Comparați anunțul cu traducerea
Curs de dezvoltare.... Legea constrângerii.... Stadiul liberului arbitru....
Nimic nu este fără scop și fără finalitate.... Tot ceea ce există a fost creat de Dumnezeu și adus la existență pentru a îndeplini un scop. Prin urmare, fiecare lucru are și el un scop, trebuie să servească într-un anumit fel pentru a-și îndeplini scopul. Chiar și cea mai mică operă a creației, cea mai mică ființă vie, are o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească și este, ca să spunem așa, obligată să o facă, deoarece tot ceea ce este creat se află sub incidența unei legi a naturii și, prin urmare, nu poate acționa în afara legii. Cu toate acestea, chiar și ceea ce se realizează în temeiul legii constrângerii rămâne, ca să spunem așa, o slujire, deoarece este întotdeauna în avantajul unei alte opere de creație, este necesar pentru crearea și întreținerea acesteia. Astfel, nu există nimic în întregul univers care să nu aibă un scop, care ar fi creat fără scop. Dar scopul și destinul final este eliberarea spiritualului, la care contribuie, așadar, întreaga operă a creației, conform planului divin și înțelept din veșnicie. Numai în scopul răscumpărării spiritualului a luat ființă întreaga creație, iar fiecare lucrare individuală a creației îndeplinește acest scop în legea constrângerii.
Dar este diferit în cazul ființei umane, care este, cu siguranță, tot o operă a creației lui Dumnezeu, dar care nu este supusă legii constrângerii în gândirea, voința și acțiunea sa. Ființa umană exterioară, forma fizică, este încă supusă legii constrângerii, deoarece este încă formată din spiritual, care se află încă la începutul dezvoltării sale. Sufletul său, însă, are o anumită libertate, se poate dezvolta după propria voință și, prin urmare, nu este supus acestei legi de către Dumnezeu. Cu toate acestea, dezvoltarea sa, eliberarea sa din robia materiei pământești, depinde și de voința sa de a fi activ în slujire.... Astfel, slujirea este scopul real al existenței sale pământești. Și, din moment ce nu este forțat să servească, trebuie să se dezvolte în el iubirea, care este cel mai sigur impuls pentru activitatea de slujire. Ceea ce s-a petrecut și s-a realizat în timpuri nesfârșite în legea constrângerii urmează acum să cunoască punctul culminant ca ființă umană, dar în liberul arbitru. Ființa umană ar trebui să slujească în iubire pentru a se elibera astfel complet de starea legată, pe care spiritul o resimte ca pe o cătușă și ca pe o restricție a plenitudinii sale primordiale de forță și lumină. Sufletul ființei umane poate atinge acest țel pe Pământ dacă are voința serioasă de a face acest lucru, însă nu este obligat să îl atingă, deoarece Dumnezeu i-a dat libertate de voință, astfel încât să îl poată alege liber pe El sau pe adversarul Său, care l-a făcut lipsit de libertate și de care, prin urmare, trebuie să se elibereze. Iubirea slujitoare este cheia pentru a ne elibera de închisoarea nesfârșită.... (6.5.1951). Ceea ce ființa trebuia să facă în conformitate cu voința lui Dumnezeu în lungul parcurs al întregii creații, va face acum în ultima etapă a liberului arbitru.... ar trebui să servească din dragoste.... Prin aceasta își dovedește originea divină, căci iubirea modelează ființa divină și se modelează din nou în ceea ce a fost de la început, acceptă din nou ceea ce a renunțat în liberul arbitru din aroganță. De îndată ce omul slujește cu iubire, ofensa sa împotriva lui Dumnezeu este anulată, a ieșit din starea de păcat și a regăsit drumul spre Dumnezeu, de Care voia să se îndepărteze..... (se distanțase) și-a recunoscut calitatea de copil și dorește să intre în relația corectă cu Tatăl, iar prin iubire devine un copil potrivit al lui Dumnezeu.... Dar totul trebuie să se întâmple în liberul arbitru, iar acesta este testul vieții sale pământești pe care trebuie neapărat să-l treacă. Ființa umană poate ajunge la țintă pentru că este ajutată de Dumnezeu în toate privințele, dar poate, de asemenea, să fi parcurs în zadar întregul curs lung de dezvoltare în starea de constrângere dacă, în loc să progreseze în sus în stadiul de ființă umană, stă pe loc sau chiar regresează. Apoi abuzează din nou de liberul său arbitru.... nu se folosește de numeroasele posibilități care i se oferă pentru a atinge scopul și atunci trebuie să suporte și consecințele.... un parcurs reînnoit prin întreaga creație. Odată ce își va atinge cu siguranță țelul, dar ființa însăși determină durata în care va fi legată, căci Dumnezeu i-a dat liberul arbitru, pe care îl și respectă, pentru ca ea să devină perfectă....
Amin
Traducător
Curso de desenvolvimento.... Lei da coacção.... Estágio do livre arbítrio....
Nada é sem propósito e objectivo.... Tudo o que existe foi criado por Deus e trazido à existência para cumprir um propósito. Tudo, portanto, também tem o seu propósito, deve servir de alguma forma para cumprir o seu propósito. Mesmo a mais pequena obra de criação, o mais pequeno ser vivo, tem a sua tarefa, que deve cumprir e é obrigado a fazê-lo, por assim dizer, porque tudo criado está sujeito a uma lei natural e, portanto, não pode agir ilegalmente. No entanto, mesmo aquilo que é realizado ao abrigo da lei da compulsão permanece, por assim dizer, um serviço, pois é sempre em benefício de outra obra de criação, é necessário para a sua criação e manutenção. E por isso não há nada em todo o universo que não tenha um propósito, que por isso seria criado sem propósito. Mas o objectivo e destino final é a libertação do espiritual, para o qual todo o trabalho da criação contribui, portanto, de acordo com o plano divinamente sábio da eternidade. Toda a criação surgiu apenas com o propósito de redimir o espiritual, e cada obra individual da criação cumpre este propósito na lei da compulsão.
Mas é diferente com o ser humano, que é certamente também uma obra da criação de Deus, mas que não está sujeito à lei da compulsão no seu pensamento, vontade e acção. O ser humano exterior, a forma física, ainda está sujeito à lei da compulsão porque ainda é formado a partir do espiritual, que ainda se encontra no início do seu desenvolvimento. A sua alma, porém, tem uma certa liberdade, pode desenvolver-se de acordo com a sua própria vontade e, portanto, não está sujeita a esta lei por Deus. No entanto, o seu desenvolvimento, a sua libertação da escravidão da matéria terrestre, depende também da sua vontade de estar activo no serviço.... Assim, mais uma vez, o serviço é o verdadeiro objectivo da sua existência terrena. E como não é forçado a servir a actividade, o amor, que é o impulso mais seguro para servir a actividade, deve desenvolver-se nela. O que se passou e foi alcançado em tempo infinito na lei da compulsão, deve agora experimentar o seu auge como ser humano, mas em livre arbítrio. O ser humano deve servir no amor para assim se tornar completamente livre do estado vinculado, que o espírito sente como um grilhão e como uma restrição da sua plenitude original de força e luz. A alma do ser humano pode alcançar este objectivo na terra se tiver a vontade séria de o fazer, no entanto, não tem de o alcançar porque Deus lhe deu liberdade de vontade para que o possa escolher livremente a Ele ou ao Seu adversário, que o fez livre e do qual, portanto, tem de se libertar. O amor servente é a chave para se libertar de uma prisão interminável.... (6.5.1951) O que a disponibilidade teve de fazer de acordo com a vontade de Deus no longo curso de toda a criação, fará agora na última fase em livre arbítrio.... deve servir por amor.... Assim, prova a sua origem divina, pois o amor molda o ser divino, e volta a moldar-se naquilo que era desde o início, retoma aquilo de que tinha abdicado de livre vontade por arrogância. Assim que o ser humano serve com amor a sua ofensa contra Deus é levantada, ele emerge do estado de pecado e reencontra o seu caminho de volta a Deus, de Quem ele queria distanciar-se.... (tinha-se distanciado) reconheceu a sua filiação e deseja entrar na relação certa com o Pai, e através do amor ele torna-se um filho de Deus.... Mas tudo tem de acontecer de livre vontade, e esta é a sua prova de vida terrena que ele tem absolutamente de passar. O ser humano pode alcançar o objectivo porque é ajudado por Deus de todas as maneiras, mas também pode ter coberto em vão todo o longo curso do desenvolvimento em estado de compulsão se, em vez de progredir para cima no palco como ser humano, ficar parado ou mesmo regredir. Depois volta a abusar do seu livre arbítrio.... não faz uso das muitas oportunidades que lhe são dadas para alcançar o objectivo, e deve então suportar também as consequências.... uma caminhada renovada por toda a criação. Uma vez atingido o seu objectivo, mas o próprio ser determina a duração da sua vinculação, pois Deus deu-lhe livre arbítrio que Ele também respeita para que ele se torne perfeito...._>Ámen
Traducător