• Înapoi

Chinurile unei noi izgoniri în materie solidă....

Cuvintele nu vă pot descrie chinurile pe care le înseamnă o nouă izgonire în materia solidă pentru ființa spirituală, căci este o stare de neînțeles pentru înțelegerea umană. Spiritualul se percepe pe sine ca fiind esențial și totuși nu-și poate folosi voința, care îi este însă conștientă ca dovadă a esenței sale. Spiritualul este legat și a fost creat inițial ca ceva capabil de acțiune liberă, de aceea neputința sa și starea sa legată îi provoacă chinuri de nedescris, care în cea mai mare parte îl revoltă încă în loc să-l facă supus și să se supună voinței lui Dumnezeu. Omenirea este în posesia liberului arbitru și se îndreaptă spre această stare agonizantă.... Ar mai avea încă suficient timp pentru a evita această soartă de la sine, însă ea nu este accesibilă niciunei idei de cunoaștere a oamenilor iar credința într-o răsplată, într-o supraviețuire a sufletului lipsește cu desăvârșire, motiv pentru care nu se poate obține nimic cu ajutorul învățăturilor și, prin urmare, nevoia în care se află sufletele celor mai mulți oameni este nespus de mare. Omul este încă stăpânul creației, este, într-o anumită măsură, deasupra ei și poate folosi creațiile după bunul său plac.... într-o zi va fi din nou el însuși o operă a creației, un obiect mort, imobil la început, care poate fi folosit sau poate rămâne nefolosit pentru o perioadă infinit de lungă........ într-o zi va fi cu mult, mult în urma a ceea ce este acum și va trece un timp infinit de lung până când se va transforma din nou într-o ființă umană, într-o ființă care este înzestrată cu liberul arbitru și care posedă puterea de a-și folosi această voință. Dar câte etape trebuie să parcurgă, câte chinuri trebuie să îndure și ce activități trebuie să desfășoare în voința sa legată, nu este de înțeles pentru om și, prin urmare, este de necrezut pentru el. Și totuși, el însuși poartă responsabilitatea pentru soarta sufletului său după moarte. El are încă puterea de a face fapte de iubire care să evite această soartă amară, are încă posibilitatea de a învăța despre voința lui Dumnezeu ascultând Cuvântul divin și, dacă se conformează acestei voințe, natura lui se va schimba și va obține dreptul la o stare de lumină și libertate după moartea fizică. El își poate folosi în continuare intelectul, se poate gândi la el însuși, la Creatorul său și la scopul vieții sale pământești și, dacă vrea, va putea și să creadă....... Dumnezeu îi abordează pe toți oamenii cu harul Său și le dă un mic imbold pentru a merge în direcția corectă, pentru a alege calea cea bună. Dacă ființa umană nu opune rezistență, atunci se lasă împinsă pe calea cea bună, iar scopul corect îi este asigurat. Dar Dumnezeu respectă și rezistența, adică nu obligă ființa umană împotriva voinței sale...., dar omul poartă și el responsabilitatea față de sufletul său, el însuși își pregătește soarta sufletului său, care este extrem de chinuitoare, și trebuie să ia calea unei noi izgoniri, spre durerea sa de nedescris, căci harul lui Dumnezeu nu poate fi respins, pentru că aceasta înseamnă și respingerea iubirii Sale și, prin urmare, îndepărtarea spiritului de Dumnezeu, în loc să se apropie de El, care este scopul vieții pământești. În cele din urmă, doar câțiva iau calea cea bună și, prin urmare, greutățile sunt imense și necesită măsuri urgente de remediere. Din acest motiv, slujitorii lui Dumnezeu de pe Pământ vor menționa soarta îngrozitoare care așteaptă sufletul uman dacă nu se va schimba în zilele de la urmă înainte de sfârșit. În repetate rânduri, sfârșitul le va fi prezentat ca fiind iminent, pentru că timpul se grăbește și este nevoie de cea mai mare activitate pentru a mai salva de la ruină sufletele care acceptă îndemnurile și avertizările și au voința de a face bine. Pentru că ziua va veni pe neașteptate și nenumărați oameni vor cădea în ruină, în moarte, adică în starea legată în materie, din care nu se pot elibera decât într-un timp infinit de lung. Voi, oameni buni, lăsați-vă avertizați, pentru că este vorba de veșnicie, este vorba de voi înșivă, de sufletele voastre, care sunt în cel mai mare pericol și care, totuși, mai pot fi salvate dacă sunteți de bunăvoință.....

Amin

Agonies of a renewed banishment in solid matter....

No words can describe to you the agonies which a renewed banishment in solid matter entails for the spirits, because this state is inconceivable for the human mind. The spiritual substance perceives itself as a being and yet is unable to use its will although it is aware of it as evidence of its existence as a being. The spiritual substance is held captive and was originally created as something that was able to be freely active, hence its helplessness and weakness and constrained state result in inexpressible agonies which usually make it revolt even more instead of becoming submissive to God's will. Humanity is in possession of free will and is approaching this very painful state.... It would still have enough time to avert this destiny from itself yet it is not open to any presentation by knowing people, and it is completely lacking faith in retribution, in the soul's continuation of life on account of which instructions will not be able to achieve anything and thus the adversity of most people's souls is extremely severe.

As yet the human being is still lord of creation, he is effectively in charge of it and able to avail himself of the creations according to his will.... but one day he himself will be a work of creation again, at first a lifeless, immovable object which can be used but also remain unused throughout an inconceivably long time.... one day he will be very far behind that which he is at the present time and an infinite length of time will pass by until he has evolved into a human being again, into the being which is endowed with free will and the strength to use this will. However, the many stages it will have to pass through, the countless torments it will have to endure in a bound will and the activities it will have to accomplish are not comprehensible to a person and therefore hard to believe for him. And yet he himself is responsible for the fate of his soul after his body dies. As yet he still has the strength to carry out deeds of love which will avert this bitter fate from him, he still has the opportunity to take notice of God's will by listening to the divine Word, and if he complies with this will his nature will change and gain the right to a state of light and freedom after his physical death. As yet he is still able to use his intellect, he can think about himself, his Creator and his purpose of life and, if it is his will, he will also be able to believe.... God approaches every person with His grace and gives them a small incentive to move in the right direction, to choose the right path.

If the person is not opposed to it then he will let himself be pushed onto the right path and the true goal will be assured to him. Yet God also pays attention to opposition, that is, He does not force a person against his will.... but the person also bears the responsibility for his soul, he himself prepares its fate which will be extremely painful, and to its inexpressible regret it will have to take the path of a renewed banishment, for God's grace may not be rejected given that this also means a rejection of His love and thus a distancing of the soul instead of coming closer to Him, which is the purpose and goal of earthly life. Only a few people will take the right path during the last days, and thus the adversity is gigantic and urgently requires corrective action. This is why God's servants on earth should mention the dreadful fate which will await the human soul if it does not change during the last days before the end. Time and again the end shall be described to them as approaching imminently, for time flies and demands utmost activity in order to still save those souls from the downfall which accept the admonitions and warnings and are willing to do what is good. For the day will come unexpectedly and will throw countless people into ruin, into death, i.e., into the constrained state within matter from which they will only be able to release themselves after an infinitely long time. Be warned, you humans, for it concerns eternity, it concerns you yourselves, your souls, which are in acute danger and yet can still be saved if you are of good will....

Amen