Comparați anunțul cu traducerea
Curs de dezvoltare.... Legea constrângerii.... Stadiul liberului arbitru....
Nimic nu este fără scop și fără finalitate.... Tot ceea ce există a fost creat de Dumnezeu și adus la existență pentru a îndeplini un scop. Prin urmare, fiecare lucru are și el un scop, trebuie să servească într-un anumit fel pentru a-și îndeplini scopul. Chiar și cea mai mică operă a creației, cea mai mică ființă vie, are o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească și este, ca să spunem așa, obligată să o facă, deoarece tot ceea ce este creat se află sub incidența unei legi a naturii și, prin urmare, nu poate acționa în afara legii. Cu toate acestea, chiar și ceea ce se realizează în temeiul legii constrângerii rămâne, ca să spunem așa, o slujire, deoarece este întotdeauna în avantajul unei alte opere de creație, este necesar pentru crearea și întreținerea acesteia. Astfel, nu există nimic în întregul univers care să nu aibă un scop, care ar fi creat fără scop. Dar scopul și destinul final este eliberarea spiritualului, la care contribuie, așadar, întreaga operă a creației, conform planului divin și înțelept din veșnicie. Numai în scopul răscumpărării spiritualului a luat ființă întreaga creație, iar fiecare lucrare individuală a creației îndeplinește acest scop în legea constrângerii.
Dar este diferit în cazul ființei umane, care este, cu siguranță, tot o operă a creației lui Dumnezeu, dar care nu este supusă legii constrângerii în gândirea, voința și acțiunea sa. Ființa umană exterioară, forma fizică, este încă supusă legii constrângerii, deoarece este încă formată din spiritual, care se află încă la începutul dezvoltării sale. Sufletul său, însă, are o anumită libertate, se poate dezvolta după propria voință și, prin urmare, nu este supus acestei legi de către Dumnezeu. Cu toate acestea, dezvoltarea sa, eliberarea sa din robia materiei pământești, depinde și de voința sa de a fi activ în slujire.... Astfel, slujirea este scopul real al existenței sale pământești. Și, din moment ce nu este forțat să servească, trebuie să se dezvolte în el iubirea, care este cel mai sigur impuls pentru activitatea de slujire. Ceea ce s-a petrecut și s-a realizat în timpuri nesfârșite în legea constrângerii urmează acum să cunoască punctul culminant ca ființă umană, dar în liberul arbitru. Ființa umană ar trebui să slujească în iubire pentru a se elibera astfel complet de starea legată, pe care spiritul o resimte ca pe o cătușă și ca pe o restricție a plenitudinii sale primordiale de forță și lumină. Sufletul ființei umane poate atinge acest țel pe Pământ dacă are voința serioasă de a face acest lucru, însă nu este obligat să îl atingă, deoarece Dumnezeu i-a dat libertate de voință, astfel încât să îl poată alege liber pe El sau pe adversarul Său, care l-a făcut lipsit de libertate și de care, prin urmare, trebuie să se elibereze. Iubirea slujitoare este cheia pentru a ne elibera de închisoarea nesfârșită.... (6.5.1951). Ceea ce ființa trebuia să facă în conformitate cu voința lui Dumnezeu în lungul parcurs al întregii creații, va face acum în ultima etapă a liberului arbitru.... ar trebui să servească din dragoste.... Prin aceasta își dovedește originea divină, căci iubirea modelează ființa divină și se modelează din nou în ceea ce a fost de la început, acceptă din nou ceea ce a renunțat în liberul arbitru din aroganță. De îndată ce omul slujește cu iubire, ofensa sa împotriva lui Dumnezeu este anulată, a ieșit din starea de păcat și a regăsit drumul spre Dumnezeu, de Care voia să se îndepărteze..... (se distanțase) și-a recunoscut calitatea de copil și dorește să intre în relația corectă cu Tatăl, iar prin iubire devine un copil potrivit al lui Dumnezeu.... Dar totul trebuie să se întâmple în liberul arbitru, iar acesta este testul vieții sale pământești pe care trebuie neapărat să-l treacă. Ființa umană poate ajunge la țintă pentru că este ajutată de Dumnezeu în toate privințele, dar poate, de asemenea, să fi parcurs în zadar întregul curs lung de dezvoltare în starea de constrângere dacă, în loc să progreseze în sus în stadiul de ființă umană, stă pe loc sau chiar regresează. Apoi abuzează din nou de liberul său arbitru.... nu se folosește de numeroasele posibilități care i se oferă pentru a atinge scopul și atunci trebuie să suporte și consecințele.... un parcurs reînnoit prin întreaga creație. Odată ce își va atinge cu siguranță țelul, dar ființa însăși determină durata în care va fi legată, căci Dumnezeu i-a dat liberul arbitru, pe care îl și respectă, pentru ca ea să devină perfectă....
Amin
Traducător
Process of development.... Law of compulsion.... Stage of free will....
Nothing is without purpose and goal.... Everything in existence was created by God and brought to life to fulfil a purpose. Consequently, everything also has its function; it has to serve in some way or other in order to fulfil its purpose. Even the smallest work of creation, the smallest living being, has its task which it has to comply with and effectively is forced to do so, because every creation is subject to natural law, thus it is unable to act unlawfully.
Nevertheless, even an accomplished task in the law of compulsion is effectively a service, for it will always benefit another work of creation, it is necessary for the emergence and preservation of same. And thus, nothing in the entire universe is without purpose, or was created for no reason.
The final purpose and destiny, however, is the liberation of the spiritual substance, towards which the whole of creation contributes in accordance with God's wise plan of eternity. The whole of creation only came into being for the purpose of liberating the spiritual substance, and every single work of creation complies with this destiny in the law of compulsion.
The human being, however, is an exception, he is indeed God's work of creation too, nevertheless, his thoughts, will and actions are not subject to the law of compulsion. The external human being, the physical body, is still subject to the law of compulsion, because this consists of spiritual substances which are still at the beginning of development. His soul, however, enjoys a certain amount of freedom, it is able to develop in line with its own will, thus God has not subjected it to this law. All the same, even the soul's development, its release from the constraint of earthly matter, depends on its will to occupy itself in a helpful manner.... thus, again, service is the actual purpose of its earthly life. And since it is not forced into a helpful activity, love has to develop within itself, which is the most certain impulse for helpful activity.
What occurred and was achieved during an infinitely long time in the law of compulsion shall now experience its culmination as human being, but of its own volition. The human being should serve with love in order to become completely liberated from the constrained state, which the soul regards as a limitation and restriction of its original abundance of strength and light.... The human being's soul can reach this goal on earth if it has the sincere will to do so, yet it does not have to attain it, because God gave it freedom of will to enable its free decision for Him or His adversary, who caused its loss of freedom and from whom it therefore has to liberate itself. Loving service is the key to liberation from this infinitely long captivity.... What the spiritual substance had to do in line with God's will during the long path through all of creation, it should now, in the final stage, do of its own volition.... it should serve because of love.... Thereby it demonstrates its divine origin, for love characterises the divine being and it shapes itself again into its original nature, it accepts again what it had voluntarily abandoned due to arrogance. As soon as the human being serves with love his offence against God will be cancelled, he will have left the state of sinfulness and will have found his way back to God, from Whom he wanted to distance himself.... (had distanced himself) he has recognised his childship and desires to enter into the right kind of relationship with the Father, and through love he will become a true child of God....
Yet it all has to take place in free will, and this is his test of earthly life which he absolutely has to pass. The human being is able to reach this goal since he will receive help from God in every way, but he may also have completed the infinitely long process of development in the law of compulsion in vain if he, instead of progressing in the stage of a human being, comes to a standstill or even slips back. Then he will misuse his free will again.... he does not use the many opportunities at his disposal to reach the goal, and then he will also have to accept the consequences.... a repeated path through all of creation. One day he will surely reach his goal, but it is up to the being itself to decide the duration of its captivity, for God gave it free will which He respects so that it can become perfect....
Amen
Traducător