• Înapoi

Prăpastie și pod.... Noua interdicție.... Circuitul dragostei....

Prăpastia dintre umanitate și Mine se adâncește tot mai mult, deoarece numărul celor care cred în Mine cu convingere este în continuă scădere. Puterea reprezentanților Mei pe Pământ, care vorbesc în numele Meu, dar nu răspândesc adevărul pur, este în continuă slăbire. Din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de credință și se întorc la cel care este adversarul Meu.... se întorc la lume, care este împărăția lui, și astfel măresc distanța față de Mine, pe care ar trebui să o reducă în timpul vieții lor pământești. Ei se îndepărtează de Mine și măresc prăpastia care îi separă de Mine. Totuși, acest lucru funcționează doar până la o anumită limită, pentru că, odată ce a fost trecută granița în care dragostea Mea nu-i mai atinge, substanța spirituală din oameni se întărește din nou în substanță solidă...... Atâta timp cât Pământul încă există, oamenii care se îndepărtează de Mine sunt încă în fluxul Meu de iubire, dar părăsirea lui înseamnă și dezintegrarea formelor care adăpostesc substanța spirituală...., înseamnă moartea oamenilor și a animalelor, înseamnă dizolvarea creației și reformarea ei. Nicio ființă nu se poate îndepărta de Mine fără să pățească nimic, pentru că își va pierde viața dacă Mă pierde. Astfel, oricine vrea să rămână în viață și să nu o mai piardă niciodată trebuie să se străduiască spre Mine și să Mă caute, trebuie să se străduiască să ajungă la Mine și astfel să reducă distanța dintre el și Mine. Dar acolo unde nu există credință în Mine, ca Tată și Creator din veșnicie, nu există nici o cale de trecere peste prăpastie, căci podul care duce la Mine este invizibil...... Numai credința face ca podul să fie vizibil, pentru că credința în Mine provoacă și o chemare la Mine. Credința în Mine duce la rugăciune, care este cea mai sigură punte către Mine. Nenumărați oameni trec pe lângă acest pod și chiar și cei care ar trebui să le fie călăuze nu reușesc de multe ori să găsească ei înșiși podul, pentru că vorbele lor sunt lipsite de viață, pentru că iau căi care nu pot servi drept pod, căi care duc mereu înapoi la ieșire; pentru că sunt doar cuvinte care nu vin din inimă în rugăciune și, prin urmare, nu ating nici urechea Mea, astfel că nu se intră pe podul care este singura cale care duce dincolo de prăpastie spre Mine. Dar într-o zi nici măcar acest pod nu va mai exista, pentru că odată ce ai Mei îl vor fi trecut, atunci va fi prea târziu pentru ceilalți, atunci orice cale va fi tăiată și atunci nu va mai exista mântuire pentru cei rămași în urmă; atunci abisul îi va înghiți, atunci Pământul îi va absorbi, atunci totul se va întări și va redeveni materie, pentru că nu s-a străduit să urce, ci a căutat el însuși adâncul....

Amin

Cleft and Bridge.... Novo banimento.... Círculo do Amor....

O abismo entre a humanidade e Eu está sempre a aumentar, pois o número daqueles que acreditam em Mim com convicção está constantemente a diminuir. A força dos Meus representantes na terra, que certamente falam em Meu nome mas não são propagadores da pura verdade, está constantemente a enfraquecer. Cada vez mais pessoas estão a afastar-se da fé e a voltarem-se para aquele que é o Meu adversário.... voltam-se para o mundo, que é o seu reino, e assim aumentam a distância de Mim, que devem reduzir durante a sua vida terrena. Distanciam-se de Mim e alargam o abismo que os separa de Mim. No entanto, isto só funciona até um certo limite, por uma vez ultrapassado o limite onde a Minha força de amor já não os toca, a substância espiritual nas pessoas endurece em substância sólida novamente.... Enquanto a terra ainda existir, as pessoas que apostatam de Mim ainda fazem parte do Meu fluxo de amor, mas deixá-la também significa a desintegração das formas que abrigam a substância espiritual.... Significa a morte tanto de pessoas como de animais, significa a dissolução da criação e a sua reforma. Nenhum ser se pode distanciar de Mim com impunidade, pois perderá a vida se Me perder. E assim, quem quiser manter-se vivo e nunca mais o perder deve esforçar-se por Mim e procurar Mim, deve esforçar-se por Me alcançar e assim estreitar o fosso que o separa de Mim. Mas onde não há fé em Mim como Pai e Criador desde a eternidade, também não há como atravessar o abismo, pois a ponte que conduz a Mim é invisível.... Só a fé também torna a ponte visível, pois a fé em Mim também suscita uma chamada para Mim. A Fé em Mim conduz à oração, que é a ponte mais segura para Mim. Inúmeras pessoas passam por esta ponte e mesmo aqueles que deveriam ser seus guias muitas vezes não conseguem encontrar a ponte por si próprios, porque as suas palavras estão sem vida, porque tomam caminhos que não podem servir de ponte, caminhos que levam sempre de volta à saída; porque são apenas palavras que não vêm do coração em oração e por isso também não tocam no Meu ouvido, pelo que não se entra na ponte, que é o único caminho que conduz através do abismo até Mim. Mas um dia mesmo esta ponte não será mais, pois uma vez que os Meus a atravessaram, então será tarde demais para os outros, então todos os caminhos serão cortados e então não haverá mais salvação para aqueles que ficaram para trás; então o abismo os engolirá, então a terra os absorverá, então tudo endurecerá e se tornará matéria novamente porque não se esforçou para cima, mas procurou o próprio abismo...._>Ámen