• Înapoi

Chinurile unei noi izgoniri în materie solidă....

Cuvintele nu vă pot descrie chinurile pe care le înseamnă o nouă izgonire în materia solidă pentru ființa spirituală, căci este o stare de neînțeles pentru înțelegerea umană. Spiritualul se percepe pe sine ca fiind esențial și totuși nu-și poate folosi voința, care îi este însă conștientă ca dovadă a esenței sale. Spiritualul este legat și a fost creat inițial ca ceva capabil de acțiune liberă, de aceea neputința sa și starea sa legată îi provoacă chinuri de nedescris, care în cea mai mare parte îl revoltă încă în loc să-l facă supus și să se supună voinței lui Dumnezeu. Omenirea este în posesia liberului arbitru și se îndreaptă spre această stare agonizantă.... Ar mai avea încă suficient timp pentru a evita această soartă de la sine, însă ea nu este accesibilă niciunei idei de cunoaștere a oamenilor iar credința într-o răsplată, într-o supraviețuire a sufletului lipsește cu desăvârșire, motiv pentru care nu se poate obține nimic cu ajutorul învățăturilor și, prin urmare, nevoia în care se află sufletele celor mai mulți oameni este nespus de mare. Omul este încă stăpânul creației, este, într-o anumită măsură, deasupra ei și poate folosi creațiile după bunul său plac.... într-o zi va fi din nou el însuși o operă a creației, un obiect mort, imobil la început, care poate fi folosit sau poate rămâne nefolosit pentru o perioadă infinit de lungă........ într-o zi va fi cu mult, mult în urma a ceea ce este acum și va trece un timp infinit de lung până când se va transforma din nou într-o ființă umană, într-o ființă care este înzestrată cu liberul arbitru și care posedă puterea de a-și folosi această voință. Dar câte etape trebuie să parcurgă, câte chinuri trebuie să îndure și ce activități trebuie să desfășoare în voința sa legată, nu este de înțeles pentru om și, prin urmare, este de necrezut pentru el. Și totuși, el însuși poartă responsabilitatea pentru soarta sufletului său după moarte. El are încă puterea de a face fapte de iubire care să evite această soartă amară, are încă posibilitatea de a învăța despre voința lui Dumnezeu ascultând Cuvântul divin și, dacă se conformează acestei voințe, natura lui se va schimba și va obține dreptul la o stare de lumină și libertate după moartea fizică. El își poate folosi în continuare intelectul, se poate gândi la el însuși, la Creatorul său și la scopul vieții sale pământești și, dacă vrea, va putea și să creadă....... Dumnezeu îi abordează pe toți oamenii cu harul Său și le dă un mic imbold pentru a merge în direcția corectă, pentru a alege calea cea bună. Dacă ființa umană nu opune rezistență, atunci se lasă împinsă pe calea cea bună, iar scopul corect îi este asigurat. Dar Dumnezeu respectă și rezistența, adică nu obligă ființa umană împotriva voinței sale...., dar omul poartă și el responsabilitatea față de sufletul său, el însuși își pregătește soarta sufletului său, care este extrem de chinuitoare, și trebuie să ia calea unei noi izgoniri, spre durerea sa de nedescris, căci harul lui Dumnezeu nu poate fi respins, pentru că aceasta înseamnă și respingerea iubirii Sale și, prin urmare, îndepărtarea spiritului de Dumnezeu, în loc să se apropie de El, care este scopul vieții pământești. În cele din urmă, doar câțiva iau calea cea bună și, prin urmare, greutățile sunt imense și necesită măsuri urgente de remediere. Din acest motiv, slujitorii lui Dumnezeu de pe Pământ vor menționa soarta îngrozitoare care așteaptă sufletul uman dacă nu se va schimba în zilele de la urmă înainte de sfârșit. În repetate rânduri, sfârșitul le va fi prezentat ca fiind iminent, pentru că timpul se grăbește și este nevoie de cea mai mare activitate pentru a mai salva de la ruină sufletele care acceptă îndemnurile și avertizările și au voința de a face bine. Pentru că ziua va veni pe neașteptate și nenumărați oameni vor cădea în ruină, în moarte, adică în starea legată în materie, din care nu se pot elibera decât într-un timp infinit de lung. Voi, oameni buni, lăsați-vă avertizați, pentru că este vorba de veșnicie, este vorba de voi înșivă, de sufletele voastre, care sunt în cel mai mare pericol și care, totuși, mai pot fi salvate dacă sunteți de bunăvoință.....

Amin

AGONIJE OBNOVLJENOG PROGNANSTVA U KRUTU MATERIJU....

Nikakve rijeci vam ne mogu opisati agonije koje za duhove za sobom povlaci obnovljeno prognanstvo u krutu materiju, buduci je ovo stanje nezamislivo za ljudski um. Duhovna supstanca sebe percipira kao bice a ipak je nesposobna iskoristiti njezinu volju premda je ona svjesna nje kao dokaz njezina postojanja kao bice. Duhovna se supstanca drži zarobljenom i bila je izvorno stvorena kao nešto što je bilo sposobno biti slobodno aktivno, otud njezina bespomocnost i slabost u ogranicenom stanju rezultira u neopisivim agonijama koje ju obicno nagnaju da revoltira još više umjesto da postane podredena Božjoj volji. Covjecanstvo je u posjedu slobodne volje i približava se ovom vrlo bolnom stanju.... Ono bi i dalje imalo dovoljno vremena da odvrati ovu sudbinu od sebe ipak ono nije otvoreno za ikakvu prezentaciju od strane upucenih ljudi, i njemu potpuno nedostaje vjere u zasluženu kaznu, u dušin nastavak života naracun cega poduke nece biti u stanju postici ništa i time je nevolja duša mnogih ljudi izuzetno ozbiljna/kriticna.

Za sada je ljudsko bice i dalje gospodar stvaranja, on je ucinkovito odgovoran za njega [[(ili ‘vlada nad njime’)]] i sposoban je okoristiti se tvorevinama u skladu sa njegovom voljom.... ali jednog dana ce on sam opet biti djelo stvaranja, najprije beživotni, nepokretni predmet koji može biti iskorišten ali može ostati neiskorišten tijekom jednog nezamislivo dugog vremena.... jednog dana ce on biti jako daleko iza onog što je on sadašnjem trenutku i jedno beskonacno dugo vrijeme ce proci prije nego je on opet evolvirao u ljudsko bice, u bice koje je obdareno sa slobodnom voljom i snagom da koristi ovu volju. Medutim, mnogim ce stadijima on morati proci, bezbrojna mucenja ce on morati izdržati sa zavezanom voljom i aktivnosti koje ce morati ostvariti nisu shvatljive covjeku i prema tome je za njega teško povjerovati. A ipak on sam je odgovoran za sudbinu njegove duše nakon što njegovo tijelo umre. Za sada on i dalje ima snagu da bi vršio djela Ljubavi koja ce odvratiti ovu gorku sudbinu od njega, on i dalje ima mogucnost da bi obratio pažnju na Božju volju time što ce (po)slušati Božansku Rijec, i ako udovolji toj volji njegova ce se priroda promijeniti i steci pravo na stanje svjetla i slobode nakon njegove fizicke smrti. Za sada je on i dalje u stanju koristiti njegov intelekt, on može razmišljati o sebi, njegovom Stvoritelju i njegovoj svrsi života i, ako je to njegova volja, on ce takoder biti sposoban vjerovati.... Bog pristupa svakom covjeku sa Njegovom milošcu i daje im mali poticaj da se krecu u ispravnom pravcu, da odaberu ispravan put.

Ako mu se covjek ne protivi on ce dopustiti sebi da bude poguran na ispravan put i istinski cilj ce mu biti osiguran. Ipak Bog takoder obraca pažnju na opoziciju, to jest, On ne prisiljava osobu protivno njegovoj volji.... ali osoba takoder snosi odgovornost za njezinu dušu, ona osobno priprema njezinu sudbinu koja ce biti izuzetno bolna, i na njezino neizrezivo žaljenje ona ce morati krenuti stazom obnovljenog prognanstva, jer Božja milost ne smije biti odbacena s obzirom da ovo takoder znaci odbacivanje Njegove Ljubavi i time udaljavanje duše umjesto da Mu se približi, što je svrha i cilj zemaljskog života. Jedino nekolicina ljudi ce se zaputiti ispravnom stazom tijekom posljednjih dana, i stoga je nevolja golema i hitno potrebuje ispravno djelovanje. To je zašto Božje sluge na Zemlji trebaju spomenuti užasnu sudbinu koja ceka ljudsku dušu ako se ona ne promijeni tijekom posljednjih dana prije kraja. Opet i iznova ce im kraj biti opisan kako se neminovno približava u skoroj buducnosti, jer vrijeme leti i zahtjeva krajnju aktivnost kako bi se i dalje spasile one duše od propasti koje prihvacaju opominjanja i upozorenja i voljne su uciniti ono što je dobro. Jer dan ce doci neocekivano [[(1 Solunjanima 5:2, 4; 2 Petrova 3:10)]] i bezbrojne ce ljude baciti u ruinu, u smrt, to jest, u ograniceno stanje unutar materije iz kojeg ce oni biti jedino sposobni sebe osloboditi nakon beskonacno dugog vremena. Budite upozoreni, vi ljudi, jer to se tice vjecnosti, tice se vas samih, vaših duša, koje su u jako velikoj opasnosti a ipak mogu i dalje biti spašene ako ste vi dobre volje.

AMEN