terrenal es diferente que la búsqueda de bienes terrenales, bienaventurados, quienes reflejan y acumulan tesoros espirituales, benditos que actúan y obran por la salvación del alma, porque serán ricos y felices en el reino espiritual y ahora pueden crear y actuar porque su riqueza es imperecedera....

Amén