• Înapoi

Filiația divină.... Excesul de suferință pe Pământ....

Pentru a dobândi calitatea de copil al lui Dumnezeu pe Pământ, ființa umană trebuie să se modeleze pe sine în iubire și să se facă astfel capabilă să stabilească unitatea cu Dumnezeu încă de pe Pământ, pentru a putea intra în sferele de lumină din lumea de dincolo, pe deplin maturizată, atunci când va pleca de pe Pământ. Astfel, el trebuie să-și fi purificat atât de mult sufletul prin fapte de iubire, încât Dumnezeu Însuși să poată locui în el, iar spiritul său să se unească cu Spiritul Tatălui. Apoi, ființa umană și-a rezolvat complet sarcina pământească, și-a atins scopul și, ca ființă de lumină, a găsit intrarea în împărăția spirituală, unde acum creează și lucrează. Dar acest grad de maturitate necesită o renunțare completă la bunurile pământești.... Atâta timp cât ființa umană este încă atașată de materie, această fuziune cu divinitatea eternă este imposibilă, deoarece inima nu este încă complet purificată de dorințe și, prin urmare, nu este încă pregătită să primească spiritul divin, și atunci ființa umană va trebui să accepte multă suferință pentru a realiza purificarea finală a sufletului și, prin urmare, chiar și oamenilor extrem de buni și pioși li se vor impune multe suferințe pentru ca purificarea sufletului să aibă loc. În cazul în care oamenii sunt asupriți de suferințe deosebit de grave și totuși apare o credință profundă, sufletul poate că a ales o viață pământească deosebit de dificilă înainte de întrupare pentru a atinge scopul final, filiația divină, pe Pământ. Pentru că acest obiectiv trebuie să fie urmărit și atins pe Pământ și va necesita întotdeauna cele mai dificile condiții de viață, deoarece sufletul trebuie să intre în împărăția de dincolo complet curat și fără zgură, iar acest lucru necesită un proces de purificare deosebit de eficient. Pentru că suferința este întotdeauna un ajutor pentru a atinge scopul spiritual.... Ar trebui să ducă la Dumnezeu, dacă sufletul este încă îndepărtat de Dumnezeu, sau ar trebui să purifice și să cristalizeze sufletul pentru ca acesta să se poată apropia de Dumnezeu ca o ființă pură pentru a intra în cea mai fericită unire cu El. Suferința și iubirea trebuie să lucreze împreună pentru spiritualizarea unei persoane pe Pământ și, prin urmare, ființa umană care se află în iubire nu trebuie să se teamă de suferință, ci să o accepte cu umilință, gândindu-se la țelul înalt pe care îl poate atinge pe Pământ, pentru că și-a ales singur calea pământească, știind că aceasta îl va ajuta să ajungă la cea mai înaltă maturitate, dacă voința sa nu i se opune. Dar bucuriile filiației divine depășesc de o mie de ori orice suferință din viața pământească. Iar timpul pământesc este scurt, este ca o clipă în perioada veșniciei.... Și de îndată ce omul are o credință profundă, el va putea primi întotdeauna de la Dumnezeu puterea de a îndura tot ceea ce i se impune, căci rugăciunea sa va fi atunci îndreptată în mod intim spre Dumnezeu, iar Dumnezeu Însuși îl va întări și îl va face un biruitor al vieții pământești.... Dumnezeu Însuși își va chema copilul la Sine dacă acesta a trecut testul vieții pământești și acum pleacă de pe Pământ ca o ființă pură.... Cu toate acestea, parcursul său pământesc va fi întotdeauna caracterizat de iubire și suferință, pentru că fără acestea sufletul nu va deveni complet curat pentru a-L primi pe Dumnezeu în inima ființei umane, iar această unire intimă cu Dumnezeu trebuie să aibă loc deja pe Pământ, altfel sufletul nu va putea rezista tentațiilor lumii, altfel nici suferința nu-i va putea aduce o purificare completă, pentru că nu are puterea de a suporta această suferință fără să se plângă și orice nemulțumire sau răzvrătire împotriva ei nu are încă o supunere completă față de voința lui Dumnezeu. Dar sufletul trebuie să devină una cu Dumnezeu.... Trebuie să fie în cel mai intim contact cu El, trebuie să dorească suferința însăși și, de asemenea, să o accepte cu recunoștință ca pe un dar de la Dumnezeu, realizând că aceasta dărâmă ultimele bariere dintre Dumnezeu și ea însăși și că numai depășirea ei îi va aduce cea mai înaltă beatitudine... pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu cu toate drepturile și îndatoririle.... Și acesta este scopul tuturor oamenilor de pe Pământ, dar numai câțiva îl ating. Doar câțiva sunt atât de intim uniți cu Dumnezeu prin iubire încât, chiar și în suferință, recunosc iubirea Sa părintească extrem de mare, care vrea să le pregătească cea mai fericită soartă în veșnicie..... Soarta lor pe Pământ nu este de invidiat, dar în împărăția de dincolo ei ocupă cel mai înalt nivel.... Ei se află în imediata apropiere a lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt nespus de fericiți, deoarece, ca adevărați copii ai Lui, pot conduce și domni după voia lor, care este întotdeauna și voia lui Dumnezeu.... Ei pot crea și modela și pot contribui mereu și mereu la răscumpărarea a ceea ce, încă îndepărtat de Dumnezeu, are nevoie de cele mai diverse creații pentru a se dezvolta în sus. Iar aceasta este cea mai binecuvântată soartă care compensează și depășește pe deplin suferința vieții pământești și, prin urmare, ar trebui să fie scopul tuturor oamenilor de pe Pământ....

Amin

A Infância de Deus.... O excesso de sofrimento na terra....

Para ganhar a Deus na Terra, o homem tem de se moldar em amor e assim se tornar capaz de estabelecer a unidade com Deus já na Terra, para que possa entrar nas esferas da luz no além amadurecido plenamente quando se afasta da Terra. Assim ele deve ter purificado a sua alma por meio de obras de amor, de tal modo que o próprio Deus pode tomar morada nela e o seu espírito se une ao Pai-Espírito. E então o ser humano resolveu completamente a sua tarefa terrena e alcançou a sua meta e, como ser de luz, encontrou a entrada no reino espiritual onde agora cria e trabalha. Mas este grau de maturidade requer uma completa renúncia aos bens terrenos.... Enquanto o ser humano ainda estiver ligado à matéria, esta fusão com a Deidade eterna é impossível, pois o coração ainda não está completamente purificado dos desejos e, portanto, ainda não preparado para receber o espírito divino, e então o ser humano terá de aceitar muito sofrimento para realizar a purificação final da alma, e, portanto, até as pessoas extremamente boas e piedosas terão muito sofrimento imposto para que a purificação da alma ocorra. Onde as pessoas são oprimidas por um sofrimento particularmente severo e, no entanto, aparece uma fé profunda, a alma pode ter escolhido uma vida terrena particularmente difícil antes da sua encarnação, a fim de alcançar a meta final, a filiação a Deus, na terra. Pois este objectivo tem de ser procurado e alcançado na Terra, e sempre exigirá as condições de vida mais difíceis, porque a alma tem de entrar no reino do além completamente pura e sem escórias, o que requer um processo de purificação particularmente eficaz. Porque o sofrimento é sempre uma ajuda para atingir o objectivo espiritual.... Deve levar a Deus se a alma ainda está afastada de Deus, ou deve purificar e cristalizar a alma para que ela possa se aproximar de Deus como um ser mais puro, a fim de entrar na união mais bem-aventurada com Ele. O sofrimento e o amor têm de trabalhar juntos para a espiritualização da pessoa na Terra, e por isso o ser humano de amor não deve temer o sofrimento, mas sim aceitá-lo humildemente em pensamento do alto objetivo que ele pode alcançar na Terra, pois ele escolheu para si o seu caminho terreno, sabendo que o ajudará a alcançar a mais alta maturidade, se a sua vontade não se lhe opuser. Mas as alegrias da infância para Deus superam em mil vezes todo sofrimento na vida terrena. E o tempo terreno é curto, é como um momento no período da eternidade.... E assim que o ser humano tiver fé profunda poderá sempre receber a força de Deus para suportar tudo o que lhe é imposto, pois a sua oração será então intimamente dirigida para Deus, e o próprio Deus o fortalecerá e fará dele um vencedor da vida terrena.... O próprio Deus chamará Seu filho para Si se ele passou no teste da vida terrena e agora se afasta da Terra como um ser puro.... Mas o seu curso terreno será sempre caracterizado pelo amor e pelo sofrimento, porque sem isso a alma não se tornará completamente pura para receber Deus no coração do ser humano e esta união íntima com Deus já deve ter lugar na Terra, senão a alma não poderá resistir às tentações do mundo, senão o sofrimento também não lhe poderá trazer uma purificação completa, porque lhe falta a força para suportar este sofrimento sem se queixar e cada murmuração ou rebeldia contra ele ainda lhe falta uma submissão completa à vontade de Deus. Mas a alma tem de se tornar uma com Deus.... Deve estar no contacto mais íntimo com Ele, deve querer o próprio sofrimento e também aceitá-lo como um dom de Deus, na consciência de que rompe as últimas barreiras entre Deus e si e que só a sua superação lhe trará a mais alta beatitude.... tornar-se um filho de Deus com todos os direitos e deveres.... E este é o objectivo de todas as pessoas na Terra, mas apenas algumas o atingem. Apenas uns poucos estão tão intimamente unidos a Deus através do amor que mesmo no sofrimento reconhecem o Seu maior do que grande amor paternal, que quer preparar o destino mais feliz para eles na eternidade.... O seu destino na Terra não é invejável, mas no reino do além eles ocupam o mais alto nível.... Eles estão nas imediações de Deus e, portanto, indizivelmente felizes, pois como Seus verdadeiros filhos podem governar e reinar de acordo com sua vontade, que é também sempre a vontade de Deus.... Eles podem criar e moldar e contribuir sempre e sempre para a redenção daquilo que, ainda distante de Deus, precisa das mais diversas criações para se desenvolver para cima. E este é o destino mais abençoado que compensa e supera totalmente o sofrimento da vida terrena e, portanto, deve ser o objetivo de todas as pessoas na Terra...._>Amém