• Înapoi

Motivul declinului spiritual Dependența de materie....

O cauză esențială a declinului spiritual al oamenilor este dependența din ce în ce mai mare față de materie. Ea este ca o boală care i-a cuprins pe oameni, care duce la moarte, este ca un lanț tot mai greu care amenință viața oamenilor, căci nu viața pământească, ci cea spirituală, viața sufletului, este cea care este în pericol. Căci dorința excesivă pentru materie își găsește împlinirea, căci întotdeauna însăși voința omului este cea care determină starea în care se află sufletul. Materia dură va fi într-o zi soarta sa, pe care ființa umană o urmărește cu atâta râvnă. Ființei umane nu i se poate face înțeles faptul că dorința de materie, de bunuri pământești, înseamnă un pas înapoi, căci ea tinde spre ceva ce a depășit de mult timp, ceea ce a însemnat pentru sufletul său o întemnițare dură, care a fost resimțită ca o robie și deci ca un chin de către suflet, iar fiecare eliberare din ea, fiecare progres în starea de constrângere a adus ușurare în plan spiritual.

Și acum ființa umană se străduiește față de ceea ce sufletul său s-a scăpat, pentru că era o încătușare. Tot ceea ce este material-pământesc servește numai trupului, dar sufletului numai dacă este depășit, dacă stimulează iubirea ființei umane spre activitate, spre dăruire, spre exprimarea din iubire față de aproapele. Atunci materia poate fi și ea utilă pentru viața sufletului, dar trebuie să fie întotdeauna o detașare de ea, nu o dorință de ea în interes propriu. Atâta timp cât sunt dorite bunurile pământești, dorința de posesiuni spirituale nu există sau există doar într-o măsură foarte mică, dar sufletul nu poate lua cu el nimic pământesc în împărăția spirituală, ci poate lua posesiuni spirituale, care singure îl pregătesc pentru o stare de fericire. Dacă oamenii s-ar gândi că chiar a doua zi se poate sfârși viața lor pământească și că, prin urmare, și-ar face provizii pentru șederea lor în împărăția spirituală.... dacă ar considera că toate posesiunile pământești sunt lipsite de valoare pentru ei și că ceea ce trăiește în împărăția spirituală trece în cea mai mare sărăcie, de care omul de pe Pământ este responsabil el însuși, pe care ar fi putut cu ușurință să o evite prin strângerea de comori spirituale pe Pământ..... dacă ar considera că viața pământească, chiar dacă durează mult timp, este doar o clipă în comparație cu veșnicia, dar că sufletul trebuie să sufere de pe urma a ceea ce ființa umană a ratat pe Pământ.... Cu toate acestea, nu se poate decât să i se atragă atenția din nou și din nou de mersul în gol al vieții sale, nu poate decât să fie îndemnat din nou și din nou să se gândească la viitor și să nu-și irosească toată energia vieții sale pământești pe bunuri care sunt și rămân complet lipsite de valoare. El se află în posesia liberului arbitru și a intelectului și, prin urmare, nu poate fi decât instruit, dar nu forțat, să trăiască viața sa, astfel încât sufletul să intre în împărăția spirituală sănătos și plin de putere. Din acest motiv, oamenii vor fi privați în mod repetat de ceea ce își doresc cu atâta ardoare pe Pământ, le va fi adus în mod repetat la cunoștință caracterul trecător al posesiunilor pământești, iar fericiți sunt cei care recunosc că scopul vieții lor pământești este diferit de lupta pentru bunuri pământești; fericiți sunt cei care reflectă și adună comori spirituale, fericiți sunt cei care creează și lucrează pentru mântuirea sufletului, căci ei vor fi bogați și binecuvântați în împărăția spirituală și vor putea acum să creeze și să lucreze pentru că averea lor este nepieritoare....

Amin

Le motif de la fin spirituelle - le désir ardent pour la matière

Une raison essentielle de la descente spirituelle des hommes est le désir ardent toujours croissant pour la matière. C’est comme une maladie qui est tombée sur les hommes, et qui les mènent à la mort, c’est comme une chaîne que devient toujours plus dure, qui menace la vie des hommes, parce qu'il ne s'agit pas de la vie terrestre, mais de la vie spirituelle, de la vie de l'âme qui est en danger. Parce que le très grand désir pour la matière trouve son accomplissement comme la volonté de l'homme lui-même le détermine, selon dans quel état se trouve l'âme. La dure matière sera un jour son sort, puisque l'homme y tend avec tant de ferveur. On ne peut pas faire comprendre à l'homme que le désir pour la matière, pour la possession terrestre, signifie une rétrogradation, parce qu'il tend vers quelque chose qu’il avait depuis longtemps dépassé, qui signifiait pour son âme une dure captivité, qui était perçue par l'âme comme une non-liberté et donc un tourment, et chaque libération de cela, tout progrès dans l'état d'obligation apportait à l’homme un soulagement spirituel.

Et maintenant l'homme tend à ce dont l'âme a échappé, parce que c’était une chaîne. Tout le matériel terrestre sert seulement au corps, mais à l'âme seulement lorsqu’il est dépassé, lorsque l'amour de l'homme stimule à l'activité, à donner, à donner par amour pour le prochain. Alors la matière peut être aussi d'utilité pour la vie de l'âme, mais il doit toujours être en mesure de s’en détacher, ne pas désirer sa possession. Tant que des biens terrestres sont désirés, il n’existe pas encore le désir pour le bien spirituel ou bien seulement dans une moindre mesure, l'âme ne peut emporter rien de terrestre avec elle dans le Règne spirituel, mais uniquement le bien spirituel lui prépare un état bienheureux. Si les hommes voulaient seulement réfléchir que déjà le jour suivant leur vie terrestre pourrait être terminée alors ils chercheraient des provisions pour le séjour dans le Règne Spirituel, s'ils voulaient réfléchir que chaque possession terrestre est pour eux sans valeur et que ceux-ci continuent à vivre dans le Règne spirituel, ils y passent dans la plus grande pauvreté que l'homme sur la Terre se cause tout seul lui-même. Alors qu'il pourrait facilement éviter cela en recueillant des trésors spirituels sur la Terre s’il voulait réfléchir que la vie terrestre, même si elle dure longtemps est seulement un instant mesuré à l'Éternité où l'âme devra souffrir pour ce que l'homme a manqué sur la Terre. Mais il peut toujours et doit toujours seulement lui être indiqué la course à vide de sa vie, il peut toujours seulement être mis en garde qu’il lui faut anticiper cela et ne pas gaspiller toute sa force vitale terrestre en biens qui sont et restent pour lui totalement sans valeur. Il est en possession de la libre volonté et de l'entendement et en cela il peut seulement être instruit, mais non forcé de parcourir la vie de sorte que l'âme entre dans le Règne spirituel, saine et forte. Donc aux hommes il est toujours de nouveau enlevé ce qu’ils convoitent sur la Terre, il leur sera toujours de nouveau mis devant les yeux la caducité de la possession terrestre et bienheureux ceux qui reconnaissent que le but de leur vie terrestre est autre chose que de tendre à des biens terrestres ; bienheureux ceux qui pensent et agissent pour le bien de l’âme, parce qu'ils seront riches et bienheureux dans le Règne spirituel et maintenant ils pourront créer et agir, parce que leur richesse est impérissable.

Amen