• Înapoi

Prăpastie și pod.... Noua interdicție.... Circuitul dragostei....

Prăpastia dintre umanitate și Mine se adâncește tot mai mult, deoarece numărul celor care cred în Mine cu convingere este în continuă scădere. Puterea reprezentanților Mei pe Pământ, care vorbesc în numele Meu, dar nu răspândesc adevărul pur, este în continuă slăbire. Din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de credință și se întorc la cel care este adversarul Meu.... se întorc la lume, care este împărăția lui, și astfel măresc distanța față de Mine, pe care ar trebui să o reducă în timpul vieții lor pământești. Ei se îndepărtează de Mine și măresc prăpastia care îi separă de Mine. Totuși, acest lucru funcționează doar până la o anumită limită, pentru că, odată ce a fost trecută granița în care dragostea Mea nu-i mai atinge, substanța spirituală din oameni se întărește din nou în substanță solidă...... Atâta timp cât Pământul încă există, oamenii care se îndepărtează de Mine sunt încă în fluxul Meu de iubire, dar părăsirea lui înseamnă și dezintegrarea formelor care adăpostesc substanța spirituală...., înseamnă moartea oamenilor și a animalelor, înseamnă dizolvarea creației și reformarea ei. Nicio ființă nu se poate îndepărta de Mine fără să pățească nimic, pentru că își va pierde viața dacă Mă pierde. Astfel, oricine vrea să rămână în viață și să nu o mai piardă niciodată trebuie să se străduiască spre Mine și să Mă caute, trebuie să se străduiască să ajungă la Mine și astfel să reducă distanța dintre el și Mine. Dar acolo unde nu există credință în Mine, ca Tată și Creator din veșnicie, nu există nici o cale de trecere peste prăpastie, căci podul care duce la Mine este invizibil...... Numai credința face ca podul să fie vizibil, pentru că credința în Mine provoacă și o chemare la Mine. Credința în Mine duce la rugăciune, care este cea mai sigură punte către Mine. Nenumărați oameni trec pe lângă acest pod și chiar și cei care ar trebui să le fie călăuze nu reușesc de multe ori să găsească ei înșiși podul, pentru că vorbele lor sunt lipsite de viață, pentru că iau căi care nu pot servi drept pod, căi care duc mereu înapoi la ieșire; pentru că sunt doar cuvinte care nu vin din inimă în rugăciune și, prin urmare, nu ating nici urechea Mea, astfel că nu se intră pe podul care este singura cale care duce dincolo de prăpastie spre Mine. Dar într-o zi nici măcar acest pod nu va mai exista, pentru că odată ce ai Mei îl vor fi trecut, atunci va fi prea târziu pentru ceilalți, atunci orice cale va fi tăiată și atunci nu va mai exista mântuire pentru cei rămași în urmă; atunci abisul îi va înghiți, atunci Pământul îi va absorbi, atunci totul se va întări și va redeveni materie, pentru că nu s-a străduit să urce, ci a căutat el însuși adâncul....

Amin

Abismo y puente.... Destierro nuevo.... Circuito de amor....

El abismo entre la humanidad y Yo se está poniendo cada vez más grande, porque la cantidad de aquellos que creen en Mí con convicción es cada vez menor. La fuerza de Mis representantes en la tierra, que ciertamente hablan en Mi nombre, pero que no difunden la pura verdad, se debilita cada vez más. Cada vez más personas se apartan de la fe y se dirigen hacia aquel, que es Mi oponente.... se vuelven hacia al mundo, que es su reino, y así aumentan la distancia de Mí, la cual tendrían que reducir durante su vida terrenal. Se alejan de Mí y ensanchan el abismo, que los separa de Mí.

Pero esto solo llega hasta cierto límite, porque si se cruza el límite, donde Mi fuerza de amor ya no los toca, lo espiritual en el hombre se endurece de nuevo a sustancia sólida.... Mientras la tierra aún exista, las personas renegadas a Mí también permanecen en Mi circuito de amor, pero salir de esto también significa la desintegración de las formas que contienen lo espiritual.... esto también significa la muerte tanto de las personas como los animales, significa una disolución der la creación y una neo formación de la misma.

Ningún ser puede alejarse de Mí impunemente porque pierde la vida cuando Me pierde a Mí. y así quien quiera seguir vivo y no quiera perderla para siempre también debe esforzarse hacia Mí y buscarme, debe esforzarse para llegar a Mí y así reducir el abismo entre él y Yo. Pero donde no existe una fe en Mí como Padre y Creador desde la eternidad, tampoco hay camino para cruzar el abismo, porque el puente que lleva a Mí es invisible.... La fe sola también hace visible el puente, porque la fe en Mí, también provoca una llamada a Mí.

La fe en mí conduce a la oración, que es el puente más seguro hacia Mí. innumerables personas pasan de este puente e incluso quienes deberían ser sus guías muchas veces tampoco encuentran el puente ellos mismos, porque sus palabras no tienen vida, porque andan por caminos que no pueden servir de puente, caminos que siempre conducen de regreso a la salida; porque solo son palabras que no salen del corazón en la oración y, por lo tanto, tampoco tocan Mi oído, por lo que no se pisa el puente, que es el único camino que lleva a Mí por encima del abismo.

Pero un día este puente ya no existirá más, porque si los Míos lo han cruzado, entonces será demasiado tarde para los demás, entonces todos los caminos están cortados, y entonces ya no habrá más salvación para los que se han quedado atrás, entonces el abismo los tragará y la tierra los absorberá, entonces todo se endurecerá y se convierte nuevamente en materia porque no luchó por la altura, sino que buscaron la profundidad ellos mismos....

Amén