• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

Reason for the spiritual decline Addiction to matter....

A major cause of people's spiritual decline is the ever-increasing addiction to matter. It is like a disease which has overtaken people, which leads to death, it is like an ever tightening shackle which threatens people's lives, for it is not earthly but spiritual life, the life of the soul, which is in danger. For the overwhelming desire for matter finds fulfillment, just as it is always the human being's own will, that determines the state of the soul. Hard matter will one day be its fate, which man so eagerly strives for. It cannot be made comprehensible to man that the desire for matter, for earthly possession, means a step backwards, for he strives for something which he had long since overcome, which meant a hard imprisonment for his soul, which was felt as lack of freedom and therefore as agony by the soul and every redemption from it, every progress in the bound state brought relief to the spiritual. And now, the human being strives for that from which his soul has fled, because it was a shackle. Everything earthly material only serves the body, but the soul, only then when it is overcome, when it stimulates the love of man to activity, to giving, to expressing oneself out of love for the neighbor. Then matter can also be useful for the life of the soul, but it must always be a detachment from it, not a desire for it in self-interest. As long as earthly goods are desired, the desire for spiritual goods does not exist or only to a very small extent, but the soul cannot take anything earthly with it into the spiritual kingdom, but certainly spiritual goods, which alone prepare a blissful state for it. If only people would consider that the next day can already end their earthly life, and that they would therefore make provisions for their stay in the spiritual kingdom.... if only they would consider that all earthly possessions are worthless to them and that what lives on in the spiritual kingdom passes over in utmost poverty, which is the human being's own fault on earth, and which he could easily have averted by collecting spiritual treasures on earth........ if he would consider that earthly life, even if it lasts a long time, is only a moment compared to eternity, but that the soul has to suffer from what the human being missed on earth.... Yet, he can only be reminded time and again of the idleness of his life, he can only be admonished time and again to think ahead and not to waste all his earthly energy on possessions, which are and remain completely worthless. He is in possession of free will and intellect, and can therefore only be instructed, but not forced to live his life in such a way that his soul will enter the spiritual kingdom in a healthy and powerful way.... This is why people will time and again be deprived of what they so ardently desire on earth, the transience of earthly possessions will time and again be brought to their attention, and blessed are those who realize that their purpose of earthly life is different from striving for earthly possessions; blessed are those who reflect and gather spiritual treasures, blessed are those who create and work for the salvation of the soul, for they will be rich and happy in the spiritual kingdom, and will now be able to create and work, because their wealth is imperishable....

Amen