Comparați anunțul cu traducerea
Curs de dezvoltare.... Legea constrângerii.... Stadiul liberului arbitru....
Nimic nu este fără scop și fără finalitate.... Tot ceea ce există a fost creat de Dumnezeu și adus la existență pentru a îndeplini un scop. Prin urmare, fiecare lucru are și el un scop, trebuie să servească într-un anumit fel pentru a-și îndeplini scopul. Chiar și cea mai mică operă a creației, cea mai mică ființă vie, are o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească și este, ca să spunem așa, obligată să o facă, deoarece tot ceea ce este creat se află sub incidența unei legi a naturii și, prin urmare, nu poate acționa în afara legii. Cu toate acestea, chiar și ceea ce se realizează în temeiul legii constrângerii rămâne, ca să spunem așa, o slujire, deoarece este întotdeauna în avantajul unei alte opere de creație, este necesar pentru crearea și întreținerea acesteia. Astfel, nu există nimic în întregul univers care să nu aibă un scop, care ar fi creat fără scop. Dar scopul și destinul final este eliberarea spiritualului, la care contribuie, așadar, întreaga operă a creației, conform planului divin și înțelept din veșnicie. Numai în scopul răscumpărării spiritualului a luat ființă întreaga creație, iar fiecare lucrare individuală a creației îndeplinește acest scop în legea constrângerii.
Dar este diferit în cazul ființei umane, care este, cu siguranță, tot o operă a creației lui Dumnezeu, dar care nu este supusă legii constrângerii în gândirea, voința și acțiunea sa. Ființa umană exterioară, forma fizică, este încă supusă legii constrângerii, deoarece este încă formată din spiritual, care se află încă la începutul dezvoltării sale. Sufletul său, însă, are o anumită libertate, se poate dezvolta după propria voință și, prin urmare, nu este supus acestei legi de către Dumnezeu. Cu toate acestea, dezvoltarea sa, eliberarea sa din robia materiei pământești, depinde și de voința sa de a fi activ în slujire.... Astfel, slujirea este scopul real al existenței sale pământești. Și, din moment ce nu este forțat să servească, trebuie să se dezvolte în el iubirea, care este cel mai sigur impuls pentru activitatea de slujire. Ceea ce s-a petrecut și s-a realizat în timpuri nesfârșite în legea constrângerii urmează acum să cunoască punctul culminant ca ființă umană, dar în liberul arbitru. Ființa umană ar trebui să slujească în iubire pentru a se elibera astfel complet de starea legată, pe care spiritul o resimte ca pe o cătușă și ca pe o restricție a plenitudinii sale primordiale de forță și lumină. Sufletul ființei umane poate atinge acest țel pe Pământ dacă are voința serioasă de a face acest lucru, însă nu este obligat să îl atingă, deoarece Dumnezeu i-a dat libertate de voință, astfel încât să îl poată alege liber pe El sau pe adversarul Său, care l-a făcut lipsit de libertate și de care, prin urmare, trebuie să se elibereze. Iubirea slujitoare este cheia pentru a ne elibera de închisoarea nesfârșită.... (6.5.1951). Ceea ce ființa trebuia să facă în conformitate cu voința lui Dumnezeu în lungul parcurs al întregii creații, va face acum în ultima etapă a liberului arbitru.... ar trebui să servească din dragoste.... Prin aceasta își dovedește originea divină, căci iubirea modelează ființa divină și se modelează din nou în ceea ce a fost de la început, acceptă din nou ceea ce a renunțat în liberul arbitru din aroganță. De îndată ce omul slujește cu iubire, ofensa sa împotriva lui Dumnezeu este anulată, a ieșit din starea de păcat și a regăsit drumul spre Dumnezeu, de Care voia să se îndepărteze..... (se distanțase) și-a recunoscut calitatea de copil și dorește să intre în relația corectă cu Tatăl, iar prin iubire devine un copil potrivit al lui Dumnezeu.... Dar totul trebuie să se întâmple în liberul arbitru, iar acesta este testul vieții sale pământești pe care trebuie neapărat să-l treacă. Ființa umană poate ajunge la țintă pentru că este ajutată de Dumnezeu în toate privințele, dar poate, de asemenea, să fi parcurs în zadar întregul curs lung de dezvoltare în starea de constrângere dacă, în loc să progreseze în sus în stadiul de ființă umană, stă pe loc sau chiar regresează. Apoi abuzează din nou de liberul său arbitru.... nu se folosește de numeroasele posibilități care i se oferă pentru a atinge scopul și atunci trebuie să suporte și consecințele.... un parcurs reînnoit prin întreaga creație. Odată ce își va atinge cu siguranță țelul, dar ființa însăși determină durata în care va fi legată, căci Dumnezeu i-a dat liberul arbitru, pe care îl și respectă, pentru ca ea să devină perfectă....
Amin
Traducător
PROCES RAZVOJA.... ZAKON PRISILE.... ETAPA SLOBODNE VOLJE
Ništa nije bez svrhe i cilja.... Sve što postoji stvorio je Bog i donio u život da [[bi]] ispuni[[lo]] svrhu. Posljedično tome, sve također ima svoju funkciju/sudbinu.... mora služiti na ovaj ili onaj način kako bi ispunilo svoju svrhu. Čak najmanje djelo stvaranja, najmanje živo biće, ima svoju funkciju/zadatak kojeg mora ispuniti i, do određene mjere, je prisiljeno na to, pošto su sva bića subjekti/podložna prirodnom zakonu i stoga ne mogu djelovati protiv tog zakona.
Usprkos tome, što je izvršeno na ovaj zakonski način je također služenje, pošto će uvijek koristiti jednom ili drugom djelu stvaranja. Ovo je nužno za održavanje tvorevina. I tako, ništa u cijelom svemiru nije bez svrhe, ili je bilo stvoreno bez razloga.
Konačna svrha i sudbina, međutim, je oslobađanje duhovne supstance [[ili ‘svega duhovnog’]], čemu cijelo stvaranje doprinosi u skladu sa Božjim mudrim Vječnim Planom. Cijelo stvaranje je jedino došlo u postojanje u svrhu oslobađanja duhovne supstance, i svako pojedinačno djelo stvaranja ispunjava svoju sudbinu pod zakonom [[ili ‘u stanju’]] prisile.
Ljudsko biće je međutim iznimka [[ili ‘puno je drugačija stvar čovjeka što se tiče’]] jer, iako je uistinu Božje stvaralačko djelo, on ipak, njegovog razmišljanja, volje i djelovanja što se tiče, nije predmetom zakona prisile. Izvanjski čovjekov dio, tijelo, je i dalje predmetom zakona prisile, pošto se sastoji [[ili ‘je izgrađeno’]] od duhovnih supstanci koje su na početku razvoja. Njegova duša, međutim, uživa određenu količinu slobode u tome što je sposobna razviti se u skladu sa svojom vlastitom slobodnom voljom i nije predmetom Bogom-danog zakona. Time je u svojoj zrelosti, ona oslobođena od ograničenja zemaljske materije. Materija(l) služi čovjekovoj slobodnoj volji, pošto je služenje stvarna svrha zemaljskog života.... A pošto čovjek nije prisiljen služiti, Ljubav, koja je uobičajeni motiv služenja, mora biti razvijena.
Ono što se pojavilo za vrijeme [[beskonačno dugog]] perioda prisile i bilo je kompletirano/ostvareno, će sada doživjeti svoju kulminaciju/okrunjenje kao čovjek, ali sve u slobodnoj volji. Čovjek mora služiti u Ljubavi da bi se konačno oslobodio od vezanosti na koju duša gleda kao na [[ili ‘koje duhovna supstance gleda kao na’]] ograničenje i sputavanje svog izvornog preobilja snage i svjetla.... Čovjek može postići ovaj cilj na Zemlji pošto mu je Bog dao slobodnu volju tako da se može odlučiti za Boga ili Njegovog neprijatelja, koji ga je učinio neslobodnim, i od koga se mora osloboditi. Služenje u ljubavi je ključ oslobađanja od ovog beskonačno dugog zarobljeništva.... Ono što je duhovno biće, u skladu sa Božjom voljom, bilo prisiljeno učiniti tijekom dugog p(rop)ut(ovanj)a kroz svo stvaranje, to sada u završnoj etapi treba učiniti u slobodnoj volji.... treba služiti u Ljubavi.... Na taj način demonstrira [[ili ‘u tome dokazuje’]] svoje Božansko porijeklo. Ljubav je karakterizirala Božansko biće, i čovjek sebe ponovno oblikuje u svoju izvornu prirodu [[ili ‘u ono što je ranije bilo’]], ponovno prihvaća što je u slobodnoj volji odbacio u oholosti. Čim čovjek služi u Ljubavi njegova uvreda protiv Boga je otkazana/otklonjena, on je iskupljen od grijeha i nalazi svoj put nazad k Bogu, od Kojeg se udaljio.... On prepoznaje svoje sinovstvo i žudi ući u ispravan odnos sa Ocem i postati, kroz svoju ljubav, istinsko Božje dijete....
Ali sve se to mora dogoditi u slobodnoj volji. Ovo su probe/kušnje zemaljskog života koje on apsolutno/bezuvjetno mora proći. Čovjek može dosegnuti svoj cilj pošto od Boga prima pomoć na svaki mogući način. Međutim, on može također putovati dugačkim putem razvoja uzalud ako u etapi ljudskog bića teži radije na-dolje nego na-gore. Onda on ponovno zloupotrebljava svoju slobodnu volju.... on ne koristi mnoge mogućnosti koje su mu na raspolaganju da ostvari cilj/svoju sudbinu, i onda će također morati prihvatiti posljedice ponovnog put(ovanj)a kroz cijelo stvaranje.
Jednog dana će on ostvariti svoj cilj, ali samo biće određuje koliko dugo će ostati u svom zarobljeništu/zavezano. Bog mu je dao priliku da postane savršen, ali će uvijek poštovati njegovu slobodnu volju.
AMEN
Traducător