• Înapoi

Chinurile unei noi izgoniri în materie solidă....

Cuvintele nu vă pot descrie chinurile pe care le înseamnă o nouă izgonire în materia solidă pentru ființa spirituală, căci este o stare de neînțeles pentru înțelegerea umană. Spiritualul se percepe pe sine ca fiind esențial și totuși nu-și poate folosi voința, care îi este însă conștientă ca dovadă a esenței sale. Spiritualul este legat și a fost creat inițial ca ceva capabil de acțiune liberă, de aceea neputința sa și starea sa legată îi provoacă chinuri de nedescris, care în cea mai mare parte îl revoltă încă în loc să-l facă supus și să se supună voinței lui Dumnezeu. Omenirea este în posesia liberului arbitru și se îndreaptă spre această stare agonizantă.... Ar mai avea încă suficient timp pentru a evita această soartă de la sine, însă ea nu este accesibilă niciunei idei de cunoaștere a oamenilor iar credința într-o răsplată, într-o supraviețuire a sufletului lipsește cu desăvârșire, motiv pentru care nu se poate obține nimic cu ajutorul învățăturilor și, prin urmare, nevoia în care se află sufletele celor mai mulți oameni este nespus de mare. Omul este încă stăpânul creației, este, într-o anumită măsură, deasupra ei și poate folosi creațiile după bunul său plac.... într-o zi va fi din nou el însuși o operă a creației, un obiect mort, imobil la început, care poate fi folosit sau poate rămâne nefolosit pentru o perioadă infinit de lungă........ într-o zi va fi cu mult, mult în urma a ceea ce este acum și va trece un timp infinit de lung până când se va transforma din nou într-o ființă umană, într-o ființă care este înzestrată cu liberul arbitru și care posedă puterea de a-și folosi această voință. Dar câte etape trebuie să parcurgă, câte chinuri trebuie să îndure și ce activități trebuie să desfășoare în voința sa legată, nu este de înțeles pentru om și, prin urmare, este de necrezut pentru el. Și totuși, el însuși poartă responsabilitatea pentru soarta sufletului său după moarte. El are încă puterea de a face fapte de iubire care să evite această soartă amară, are încă posibilitatea de a învăța despre voința lui Dumnezeu ascultând Cuvântul divin și, dacă se conformează acestei voințe, natura lui se va schimba și va obține dreptul la o stare de lumină și libertate după moartea fizică. El își poate folosi în continuare intelectul, se poate gândi la el însuși, la Creatorul său și la scopul vieții sale pământești și, dacă vrea, va putea și să creadă....... Dumnezeu îi abordează pe toți oamenii cu harul Său și le dă un mic imbold pentru a merge în direcția corectă, pentru a alege calea cea bună. Dacă ființa umană nu opune rezistență, atunci se lasă împinsă pe calea cea bună, iar scopul corect îi este asigurat. Dar Dumnezeu respectă și rezistența, adică nu obligă ființa umană împotriva voinței sale...., dar omul poartă și el responsabilitatea față de sufletul său, el însuși își pregătește soarta sufletului său, care este extrem de chinuitoare, și trebuie să ia calea unei noi izgoniri, spre durerea sa de nedescris, căci harul lui Dumnezeu nu poate fi respins, pentru că aceasta înseamnă și respingerea iubirii Sale și, prin urmare, îndepărtarea spiritului de Dumnezeu, în loc să se apropie de El, care este scopul vieții pământești. În cele din urmă, doar câțiva iau calea cea bună și, prin urmare, greutățile sunt imense și necesită măsuri urgente de remediere. Din acest motiv, slujitorii lui Dumnezeu de pe Pământ vor menționa soarta îngrozitoare care așteaptă sufletul uman dacă nu se va schimba în zilele de la urmă înainte de sfârșit. În repetate rânduri, sfârșitul le va fi prezentat ca fiind iminent, pentru că timpul se grăbește și este nevoie de cea mai mare activitate pentru a mai salva de la ruină sufletele care acceptă îndemnurile și avertizările și au voința de a face bine. Pentru că ziua va veni pe neașteptate și nenumărați oameni vor cădea în ruină, în moarte, adică în starea legată în materie, din care nu se pot elibera decât într-un timp infinit de lung. Voi, oameni buni, lăsați-vă avertizați, pentru că este vorba de veșnicie, este vorba de voi înșivă, de sufletele voastre, care sunt în cel mai mare pericol și care, totuși, mai pot fi salvate dacă sunteți de bunăvoință.....

Amin

Tourments d’une nouvelle relégation dans la Matière

Les tourments qui sont inhérents à une Nouvelle Relégation du spirituel dans la matière solide ne peuvent pas vous être décrits avec des mots ; parce que c’est un état qui est incompréhensible pour l'intellect humain. Le spirituel se perçoit comme un être et malgré cela il ne peut pas employer sa volonté qui est cependant consciente comme preuve de son existence animique. Le spirituel est enchaîné, or il fut primordialement crée comme quelque chose qui pouvait agir librement. Par conséquent son impuissance, son absence de force et son état enchaîné lui créent d’indicibles tourments qui, presque toujours, le rendent encore rebelle au lieu de le rendre conciliant et le faire se plier à la Volonté de Dieu. L'humanité est en possession de la libre volonté et va à la rencontre de cet état atroce. Elle aurait encore assez de temps pour éviter ce destin, mais elle n'est pas accessible à quelque explication de la part d'hommes sages qui ont connaissance de cet état et elle manque complètement de foi dans la survie de l'âme, raison pour laquelle on ne réussit à rien obtenir avec l'enseignement. Et pour cela la misère dans laquelle se trouvent les âmes de la plupart des hommes est indiciblement grande. L'homme est encore le seigneur de la création. D’une certaine manière il est au-dessus d'elle et peut mettre à profit les créations selon sa volonté. Mais au travers d’une relégation il sera lui-même un jour de nouveau une « œuvre de création », un objet mort immobile au début, qui peut être utilisé, mais aussi être rendu inutile pour un temps inconcevablement long. Un jour il sera très, très en arrière par rapport à ce qu’il est maintenant. Et il se passera un temps infiniment long avant qu’il puisse de nouveau se développer vers le haut, jusqu'à arriver à l’état l'homme, en tant qu’être doué de libre volonté et posséder la force d'utiliser cette volonté. Combien de stades il devra traverser, combien de tourments il devra supporter et quelles activités il devra exécuter dans la volonté liée, l'homme ne peut pas réussir à le comprendre et donc pour lui c’est incroyable. Et malgré cela il porte la responsabilité du destin de son âme après sa mort. Jusqu’à présent Il a encore la force d'accomplir des œuvres d'amour, qui lui éviteraient cet amer destin, il a encore la possibilité de prendre connaissance de la Volonté de Dieu en écoutant la Parole Divine. Et s'il suit cette Volonté, son être change et il conquiert le droit à un état de lumière et de liberté après la mort de son corps. Il peut encore exploiter son entendement. Il peut réfléchir sur lui-même, sur son Créateur de l'Éternité et sur le but de sa vie terrestre. Et s'il veut il peut aussi croire. Dieu s'approche avec Sa Grâce de tous les hommes et leur donne une petite tape pour les faire aller dans la juste direction, pour choisir la voie juste. Si l'homme n'oppose pas de résistance alors il se laisse pousser sur la voie juste, et le juste but lui est assuré. Mais Dieu respecte sa résistance, c'est-à-dire qu’Il ne force pas l'homme contre sa volonté. Cependant l'homme porte lui-même la responsabilité vis-à-vis de son âme. Il lui prépare un destin qui est extrêmement atroce. Et elle devra refaire le parcours d’une Nouvelle Relégation dans une indicible souffrance, parce que la Grâce de Dieu ne doit pas être refusée, parce que cela signifierait aussi le refus de Son Amour, et par conséquent l'éloignement du spirituel de Dieu, au lieu d’un rapprochement de Lui, qui est l’objectif et le but de la vie terrestre. Dans la fin du temps, seulement peu marcheront sur la voie juste. Et à cause de cela la misère sera gigantesque et demandera une aide urgente. Pour cela il doit être fait mention par les domestiques de Dieu sur la Terre du terrible destin qui attend les hommes s'ils ne changent pas dans le temps avant la fin. À eux il doit être présenté toujours de nouveau la fin comme « imminente », parce que le temps presse, et il exige une très haute activité pour sauver encore les âmes de la ruine, celles qui acceptent de tels avertissements et remontrances et ont la volonté pour le bien. Parce que le jour viendra à l’improviste et un nombre incalculable d'hommes tomberont dans la ruine, dans la mort, ce qui signifie un état enchaîné dans la matière dont ils pourront se libérer seulement après un temps infiniment long. Vous les hommes soyez avertis parce qu'il s'agit de l'éternité. Il s'agit de vous-mêmes, de vos âmes qui se trouvent dans le plus grand danger, mais elles peuvent encore être sauvées, si vous êtes de bonne volonté.

Amen