• Înapoi

Prăpastie și pod.... Noua interdicție.... Circuitul dragostei....

Prăpastia dintre umanitate și Mine se adâncește tot mai mult, deoarece numărul celor care cred în Mine cu convingere este în continuă scădere. Puterea reprezentanților Mei pe Pământ, care vorbesc în numele Meu, dar nu răspândesc adevărul pur, este în continuă slăbire. Din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de credință și se întorc la cel care este adversarul Meu.... se întorc la lume, care este împărăția lui, și astfel măresc distanța față de Mine, pe care ar trebui să o reducă în timpul vieții lor pământești. Ei se îndepărtează de Mine și măresc prăpastia care îi separă de Mine. Totuși, acest lucru funcționează doar până la o anumită limită, pentru că, odată ce a fost trecută granița în care dragostea Mea nu-i mai atinge, substanța spirituală din oameni se întărește din nou în substanță solidă...... Atâta timp cât Pământul încă există, oamenii care se îndepărtează de Mine sunt încă în fluxul Meu de iubire, dar părăsirea lui înseamnă și dezintegrarea formelor care adăpostesc substanța spirituală...., înseamnă moartea oamenilor și a animalelor, înseamnă dizolvarea creației și reformarea ei. Nicio ființă nu se poate îndepărta de Mine fără să pățească nimic, pentru că își va pierde viața dacă Mă pierde. Astfel, oricine vrea să rămână în viață și să nu o mai piardă niciodată trebuie să se străduiască spre Mine și să Mă caute, trebuie să se străduiască să ajungă la Mine și astfel să reducă distanța dintre el și Mine. Dar acolo unde nu există credință în Mine, ca Tată și Creator din veșnicie, nu există nici o cale de trecere peste prăpastie, căci podul care duce la Mine este invizibil...... Numai credința face ca podul să fie vizibil, pentru că credința în Mine provoacă și o chemare la Mine. Credința în Mine duce la rugăciune, care este cea mai sigură punte către Mine. Nenumărați oameni trec pe lângă acest pod și chiar și cei care ar trebui să le fie călăuze nu reușesc de multe ori să găsească ei înșiși podul, pentru că vorbele lor sunt lipsite de viață, pentru că iau căi care nu pot servi drept pod, căi care duc mereu înapoi la ieșire; pentru că sunt doar cuvinte care nu vin din inimă în rugăciune și, prin urmare, nu ating nici urechea Mea, astfel că nu se intră pe podul care este singura cale care duce dincolo de prăpastie spre Mine. Dar într-o zi nici măcar acest pod nu va mai exista, pentru că odată ce ai Mei îl vor fi trecut, atunci va fi prea târziu pentru ceilalți, atunci orice cale va fi tăiată și atunci nu va mai exista mântuire pentru cei rămași în urmă; atunci abisul îi va înghiți, atunci Pământul îi va absorbi, atunci totul se va întări și va redeveni materie, pentru că nu s-a străduit să urce, ci a căutat el însuși adâncul....

Amin

Kloof en brug - Hernieuwde kluistering Kring van stromende liefde

De kloof tussen de mensheid en MIJ wordt steeds groter, want voortdurend wordt het aantal van hen die overtuigd in MIJ geloven minder. Voortdurend zwakker wordt de kracht van Mijn "vertegenwoordigers" op aarde die wel in Mijn Naam spreken, maar geen verbreiders van de zuivere waarheid zijn.

Steeds meer mensen vallen af van het geloof en keren zich naar hem die Mijn tegenstander is. Zij wenden zich tot de wereld, die zijn rijk is, en vergroten zo de afstand tot MIJ die zij moeten verkleinen tijdens hun aardse leven. Zij verwijderen zich van MIJ en verbreden de kloof die hen van MIJ scheidt. Maar dit gaat alleen tot aan een zekere grens, want als die grens overschreden is waar de Kracht van Mijn Liefde hen niet meer bereikt, verhardt het geestelijke in de mensen weer tot vaste substantie. Maar zolang de aarde nog bestaat, worden ook de van MIJ afvallige mensen nog door de band van Mijn stromende Liefde omvat, terwijl het daar buiten treden ook het uiteen vallen van de vormen betekent die het geestelijke in zich bergen. Het betekent de dood van de mensen alsook van de dieren, het betekent een ontbinding van de schepping en een opnieuw vormgeven daarvan.

En geen wezen kan zich ongestraft van MIJ verwijderen, want het verliest zijn leven als het MIJ verliest. Dus moet, wie in leven wil blijven er ook naar streven naar MIJ te gaan en MIJ te zoeken. Hij moet proberen tot MIJ te geraken en zodoende de kloof tussen MIJ en zichzelf kleiner te maken.

Maar waar geen geloof is aan MIJ als VADER en Schepper van eeuwigheid, daar is ook geen weg over de kloof, want de brug die tot MIJ voert is onzichtbaar. Alleen het geloof maakt ook die brug zichtbaar, want het geloof in MIJ is ook de aanleiding tot MIJ te roepen. Het geloof in MIJ voert ook tot het gebed (in geest en waarheid / opm.v.d.uitg.) en dat is de zekerste brug tot MIJ.

Talloze mensen lopen aan die brug voorbij. Ook zij die "leider" willen zijn, vinden vaak zelf deze brug niet omdat hun woorden zonder leven zijn. Omdat ze wegen gaan die niet als brug kunnen dienen, wegen, die altijd weer naar de uitgang terug voeren omdat het woorden zijn die tijdens het bidden niet uit het hart komen, en daarom ook Mijn Oor niet beroeren. De brug die de enige weg is die over de kloof tot MIJ voert wordt dus niet betreden.

Eenmaal echter zal ook deze brug er niet meer zijn, want als de mijnen er zijn overgegaan is het voor de anderen te laat. Dan is elke weg afgesneden en dan is er geen redding meer voor hen die achtergebleven zijn. Dan zal de afgrond hen verzwelgen, dan zal de aarde ze opnemen, dan zal alles wat niet de weg omhoog ging maar zelf de diepte zocht, weer tot harde materie worden.

Amen