• Înapoi

Filiația divină.... Excesul de suferință pe Pământ....

Pentru a dobândi calitatea de copil al lui Dumnezeu pe Pământ, ființa umană trebuie să se modeleze pe sine în iubire și să se facă astfel capabilă să stabilească unitatea cu Dumnezeu încă de pe Pământ, pentru a putea intra în sferele de lumină din lumea de dincolo, pe deplin maturizată, atunci când va pleca de pe Pământ. Astfel, el trebuie să-și fi purificat atât de mult sufletul prin fapte de iubire, încât Dumnezeu Însuși să poată locui în el, iar spiritul său să se unească cu Spiritul Tatălui. Apoi, ființa umană și-a rezolvat complet sarcina pământească, și-a atins scopul și, ca ființă de lumină, a găsit intrarea în împărăția spirituală, unde acum creează și lucrează. Dar acest grad de maturitate necesită o renunțare completă la bunurile pământești.... Atâta timp cât ființa umană este încă atașată de materie, această fuziune cu divinitatea eternă este imposibilă, deoarece inima nu este încă complet purificată de dorințe și, prin urmare, nu este încă pregătită să primească spiritul divin, și atunci ființa umană va trebui să accepte multă suferință pentru a realiza purificarea finală a sufletului și, prin urmare, chiar și oamenilor extrem de buni și pioși li se vor impune multe suferințe pentru ca purificarea sufletului să aibă loc. În cazul în care oamenii sunt asupriți de suferințe deosebit de grave și totuși apare o credință profundă, sufletul poate că a ales o viață pământească deosebit de dificilă înainte de întrupare pentru a atinge scopul final, filiația divină, pe Pământ. Pentru că acest obiectiv trebuie să fie urmărit și atins pe Pământ și va necesita întotdeauna cele mai dificile condiții de viață, deoarece sufletul trebuie să intre în împărăția de dincolo complet curat și fără zgură, iar acest lucru necesită un proces de purificare deosebit de eficient. Pentru că suferința este întotdeauna un ajutor pentru a atinge scopul spiritual.... Ar trebui să ducă la Dumnezeu, dacă sufletul este încă îndepărtat de Dumnezeu, sau ar trebui să purifice și să cristalizeze sufletul pentru ca acesta să se poată apropia de Dumnezeu ca o ființă pură pentru a intra în cea mai fericită unire cu El. Suferința și iubirea trebuie să lucreze împreună pentru spiritualizarea unei persoane pe Pământ și, prin urmare, ființa umană care se află în iubire nu trebuie să se teamă de suferință, ci să o accepte cu umilință, gândindu-se la țelul înalt pe care îl poate atinge pe Pământ, pentru că și-a ales singur calea pământească, știind că aceasta îl va ajuta să ajungă la cea mai înaltă maturitate, dacă voința sa nu i se opune. Dar bucuriile filiației divine depășesc de o mie de ori orice suferință din viața pământească. Iar timpul pământesc este scurt, este ca o clipă în perioada veșniciei.... Și de îndată ce omul are o credință profundă, el va putea primi întotdeauna de la Dumnezeu puterea de a îndura tot ceea ce i se impune, căci rugăciunea sa va fi atunci îndreptată în mod intim spre Dumnezeu, iar Dumnezeu Însuși îl va întări și îl va face un biruitor al vieții pământești.... Dumnezeu Însuși își va chema copilul la Sine dacă acesta a trecut testul vieții pământești și acum pleacă de pe Pământ ca o ființă pură.... Cu toate acestea, parcursul său pământesc va fi întotdeauna caracterizat de iubire și suferință, pentru că fără acestea sufletul nu va deveni complet curat pentru a-L primi pe Dumnezeu în inima ființei umane, iar această unire intimă cu Dumnezeu trebuie să aibă loc deja pe Pământ, altfel sufletul nu va putea rezista tentațiilor lumii, altfel nici suferința nu-i va putea aduce o purificare completă, pentru că nu are puterea de a suporta această suferință fără să se plângă și orice nemulțumire sau răzvrătire împotriva ei nu are încă o supunere completă față de voința lui Dumnezeu. Dar sufletul trebuie să devină una cu Dumnezeu.... Trebuie să fie în cel mai intim contact cu El, trebuie să dorească suferința însăși și, de asemenea, să o accepte cu recunoștință ca pe un dar de la Dumnezeu, realizând că aceasta dărâmă ultimele bariere dintre Dumnezeu și ea însăși și că numai depășirea ei îi va aduce cea mai înaltă beatitudine... pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu cu toate drepturile și îndatoririle.... Și acesta este scopul tuturor oamenilor de pe Pământ, dar numai câțiva îl ating. Doar câțiva sunt atât de intim uniți cu Dumnezeu prin iubire încât, chiar și în suferință, recunosc iubirea Sa părintească extrem de mare, care vrea să le pregătească cea mai fericită soartă în veșnicie..... Soarta lor pe Pământ nu este de invidiat, dar în împărăția de dincolo ei ocupă cel mai înalt nivel.... Ei se află în imediata apropiere a lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt nespus de fericiți, deoarece, ca adevărați copii ai Lui, pot conduce și domni după voia lor, care este întotdeauna și voia lui Dumnezeu.... Ei pot crea și modela și pot contribui mereu și mereu la răscumpărarea a ceea ce, încă îndepărtat de Dumnezeu, are nevoie de cele mai diverse creații pentru a se dezvolta în sus. Iar aceasta este cea mai binecuvântată soartă care compensează și depășește pe deplin suferința vieții pământești și, prin urmare, ar trebui să fie scopul tuturor oamenilor de pe Pământ....

Amin

POSTATI BOŽJI OTROK .... OGROMNO TRPLJENJE NA ZEMLJI ....

Da bi pridobili stopnjo Božji otrok na Zemlji, mora človek sebe preoblikovati v Ljubezen in se s tem usposobiti za združitev z Bogom že na Zemlji, tako, da bo on vstopil v sfero svetlobe v popolnoma dozorelem stanju, ko bo odšel z Zemlje. On mora torej skozi delovanje v Ljubezni tako prečistiti svojo dušo, da se Bog Sam lahko nastani v njej in se njegov duh združi (poroči) z Očetovim Duhom. V tem primeru je človek v celoti izpolnil svojo nalogo na Zemlji in dosegel svoj cilj ter bo kot svetlobno bitje našel vhod v duhovno kraljestvo, kjer bo nato ustvarjal in deloval.

Vendar pa ta stopnja zrelosti zahteva popolno odrekanje od materialne lastnine.... Ta združitev z večnim Božanstvom je nemogoča, vse dokler se oseba še vedno oklepa materije, ker njeno srce še ni povsem prečiščeno od hrepenenj in zatorej še ni pripravljeno za sprejetje božanskega Duha. Potem mora človek nase sprejeti veliko trpljenja, da bi dosegel dokončno prečiščenje duše, in zato bo naloženo veliko trpljenja zelo dobrohotnim in pobožnim ljudem, tako, da se lahko opravi prečiščenje duše. Kjer so ljudje obremenjeni s še posebno grobim trpljenjem, a je kljub temu prikazana zelo globoka vera, tam si je lahko duša pred njenim utelešenjem izbrala posebno težko življenje, da bi dosegla končni cilj na Zemlji, postati Božji otrok.

Za tem ciljem se mora na Zemlji težiti (prizadevati) in ga doseči, in to bo vedno zahtevalo najbolj boleče pogoje življenja, ker mora duša vstopiti v kraljestvo onostranstva popolnoma čista in brez primesi, kar zahteva posebno učinkovit proces prečiščevanja. Kajti trpljenje je vedno sredstvo za pomoč (pripomoček), da bi se dosegel duhovni cilj.... Ono bo vodilo k Bogu, dokler je duša še vedno nenaklonjena Bogu, in bo to očistilo in kristaliziralo dušo tako, da ona lahko pride v bližino Boga kot najčistejše bitje, da bo sposobna vstopiti v najbolj blagoslovljeno združitev z Njim.

Trpljenje in Ljubezen morata vedno delovati skupaj za poduhovljenje osebe na Zemlji; in zatorej se človek, ki je poln Ljubezni, ne bi smel bati trpljenja, ampak ga ponižno vzeti na sebe z mislimi na visoki cilj, katerega lahko doseže na Zemlji, ker si je on sam izbral svojo zemeljsko pot v spoznanju, da mu bo le ta pomagala doseči najvišjo zrelost, če njegova volja ne bo nudila odpora. Kljub temu pa užitki postati Božji otrok nadomestijo vso trpljenje v zemeljskem življenju tisočkratno. In čas na Zemlji je kratek, on je kot trenutek v času večnosti.... In brž, ko je oseba zelo globoko verna, lahko prav tako vedno prejme moč od Boga, da pretrpi vse, kar ji je naloženo, ker bo potem pošiljala svoje iskrene (srčne) molitve k Bogu in Bog Sam ji bo dal moč in jo naredil za zmagovalca življenja na Zemlji....

Bog Sam bo prišel po Svojega otroka, če je on opravil svoj izpit življenja na Zemlji in odhaja z Zemlje kot čisto bitje.... Vendar pa bo njegovo življenje na Zemlji vedno zaznamovano z Ljubeznijo in trpljenjem, saj brez tega duša ne more postati popolnoma prečiščena za sprejem Boga v srce človeka, in ta srčni odnos z Bogom se mora zgoditi že na Zemlji, sicer se duša ne bo vzdržala skušnjav tega sveta, niti ne bi dosegla popolnega prečiščenja skozi trpljenje, ker bi ji manjkalo moči, da bi to trpljenje premagala brez pritoževanja, in vsako pritoževanje ali upiranje še vedno pomeni pomanjkanje popolne podreditve Božji volji.

Vendar mora duša postati eno z Bogom.... Ona mora imeti najbolj intimno zvezo (srčen odnos) z Njim, ona mora sama želeti trpljenje in ga prav tako hvaležno sprejeti kot darilo od Boga v spoznanju, da ona premaguje zadnje ovire med Bogom in njo samo in, da ji le premagovanje le te prinaša najvišjo blaženost.... da postane Božji otrok z vsemi pravicami in obveznostmi.... In to je cilj vsake osebe na Zemlji, vendar ga le nekoliko njih doseže. Le nekoliko njih je v tako srčni povezanosti z Bogom skozi Ljubezen, da oni tudi v trpljenju prepoznajo Njegovo izredno veliko Očetovsko Ljubezen, katera jim bo zagotovila najbolj blaženo usodo v večnosti....

Njihova usoda na Zemlji jim ni za zavidati, vendar bodo v kraljestvu onostranstva zasedli najvišjo stopnjo.... Oni so v neposredni bližini Boga in zato nepopisno blaženi, ker oni lahko, kot Njegovi resnični Otroci delujejo po svoji volji, ki pa je nenehno tudi Božja volja.... Oni lahko ustvarjajo in oblikujejo in vedno znova prispevajo k odrešitvi tega, kar v oddaljenosti od Boga potrebujejo najrazličnejše stvaritve, da bi se razvile navzgor. In to je najbolj blagoslovljena usoda, ki v celoti nadomesti in odtehta trpljenje zemeljskega življenja in bi zatorej morala biti cilj vseh ljudi na Zemlji. AMEN