• Înapoi

Filiația divină.... Excesul de suferință pe Pământ....

Pentru a dobândi calitatea de copil al lui Dumnezeu pe Pământ, ființa umană trebuie să se modeleze pe sine în iubire și să se facă astfel capabilă să stabilească unitatea cu Dumnezeu încă de pe Pământ, pentru a putea intra în sferele de lumină din lumea de dincolo, pe deplin maturizată, atunci când va pleca de pe Pământ. Astfel, el trebuie să-și fi purificat atât de mult sufletul prin fapte de iubire, încât Dumnezeu Însuși să poată locui în el, iar spiritul său să se unească cu Spiritul Tatălui. Apoi, ființa umană și-a rezolvat complet sarcina pământească, și-a atins scopul și, ca ființă de lumină, a găsit intrarea în împărăția spirituală, unde acum creează și lucrează. Dar acest grad de maturitate necesită o renunțare completă la bunurile pământești.... Atâta timp cât ființa umană este încă atașată de materie, această fuziune cu divinitatea eternă este imposibilă, deoarece inima nu este încă complet purificată de dorințe și, prin urmare, nu este încă pregătită să primească spiritul divin, și atunci ființa umană va trebui să accepte multă suferință pentru a realiza purificarea finală a sufletului și, prin urmare, chiar și oamenilor extrem de buni și pioși li se vor impune multe suferințe pentru ca purificarea sufletului să aibă loc. În cazul în care oamenii sunt asupriți de suferințe deosebit de grave și totuși apare o credință profundă, sufletul poate că a ales o viață pământească deosebit de dificilă înainte de întrupare pentru a atinge scopul final, filiația divină, pe Pământ. Pentru că acest obiectiv trebuie să fie urmărit și atins pe Pământ și va necesita întotdeauna cele mai dificile condiții de viață, deoarece sufletul trebuie să intre în împărăția de dincolo complet curat și fără zgură, iar acest lucru necesită un proces de purificare deosebit de eficient. Pentru că suferința este întotdeauna un ajutor pentru a atinge scopul spiritual.... Ar trebui să ducă la Dumnezeu, dacă sufletul este încă îndepărtat de Dumnezeu, sau ar trebui să purifice și să cristalizeze sufletul pentru ca acesta să se poată apropia de Dumnezeu ca o ființă pură pentru a intra în cea mai fericită unire cu El. Suferința și iubirea trebuie să lucreze împreună pentru spiritualizarea unei persoane pe Pământ și, prin urmare, ființa umană care se află în iubire nu trebuie să se teamă de suferință, ci să o accepte cu umilință, gândindu-se la țelul înalt pe care îl poate atinge pe Pământ, pentru că și-a ales singur calea pământească, știind că aceasta îl va ajuta să ajungă la cea mai înaltă maturitate, dacă voința sa nu i se opune. Dar bucuriile filiației divine depășesc de o mie de ori orice suferință din viața pământească. Iar timpul pământesc este scurt, este ca o clipă în perioada veșniciei.... Și de îndată ce omul are o credință profundă, el va putea primi întotdeauna de la Dumnezeu puterea de a îndura tot ceea ce i se impune, căci rugăciunea sa va fi atunci îndreptată în mod intim spre Dumnezeu, iar Dumnezeu Însuși îl va întări și îl va face un biruitor al vieții pământești.... Dumnezeu Însuși își va chema copilul la Sine dacă acesta a trecut testul vieții pământești și acum pleacă de pe Pământ ca o ființă pură.... Cu toate acestea, parcursul său pământesc va fi întotdeauna caracterizat de iubire și suferință, pentru că fără acestea sufletul nu va deveni complet curat pentru a-L primi pe Dumnezeu în inima ființei umane, iar această unire intimă cu Dumnezeu trebuie să aibă loc deja pe Pământ, altfel sufletul nu va putea rezista tentațiilor lumii, altfel nici suferința nu-i va putea aduce o purificare completă, pentru că nu are puterea de a suporta această suferință fără să se plângă și orice nemulțumire sau răzvrătire împotriva ei nu are încă o supunere completă față de voința lui Dumnezeu. Dar sufletul trebuie să devină una cu Dumnezeu.... Trebuie să fie în cel mai intim contact cu El, trebuie să dorească suferința însăși și, de asemenea, să o accepte cu recunoștință ca pe un dar de la Dumnezeu, realizând că aceasta dărâmă ultimele bariere dintre Dumnezeu și ea însăși și că numai depășirea ei îi va aduce cea mai înaltă beatitudine... pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu cu toate drepturile și îndatoririle.... Și acesta este scopul tuturor oamenilor de pe Pământ, dar numai câțiva îl ating. Doar câțiva sunt atât de intim uniți cu Dumnezeu prin iubire încât, chiar și în suferință, recunosc iubirea Sa părintească extrem de mare, care vrea să le pregătească cea mai fericită soartă în veșnicie..... Soarta lor pe Pământ nu este de invidiat, dar în împărăția de dincolo ei ocupă cel mai înalt nivel.... Ei se află în imediata apropiere a lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt nespus de fericiți, deoarece, ca adevărați copii ai Lui, pot conduce și domni după voia lor, care este întotdeauna și voia lui Dumnezeu.... Ei pot crea și modela și pot contribui mereu și mereu la răscumpărarea a ceea ce, încă îndepărtat de Dumnezeu, are nevoie de cele mai diverse creații pentru a se dezvolta în sus. Iar aceasta este cea mai binecuvântată soartă care compensează și depășește pe deplin suferința vieții pământești și, prin urmare, ar trebui să fie scopul tuturor oamenilor de pe Pământ....

Amin

Childship to God.... Tremendous suffering on Earth....

In order to gain childship on earth the human being must shape himself into love and thereby enable himself to already establish union with God on earth, so that he will enter the spheres of light in a completely mature state when he passes away from earth. Hence his soul must have become so purified through kind-hearted activity that God Himself can take abode in it and his spirit unites with the Father-spirit. In that case the human being will have fulfilled his task on earth completely and achieved his goal and, as a being of light, will have found entry into the spiritual realm, where it will subsequently create and work. However, this degree of maturity necessitates a complete renunciation of material possessions.... This fusion with the eternal Deity is impossible as long as a person still clings to matter, since his heart is not entirely cleansed from cravings and therefore not yet prepared for the acceptance of the divine spirit. Then the human being will have to accept much suffering in order to accomplish the soul's final refinement, and therefore much suffering will be imposed upon extremely benevolent and devout people so that the soul's refinement can take place. Where people are burdened by particularly harsh suffering and nevertheless profound faith is displayed, the soul might have chosen a particularly difficult life for itself in order to attain the final goal on earth, the childship to God. This goal must be aspired to and reached on earth and will always necessitate the most arduous living conditions, because the soul must enter the kingdom of the beyond completely pure and unadulterated and this calls for a particularly effective process of purification. Suffering is always the means of help in order to attain the spiritual goal.... It shall lead towards God if the soul is still disinclined towards God, or it shall purify and crystallise the soul, so that it can come close to God as the purest being in order to be able to enter into the most blissful union with Him. Suffering and love must always work together towards deifying a person on earth; consequently, a loving human being should not fear suffering but humbly take it upon himself bearing in mind the high goal he can reach on earth, for he has chosen his earthly path himself in realisation that it will help him attain highest maturity if his will does not offer resistance.

Nevertheless, the delights of the childship to God make up for all suffering in earthly life a thousand fold. And the time on earth is short, it is like a moment in the span of eternity.... And as soon as a person is profoundly faithful he also can always receive the strength from God to endure everything that is imposed upon him, for then he will send his heartfelt prayer to God and God Himself will give him strength and make him a conqueror of life on earth.... God Himself will fetch His child if it has passed its test of earthly life and departs from earth as a pure being.... But his life on earth will always be characterised by love and suffering, because without it the soul will not be totally purified for admitting God into the human being's heart. This heartfelt bond with God must already take place on earth, otherwise the soul will not stand firm against the temptations of the world nor would it achieve total purification through suffering because it would lack the strength to bear the latter without complaining, and all grumbling or resisting still indicates a lack of complete submission to God's will. However, the soul must become as one with God.... It must have the most intimate bond with Him, it must want the suffering itself and also gratefully accept it as a gift from God in realisation that it pulls down the last barriers between God and itself and that only an overcoming of them will result in the highest bliss.... to become a child of God with all rights and duties.... This is every person's goal on earth but only a few attain it. Only a few are in such intimate contact with God through love that even in suffering they recognise His greater than great Fatherly love which would provide them with the most blissful fate in eternity.... Their fate on earth is not an enviable one, yet in the kingdom of the beyond they occupy the highest level.... They are in God's immediate vicinity and therefore indescribably happy, for they can act independently according to their will, which is also always God's will.... They can create and shape and, time and again, contribute towards the redemption of that which, still being distant from God, requires the most varied creations in order to advance their development. And this is the most blissful fate which fully compensates and makes up for the suffering of earthly life and should therefore be all people's goal on earth....

Amen